traduceri

Elisabeta Boţan m-a tradus în español. Iată:

eón I

encuentro con la deidad su voz más fuerte que el trueno

me despertó del negro sueño de la muerte

y su rayo iluminó por un instante

mi camino en la lejanía

sólo para ver como se eleva a los cielos

el alma y como desciende

recado hacía un mundo perdido

ay la ciénaga donde el hombre persiste ay

por sus muchos pecados

a ti mi amor oculto te estoy suplicando

llévame lejos lejos lejos

más allá del río que se llama olvido

he soñado un campo florecido con azucenas

una superficie más blanca que la espuma

del mar que sube en altos

llévame allá amor y suena de resurrección

que se despierten los ángeles y suena de encuentro con la deidad vamos suena

eon I

întâlnire cu zeul glasul său mai puternic ca tunetul
m-a trezit de din somnul cel negru al morţii 
şi fulgerul său o clipă mi-a luminat
în depărtare calea

atât cât să văd cum se înalţă la ceruri
sufletul şi cum se pogoară
solie spre o lume pierdută

vai mlaştina-n care stăruie omul şi vai
pentru multele sale păcate

dragostea mea tăinuită eu ţie mă rog
du-mă departe departe departe

dincolo de râul ce se cheamă uitare
am visat o câmpie-nflorită cu crini
o întindere mai albă ca spuma
mării ce urcă-n înalturi

acolo dragoste du-mă şi sună de înviere
să se deştepte îngerii şi sună de întâlnire cu zeul hai sună

http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/10/eon-i-eon-i-de-nicolae-silade-traducido.html 

eón II

pues recta ha sido su diestra la muerte misma
la escena sin nombre que viste de gala los cuerpos
con sus verdes llamas y olorosas grandes llamas

ella siempre recuerda las fechorías
 y parte a arderles en fuegos de gehena

oh alma redimida mira
han sido justos los presagios
del santo entre santos


mira ahora vuelve el céfiro
y el alba se nos revela

eon II

căci dreaptă a fost dreaptă chiar moartea
în priveliştea fără nume ce trupuri înveşmântă
cu verzile-i flăcări şi văpăi miresmate

ea care aminteşte mereu fărădelegile
şi-n focuri de gheenă purcede să le ardă

o suflete răscumpărat priveşte
au fost drepte vestirile
celui sfânt între sfinţi

acum iată se-ntoarce zefirul
şi zori de ziuă nouă se arată

http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/12/eon-ii-eon-iide-nicolae-silade.html 

eón III

y la aurora llegaba sonriendo con grandes cuadrillas de ángeles
detrás  se despertaban una tras otra abriendo
las puertas del paraíso

que entre el sabio aquel que es sin pecado
el más grande de los cantores y que entre el justo

pero antes que el alto se enalteciese
y antes que el  hondo se ahondase
han sido reluciendo en la memoria el blanco
el eternamente vivo e invencible


señal que el tiempo vuelve a en tiempo
y es necesario el amor de una sola palabra
para que todo empiece desde el principio

tal como fue escrito otra vez el desierto
como en una visión que se llena de sol

de cantos y flores

eon III

şi aurora venea surâzând şi mari cete de îngeri
în urmă-i se deşteptau una câte una deschizând
porţile paradisului

să intre înţeleptul şi cel fără de prihană
mai marele cântăreţilor şi dreptul să intre

însă mai înainte ca înaltul să se înalţe
şi mai înainte ca adâncul să se adâncească
au fost strălucind în memorie albul
cel pururea viu şi nebiruitul

semn că vremea se întoarce în vreme
şi e nevoie de dragoste de un singur cuvânt
pentru ca totul să o ia de la capăt

după cum a fost scris iară pustiul
ca într-o vedenie să se umple de soare

de cânturi de flori

http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/12/eon-iii-eon-iiide-nicolae-silade.html

eón IV

luego pasé al otro lado
del cielo y en seguida eché
raíces de santidad

tan profundo que la eternidad -sentí
como sube en mí con la sangre
de una vida más pura

dentro de mí estaba el amor todopoderoso
iluminando de tal modo lo de fuera
como para verse desde las grandes lejanías
mi soledad

y quién
quizás solamente el ojo de agua
vuelto hacia sí viese alguna imagen
de mi eternidad

y solo por un instante luego otra vez la señal
y el don y los misterios
aún más ocultos

eon IV

apoi am trecut de cealaltă parte
a cerului şi am prins de îndată
rădăcini în sfinţenie

atât de adânc încât veşnicia - am simţit
cum urcă în mine laolaltă cu sângele
unei vieţi mai curate

era iubirea în lăuntrul meu atotputernică
pre cele din afară luminându-le astfel
încât să se vadă la mari depărtări
singurătatea-mi

dar cine
poate doar ochiul de apă
întors către sine să fi zărit vreo imagine
a pururei mele

şi numai o clipă apoi iarăşi însemnul
şi harul şi tainele
tot mai mult tăinuite

https://orizonturipoetice.blogspot.com/2016/08/eon-iv-eon-iv-de-nicolae-silade.html

eón V

más allá de las palabras en la patria sin par
de las hadas allí una nueva luz
amanece y el corazón el corazón del mundo
empieza a cantar
con todos los seres reunidos a su lado en la adoración

la patria semejante a la patria y aún así invisible
allí los todopoderosos céfiros traen instantes de paz
y fragancias de azucenas rodean el siglo los colores
se convierten en músicas el baile inmóvil
de las esferas

allí te espero ven jardines colgantes
aparecen allí cómo en un sueño todo lo que perdiste
allí lo entronerarás ven
ola tras ola con el mar que asciende
directamente al cielo

habrá un nuevo nacimiento la alegría
que jamás rozaste será tu cuna allí
y todos los seres estarán a tu lado
reunidos en la adoración y será tu verdadera
patria e invisible siempre

eon V

dincolo de cuvinte în patria fără de seamăn
a zânelor acolo o nouă lumină
răsare şi inima inima lumii
cu toate fiinţele-n preajmă unite întru adorare
începe să cânte

patrie asemenea patriei şi totuşi nevăzută
acolo atotputernici zefiri poartă clipe de pace
şi miresme de crini împrejmuie veacul se preschimbă
în muzici culorile un dans al sferelor
încremenit

acolo te aştept vino acolo grădini suspendate
ca într-un vis se ivesc tot ce-ai pierdut
acolo vei regăsi vino
val după val cu marea ce urcă
de-a dreptul în cer

va fi ca o naştere nouă bucuria
ce nicicând n-ai atins-o acolo leagăn îţi va fi
şi vor fi toate fiinţele-n preajmă
întru adorare unite şi va fi patria ta
adevărată şi mereu nevăzută

https://orizonturipoetice.blogspot.com/2016/11/eon-v-eon-v-de-nicolae-silade.html

eón VI

un cuarto de siglo con los vientos alborotando la juventud
la tristeza sale a la luz con sonidos de campanas
y lágrimas

dónde se fueron los años cargados de despreocupación
donde se fueron las chicas caminando desnudas por los guijarros
hadas

aquellas que me atraparon en las redes de amor
y me ataron y luego me perdieron
entre palabras

tú agua corriente que jamás te detienes
en una orilla que se viene abajo ahora llegan las hechiceras
qué quieren

ya nada es posible el pasado entero
una fragancia el futuro un misterio y el día
de hoy apenas transita la oscuridad

qué quieren la esperanza está arriba y la felicidad
lejos en la otra orilla y nadie
pero nadie la ve

y los ahogados flotan de espalda en el río fúnebre

eon VI

pătrar de veac şi vânturi răvăşind o tinereţe
iese tristeţea în lumină cu sunete de clopot
şi cu lacrimi

unde s-au dus împovăraţi de nepăsare anii
unde fetele păşind goale pe prundişuri
zâne

ce-n mreje ale dragostei m-au prins
şi m-au legat şi m-au pierdut apoi
printre cuvinte

apă curgătoare tu nu te opreşti nicicând
pe un mal ce se surpă vin acum ursitoarele
ce vor

nimic nu mai e cu putinţă trecutul întreg
o mireasmă viitorul mister şi ziua
de azi străbate cu greu întunericul

ce vor nădejdea e sus iar fericirea
departe pe celălat mal dar nimeni
nu-l vede

şi înecaţii fac pluta pe râul funebru

https://orizonturipoetice.blogspot.com/2017/02/eon-vi-eon-vi-de-nicolae-silade.html

105

estás tan lejos amada mía y tan cerca
entre nosotros no cabe ninguna hoja caída ningún segundo
nos separa estás tan lejos y tan cerca
de la vida de la muerte que la inmortalidad se divide en dos

cogí la hoja caída y en brote la transformé
cogí el segundo y lo transformé en milenios cogí
la vida y la muerte y las volví una con tu amor
y he recreado el paraíso con tu amor

que tu amor duré para siempre
que tu amor te ilumine
porque nada puede hacerse
sin tu amor

nada existe
sin tu amor

105

eşti atât de departe de mine iubito chiar dacă-ntre noi nu încape
nicio frunză căzută chiar dacă nicio secundă nu ne desparte eşti
atât de departe de mine atât de departe de viaţă de moarte atât de
departe iubito că nici nemurirea la doi nu se mai poate împarte

am luat frunza căzută şi n-am mai putut s-o preschimb într-un mugur
fără dragostea ta am luat secunda şi n-am mai putut s-o preschimb
în milenii fără dragostea ta am luat viaţa şi moartea de unul singur
le-am luat şi n-am mai ştiut ce pot face cu ele fără dragostea ta

fără dragostea ta sunt atât de departe
de mine iubito eşti atât de departe de tine
suntem atât de departe unul de altul
încât nu ne mai ating nici atingerile

şi nemurirea e atât de departe
fără dragostea ta

http://orizonturipoetice.blogspot.com/2018/04/poema-105-de-nicolae-silade-traduccion.html

______________________________________
Iată şi un scurt poem tradus în germană de Anton Potche:

Die Schwimmlinie

Aus zauberhaften Tiefen
werde ich bald
an die Oberfläche steigen

wie der Schiffbrüchige
der in gen Himmel ausgestreckter Hand
sein eigenes Leben hält.


Linia de plutire

Din adâncuri feerice
voi ieşi în curând
la suprafaţã

ca naufragiatul
care-n mâna întinsã spre cer
îşi ţine propria viaţã 

http://deutsch.agonia.net/index.php/poetry/14049726/Die_Schwimmlinie 

___________________________________
Și tot în germană, un poem în proză tradus de Daniela Radu:

dulceață de cireșe

 
să te trezești dimineața și să vezi biserica albă albe blocurile din jur albă parcarea și mașinile toate albe și cireșul de lângă biserică acoperit de zăpadă mai alb ca biserica albă să-l vezi apoi înflorind și albind sakura hanami să-l vezi cum își scutură florile albe pe aleile albe florile roz pe aleile roz florile roșii pe aleile roșii seva să i-o vezi cum urcă în ramuri în frunze în fruct

în fructele încă verzi pe care le mâncam în copilărie nerăbdători să mai așteptăm vremea coacerii vremea înroșirii vremea roșie spui să le vezi cum se-nroșesc pe o parte apoi pe cealaltă să vezi cum se-nroșește cireșul întreg cireșul verde altădată să-i vezi frunzele apoi îngălbenind cum se scutură frunzele galbene pe aleile galbene frunzele galbene pe aleile galbene și

și să-l vezi apoi desfrunzit uitat părăsit lângă biserica părăsită în timp ce pui dulceață de cireșe pe clătitele fierbinți în timp ce îți spui că e un miracol ce vezi dar să vezi atâtea într-o singură zi într-o singură clipă e mai mult decât o minune în fine se face seară se face târziu și te culci și visezi un cireș înflorit un cireș înflorit într-o biserică albă în al cincilea anotimp


kirschkonfitüre

Morgens aufzuwachen und die weiße Kirche die umliegende weißen Blöcke der Parkplatz weiß und alle Autos weiß und der Kirschbaum neben der Kirche  mit Schnee bedeckt weißer als die weiße Kirche zu sehen, dann Ihn blühend zu sehen und weiß werden Sakura Hanami zu sehen wie er seine weiße Blüten auf den weißen Gassen die rosa Blüten auf den rosa Gassen die roten Blüten auf den roten Gassen fallen lässt wie seine Saft in den Ästen in den Blättern in der Frucht steigt zu sehen

in die noch grünen Früchte die wir als Kinder ungeduldig aßen ohne die Reifezeit die Röte-Zeit  abzuwarten die rote Zeit sagst du um zu sehen wie die auf der einen Seite dann auf der andere rot werden um zu sehen wie der ganze Kirschbaum der ehemals grün war rot wird  um dann zu sehen wie die Blätter gelb werden wie die gelben Blätter auf den gelben Gassen fallen die gelben Blätter auf den gelben Gassen und

und dann ihn blattlos vergessen verlassen in der Nähe der verlassenen Kirche zu sehen während du Kirschkonfitüre auf heißer Pfannkuchen drauftust während du dir sagst das das was du siehst ein Wunder ist, aber so viele an einem einzigen Tag in einem einzigen Moment zu sehen mehr als ein Wunder ist es wird schließlich Abend es wird spät und du schläfst und träumst einen blühenden Kirschbaum einen Kirschbaum der in einer weißen Kirche in der fünften Jahreszeit blüht

___________________________________
Am și în limba maghiară un poem tradus de Király Zoltán:

aprilie

tainic răsună orologiul acum
când răstignitul
de pe cruce coboară

din turlele mănăstirii răzbate
un glas îngeresc
şi străinul se-nfruptă
din sfintele taine.


április

titokzatosan felcsendül a toronyóra
mikor a keresztrefeszített
leereszkedik a feszületről

a kolostor tornyai közül
angyali hang hatol át
és az idegen megszegi a böjtöt
a szent rejtélyen át.


___________________________________
10 sonete de nota 10, traduse în engleză de Ela Iakab:

c

nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată

dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum

nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum

dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti

cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel

faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el

sau pe mine mă va lua de lângă tine

când se face întuneric când se face uitare

când nu voi putea să-ţi mai văd frumuseţea

când nu vei putea să-ţi mai aduci aminte de mine

ei bine toate acestea le ştii şi le ştii atât de bine încât

mergi pe stradă alături de mine ca şi cum

acesta ar fi primul şi ultimul drum

c

I do not know for sure if again we will meet

your beauty from this moment I’m sure I’ll never see

this road may be random or the last it can be

yet this I know for sure - that’s the most gorgeous street.

because you’re next to me, you consort me with smiles,

with your singular beauty and disregard of steel

towards yourself, the one who age and time shall steal

or take me far away from the view of your eyes.

and when the darkness strikes making oblivion sly

I shall have none of your beauty to see

and your mind won’t be able to still remember me

you know these things so well and that’s the reason why

you walk me through this journey

our first and last before we die

d

nu ştiu ce voi face în noaptea asta cu atâta singurătate

o să stea pe capul meu până în zori când ar trebui de fapt să vină

dar nu vine şi dacă nici zorii nu vin şi dacă mă gândesc la tine

voi fi şi mai singur atât de singur cum numai în moarte poţi fi

o, singurătatea asta care vine singură când nu ai nevoie de ea

şi tu care nu vii nici măcar când am nevoie de tine de lumină

când mă gândesc la tine că poate ai şi tu o singurătate a ta

şi poate ar vrea cu singurătatea mea să se combine

dar singurătatea mea e atât de urâtă

iar tu eşti atât de frumoasă în singurătatea ta

că mă înfrumuseţez numai gândindu-mă la tine

gândindu-mă că tu eşti viaţa mea

şi nu ştiu ce voi face fără tine

şi noaptea nu se mai termină

  

d

I don’t know what to do with this loneliness tonight

will it stay on my heart till the dawn, when it’s right?

but it doesn’t. if the dawn doesn’t come my mind shall fly at you

it will make me more lonely than death could ever do.

oh, the loneliness comes alone when you don’t need at all

and you, with the light, never come when I call

I think you may have a loneliness of your own

it may want to be one with the loneliness I’ve shown.

but my loneliness is so gloomy

while you are so brightful in your own loneliness

that I fill myself with beauty only in the blink of one thought of you

and of you being one with one with my life

and I don’t know what I will do without you

and the night grows endlessly

f

tresar de fiecare dată când aud numele tău

şi îl aud tot mai des chiar şi atunci când nu e rostit

numele tău purtat de nouăsutenouăzecişinouă de milioane

de fete de magazine de lux de limuzine

în fiecare clipă se naşte o fată care poartă numele tău

dar niciuna nu-l poartă ca tine cu atâta eleganţă cu atâta frumuseţe

în fiecare clipă moare în mine o fată care poartă numele tău

pe care nu îl mai porţi care nu te mai poartă

numele tău vine singur la mine

de parcă ar fi de numele meu îndrăgostit

de parcă ar fi îndrăgostit de el viaţa mea

trăită numai şi numai în numele tău

în numele tău în numele dragostei

în numele frumuseţii amin

f

I shiver each time when your name touches my ear

I hear it even if my ear can’t hear

borne by nine hundred ninety nine millions

girls and limos and luxury shops.

every second one human being that bears your name comes into the world

but by none with your  beauty is worn

within me every second one named like you dies

the name you neither bear any more, nor it bears you .

your name comes to me by itself

as if it were my own name, the peculiar name I bear since I have fallen in love

as if this name would have fallen in love with the life

that I have cherished only for the sake of your name

in the name of you in the name of love

in the name of beauty amen

h

de dragul tău am învăţat toate limbile pământului

şi ţi-am spus în toate limbile pământului te iubesc

dar numai în limba inimii ţi-am vorbit totdeauna

şi numai în limba inimii ne-am înţeles

ţi-am cutreierat continentele oceanele mările

am învăţat pe de rost harta trupului tău

mereu gata pentru o nouă călătorie

în adâncurile sufletului am rătăcit mereu

de dragul tău am ajuns să cunosc şi infernul

şi paradisul din care am fost alungat

doar eu şi iată infernul e în inima mea

paradisul întreg tot acolo neexplorat

şi totuşi de dragul tău draga mea

o viaţă la fel parcă tot aş mai vrea

h

  

for you my dear I have learnt each language that the earth can teach

to say how dear you are for me in each.

but the language of hearts is the one that you know

and the language of heart is for feelings to show

I’ve conquered your seas and your oceans and earth

the map of your body I have learnt by heart

I’m always looking forward for journeys with you

in the depth of my soul to wander in two

for you my sweet heart I’ve discovered the hell

the lost forbidden heaven I’ve discovered as well

with me alone and the shades of my heart

and the heaven, as well, is falling apart.

and only for you, my darling, my bliss

I just want to live a life with all this.

i

târziu după miezul nopţii după ce mi-am făcut datoria de bărbat

când în jurul meu şerpuieşti ca regina din saba în jurul lui solomon

sau precum cleopatra în jurul lui caius iulius cezar

într-un târziu după târziul acesta mă gândesc la tine cealaltă

femeie ca toate femeile ca toate femeile la un loc

ce faci tu în târziul acesta când toate fac dragoste limuzine şi vile

ce faci tu când toţi te visează şi visele tale sunt ocupate

în jurul cui şerpuieşti cu ce gânduri neînţelese de nimeni

da eşti încă acolo în toate femeile când toate te părăsesc

şi da eşti aici când nu e nici o femeie ca tine în tine

dar ce faci când nu mai e nimic de făcut nici în dragoste

şi începe să plouă şi ochii tăi se înrouă

da e târziu dar după atâtea târziuri

se face devreme devremenim

i

too late after midnight I paid my men’s debt

when like the queen of Saba on Solomon you melt

or the Queen Cleopatra on Julius Caesar

in this late of the latest I think of her who’s far

woman like women, like all women together

what do you do when others make love in cars or mansions

what when they dream of you and your dreams are too busy

around who your body snakes willing and sissy…

yes you are still there in all women that go

and you are when no women is inside you to show

but what do you do when there is no love to make

and it started to rain and your eyes seem a dew lake

yes, it is late but after late and late

it is sooner and sooner for somebody’s fate.

k

m-am lepădat de lucrurile care nu folosesc la nimic

mi-a mai rămas tristeţea această grea moştenire

lăsată mie de dragostea mea într-o noapte de toamnă târzie

nu vreau s-o păstrez nu pot s-o alung

să fac din ea mănăstire turn de fildeş sau cântec de drum

un cântec cum n-a mai fost niciodată cântat cum nu a mai fost

de carnea mea tristă de sufletul meu întristat

de toate întristările gândului

să o întorc pe dos ca pe o haină purtată prea mult

să o ascund într-un scrin să nu o mai găsească nimeni

niciodată să nu

să nu

te du tristeţe te du

şi nu mai veni niciodată şi nu

k

I gave to waste all useless things

all that I have been left with is sadness this heavy heritage

given to me by my love during one late autumn night

that I neither want to keep nor can I expell

to make of it a monastery  ivery tower or song of wandering

a song as has never been sung before as has never been

by my sad flesh by my saddened soul

by all sadnesses of my thought

to turn it upside down as I would do with a too worn coat

to hide it inside a chest of drawers so that no one could ever find it

never to

to

go away sadness go away

and never return and do not

p

sunt atât de puţin când nu eşti cu mine sunt doar mâna care îţi scrie

cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste

aşteptând întruparea lor întruparea ta întruparea unei iubiri de o viaţă

sunt cuvintele acestea care vin în cascadă şi curg peste tine

să ştii totdeauna când vorbeam despre tine apăreai dintr-odată

când voiam să te văd veneai tu să mă vezi când voiam să te sun mă sunai

un ziar dacă luam apăreai pe prima pagină a tuturor ziarelor

dacă priveam la tv pe toate posturile erai tu numai tu

atotprezentă atotiubitoare strălucitoare înrobitoare de femei şi bărbaţi

dădeai lecţii de iubire celor care te iubeau

le storceai inimile le înălţai sufletele le suceai minţile

până când toţi sfârşeau într-un zâmbet

unde eşti acum când vorbesc despre tine

unde eşti acum când fără tine nu sunt

p

I am almost nothingness when you are not by my side,

I am but the hand that writes to you

words of love after words of love after words of love

waiting their embodiment your embodiment the embodiment of a lifetime love

there are these words that come like a waterfall and run down over you

you should know that each time I talked about you, you appeared all of a sudden

when I wanted to see you you came when I wanted to call you called

if I took a newspaper you appeared on the front page of all the newspapers

if I watched tv on all channels I could see you only you

all-conquering all-loving glittering enslaving women and men

teaching love those who have loved you

squeezing out their hearts elevating their souls blowing their minds

till they would all dry out of life smiling

where are you now when I am talking to you

where are you now when without you I exist not

q

urme fără urme paşii tăi pe zăpadă nu se-aud scârţâind

dacă vii dacă pleci prin ninsoarea imensă parcă umbli prin cer

şi ninge cu fulgi mari ca sufletul tău şi ninge cu suflete

în nesfârşirea albă doar tu doar zâmbetul tău

rămâi peste noapte în hotelul de gheaţă

pe paturi de gheaţă între pereţi de gheaţă

să vezi ce fierbinte e dragostea să vezi ce fierbinte

inima ta topind totul în jur

îţi voi aduce în zori flori de gheaţă la geam

îţi voi aduce iubirea să o topeşti în săruturi

apoi vom pleca prin ninsoarea inversă vom ninge spre cer

ca doi fulgi care urcă spre noi începuturi

şi iarăşi vom ninge cum ninge acum

cu albe începuturi pe un sfârşit de drum

q

traces wihtout traces your steps crunching on the snow are soundless

if you come if you go through the immense snow it is as if you would walk on the sky

and it is snowing with thick flakes as thick as your soul and it snows with souls

in the unending whiteness there is only you there is only your smile

stay over night in the frozen hotel

on frozen beds between frozen walls

to see how hot love is to see how hot

your heart is melting everything around

at dawn I will bring you flowers of ice at the window

I will bring our love to let you melt it with kisses

then we will walk through the reversed snow we will snow towards the sky

like two flakes that ascend towards new beginnings

and again we will snow as it is snowing now

with white beginnings at the end of a road

x

pe cine să caut pe cine să chem acum când mă caută acum când mă cheamă

femeia în negru femeia neagră femeia nebună către cine să strig

când ea se dezbracă de soare de lună şi mă cuprinde

cu braţele pline de iarbă de frig

mai degrabă chem ploaia furtuna zăpada

decât frumuseţea ta să o chem tinereţea ta

mai degrabă întunericul singurătatea tristeţea

decât tu să mai vii să revii între vii

nu moartea este aceea care te ţine departe de mine de viaţă

câtă vreme uitarea sporeşte mereu întoarce morţii în moarte

nu timpul te face urâtă bătrână nu timpul

câtă vreme iubirea şi ura în tine fac schimbul

ai să devii femeia neagră femeia în negru femeia nebună

uitată de cei pe care îi uiţi uitată la margini de lume

x

who am I supposed to search for whom do I call now when I am called

by the woman in black the black woman the crazy woman to whom am I crying

when she strips of her sun of her moon and surrounds me

with arms filled with grass with coldness

I would rather call the rain the storm the snow

than calling your beauty your youth

rather the darkness the loneliness the sadness

rather than have you come  come back amongst the living

it is not death that keeps you away from me from life

as long as oblivion keeps on growing returning the dead to death

it is not the time that makes you ugly old not the time

as long as love and hate trade each other inside of you

you will become a woman the black woman in black the crazy woman

forgotten by all those you forget forgotten at the margins of the wolrd

z

în ziua aceea am îmbătrânit. chipul meu nu mai era al meu.

inima mea nu mai avea inimă. drum fără drum. paşi fără întoarcere.

şi plete albe albe albe pe ţeasta gândurilor negre. şi-un suflet

singur singur singur care spunea: e timpul. spunea.

în ziua aceea dragostea m-a urât. chipul meu frumos altădată

nu mai avea chip. riduri riduri riduri şi-un trup care în lut

se întorcea. e timpul – spunea. e timpul. priviri nemaiprivite. priviri

neîntâlnite. şi golul golul golul plin de disperarea mea.

în ziua aceea – ce zi – viaţa mea parcă pleca dintre vii.

şi moartea nu mai venea. ce zi. dar ce noapte pe urmă veni.

neguri neguri neguri pe albele tăcute iceberguri din inima mea.

şi-un gând care spunea: e timpul. da. e timpul.

în ziua aceea timpul

nu mai avu de mine timp

z

that day I have gown old.my face did not belong to me any more.

my heart was heartless. road without road. steps with no return.

and white plaits white white on the skull of black thoughts. and a soul

lonely lonely lonely that was saying: it is time. it said.

that day love hated me.my face beautiful once lost 
its traits. wrinkles wrinkles wrinkles and a body that in dust 
was returning. it is time - it said. it is time. glances never being glanced before. glances 
never being encountered before. And the void the void the void filled with my dispair.

that day –what a day- my life seemed to be leaving the living.

and death would not come any more. what a day. and what a night came afterwards.

mists mists mists on the white silent icebergs from my heart.

and one thought kept on saying: it is time. yes. it is time.

on that day time

did not have time for me any more

___________________________________
Iar aici o „miniepistolă”, tradusă în engleză tot de Ela Iakab:

miniepistole (12)

bine sunt de acord că sufletul cântăreşte douăzecişiuna de grame
că are aripi că seamănă cu un înger dar cum rămâne cu cel rău cu
cel bun cu cel fără de suflet despre asta ştiinţa nu ne spune nimic
nici eu nu ţi-aş spune iubito câte grame cântăreşti în sufletul meu

câte tone dragostea mea că abia o pot duce cum să-ţi spun eu
te iubesc în grame în metri în grade în litri când singura unitate
de măsură a dragostei e cuvântul da e bine să ştim dar a şti nu
înseamnă a cunoaşte bine spunea socrate ştim că nu ştim nimic

ştiinţa e bună ok dar mi se rupe sufletul mi-e sufletul greu şi
negru mi-e sufletul când văd atâtea suflete tari atâtea suflete
de vânzare când văd cum omul ia sufletul omului când văd
cum omul îşi dă sufletul fără să ştie cui fără să ştie când

iar dacă sufletul cântăreşte douăzecişiuna de grame
cum spune ştiinţa cât cântăreşte ura dar iubirea cât


miniepistole (12)

all right I do agree that the soul weighs twenty one grams
that it has wings that it resembles an angel but how about the evil one
the good one the soulless one science reveals us nothing about it
I myself would not tell you, my beloved, how many grams my soul weighs

how many tones my love, so many that I can barely carry it how could I ever tell you
I love you in grams in metres in degrees in litres when the only unit of measure
for love is the word yes it is delightful to know but to know does not mean 
to acquire knowledge as Socrates used to say we know that we know nothing

science is good ok but my soul tears apart my soul is heavy and
black when I see so many powerful souls so many souls
for sale when I see a human being taking the soul of another human being when I see
how a human being gives his soul to the waste knowing not for whom knowing not when


and if the soul weighs twenty one grams
as science pretends then how much hate weighs but how about love 

__________________________________________________
Trei poeme din "eternelia", traduse în franceză de Valy-Christine Océany:

Les poètes sont mes amis. Vous, vous êtes mes invités. Moi, en bon hôte, je vais essayer de faire le lien entre vous et mes amis, les poètes, comme un fleuve qui lie la montagne à la mer. Laissez-vous portés par le fleuve pour un instant d’émotion, pour un instant d’évasion, pour un instant de rêve et de transposition.

Nicolas Silade est né le 4 décembre 1956, à Faget, Roumanie.
Il est fondateur et directeur du journal « Actualitatea » ( l’Actualité) de Lugoj.
Sa citation : “je souhaite entraîner la poésie vers le monde, et le monde vers la poésie”.

Extraits du livre de poèmes « Eternelia » édition Marineasa, Timisoara, 2006

«j’ai corrigé un peu le destin. j’ai saupoudré quelques joies sur nos jours et nos nuits. je vous ai laissé goûter la sagesse d’ici. ne laissez pas refroidir la volonté en vous. ne laissez pas l’amour se glacer. je vous montrerai le chemin. je vous accompagnerai. je veillerai sur vous. venez voir la lumière au bout de la nuit. montez la montagne. regardez le roc. soyez ainsi dans le tumulte de votre temps». pag. 11

„am corectat puţin destinul. am presărat câteva bucurii peste zilele şi nopţile voastre. v-am dat să gustaţi din înţelepciunea de aici. nu lăsaţi să se răcească în voi voinţa. nu lăsaţi să îngheţe iubirea. vă voi arăta drumul. vă voi însoţi. vă voi veghea. veniţi să vedeţi lumina de la capătul nopţii. urcaţi muntele. priviţi stânca. aşa să fiţi voi în vâltoarea timpului vostru”.  pag. 11

«comme toujours quand on parle de nos envies, on doit, en premier temps exister. tu ne peux pas avoir sans être. et si tu es, tu es complet. l’être a tout. le tout est soumis à l’être. pas l’inverse. jamais l’inverse. grâce à ton existence tu as tout. tout est à tes pieds. parce que tu es en vrai. tu vois comme c’est simple?» pag. 10

„ca întotdeauna când e vorba de dorinţe, mai întâi trebuie să fii. nu poţi avea dacă nu eşti. şi dacă eşti, ţi-e suficient să fii. pentru că fiinţa are totul. şi totul e supus fiinţei. nu invers. niciodată invers. din această clipă ai totul. totul se află la picioarele tale. pentru că eşti cu adevărat. cu e mare. pentru că numai tu eşti. cu t mare. vezi ce simplu e?” pag. 10

«je sais. tu ne sais pas qui suis-je. mais laisse-moi voir qui tu es. après tant de dissertations philosophiques, je t’entrevois à peine par la fenêtre de mes prières. la chose en soi. de soi en soi pour soi. sur la montagne des sages le plus haut c’est toi. le plus fort c’est toi. le plus vrai. tu le sais. je sais que tu le sais. que tu es. et pardessus tout, tu es le maître de tout.» pag. 57

„ştiu că tu ştii cine sunt. dar lasă-mă să văd cine eşti. după atâtea disertaţii filozofice abia dacă te zăresc prin ferestrele rugăciunilor mele. şi iarăşi lucrul în sine. din sine prin sine pentru sine. pe muntele înţelepţilor. cel mai înalt. tu eşti. cel mai puternic. cel adevărat. şi tu ştii asta. ştiu că tu ştii. că tu eşti. şi mai presus de toate eşti tu. stăpânitorul a toate.” pag. 57

http://valychristineoceany.unblog.fr/2009/12/19/les-poetes-sont-mes-amis/

___________________________________
Înainte de a vă prezenta volumul „Eternelia”, pe care l-a tradus în engleză Denisa Grega, 
iată un sonet din „iubirea nu bate la ușă”, tot în traducerea ei:

125

să-ţi spun puţinele cuvinte care merită a fi spuse
înainte ca sufletul să-şi înalţe pânzele cum spunea seferis
dumnezeu să-l ierte sau să-ţi spun da timpul înaintează drept
iar dragostea vertical şi ori se rup în două ori nu s-au întâlnit niciodată

cum spunea elytis dumnezeu să-l ierte şi pe el
dar iată vine seneca şi-mi spune vrei să fii iubit iubeşte
iar eu care te-am iubit toată viaţa toată moartea fără speranţa
de a fi iubit vreodată vin şi te-ntreb unde e iubirea ta unde surâsul tău

şi unde buzele tale unde sunt poeţii care te-au iubit
şi te-au cântat te-au nemurit unde sunt unde eşti în viaţă
e mai bine să iubeşti decât să fii iubit spunea cineva căruia i-am uitat
numele doamne iartă-mă doamne iartă-i pe toţi şi nu uita niciodată

puţinele cuvinte care merită a fi spuse
aceste atât de puţine cuvinte te iubesc


125
 
let me tell you the few words that are worth to be told
before the soul would rise it’s ship rags like seferis used to tell
may god forgive him or let me tell you but time runs straight ahead
and love goes vertically and they either break in two parts or these two never met

like elytis used to tell may god forgive him too
but look here comes seneca and tells me if you want to be loved love first
and i who have loved you for my entire life and for my entire death without the hope
of ever being loved i come and ask you where is your love and your smile

and where are your lips where are the poets that loved you
and sang about you and immortalized you where am i where are you in life
it’s much better to love than to be loved said someone whose name i forgot
may god forgive me may god forgive them all and never forget

the few words worth to be uttered
these so few words i love you 
 

eternelia
 
* * *

born under lucky stars. somebody high above watched over me. with a firm hand guided me. to reach the point until here. surely my purpose in this world was decided long ago. my purpose: to impregnate this world with my happiness. the dawns that will come. with a goblet of dew i will reach forward. with a contagious half smile. whenever and wherever. from now on and forever.

* * *

how can you not say that you’re happy when you love. but when you are loved. i know. you want to jump up high and share your joy on the streets. likewise it is the lottery. when you have all the winning numbers and have won a fabulous prize. have the posession of a last model car. have a luxurious house by the seaside. and you consume your fantasy hollidays on an exotic island. with gorgiastic girls.

* * *

like a sunrise nearby the sea. this is the way my life is. like a splendour that is given to you. everything that brings joy to the eyes and soul. patience, reader. we will definetly go even high. like the sun. like him we will light everything. and you will find the treasures hidden here. Just for you. you will fiind happiness. just for you. to tame the environment. to awake to life, joy, to singing.

* * *

how mush happiness goes into one soul? and if I call myself happy does my happiness grow at once with you? i wish it could be this way. i think it will be like this. when you go up the marble stairs. when you sit down at the desk. when by the window the sun sallutes you. when all people smile back at you. when you make a phonecall. when you receive a fax that has the writing „enjoy yourself!”. isn’t this the way happiness is?

* * *

when you go near the steering wheel and the car smells of lavender. and in the right there is your lover. when you go up on the mountains of the country and the magnificent christmas trees salute you. when your bank account grows and grows and grows. when you are healthy. in love. when you are loved. when everything goes right. when you want desperately something and before you know it, it ticks accomplished. this is happiness.

* * *

like always when we talk about wishes, first of all you have to be. you can not have unless you are. and if you are, it is enough to be. because the being has it all. everything is submissive to the being. and not invert. never invert. from this moment on you have everything. everything lays at your feet. because you are really. with major a. because only you are. with major y. see how plain it is?

* * *

i corrected a bit the fate. i left along some happiness over your days and nights. i gave you a taste of wisdom that lays here. do not let the will in you go cold. do not let love go cold. i will show you the way. i will accompany you. i will watch over you. come and see the light at the end of the night. climb up the mountain. look at the rock. likewise will you be in the wind of your time.

* * *

today i was born. with a rich imagination and some lucky stars. after the prolonged darkness- look at the light. i vanished the darkness around with the light burried inside me. a light that now is bright around me. i was born on holly land. i was born in a golden language. under this sky that is always without clouds. i was born. today. and i already talk to you about the new things that happen now.

* * *

here are some certain joys. that I can see with clarity. which I can touch with my bare hand. light. like flower petals barely open. full of dew. joy full of dew. it is lovely how the lullaby sounds all around. how beautiful does happiness smell. oh, if the new born would know how strong is the faith. if you would know how wise it is to believe with all the strength inside.

* * *

today is the day for everything. the sky and the earth and all the kind. there will be new skies and new earth for new people, the ones that exist. the old person is gone. with the sin. with the weakness of small courage. with the life without life. what is the point in thinking about what was? now that all universe is blooming so handsomely. now when all new things come to being.

* * *

seven are the petals of the flower. seven are the days of the week. bright. you can call them as you wish. monday and tuesday and wednesday and thursday and friday and saturday and sunday. you can call them bright. because being bright means that it can always be sunday. every single one is your sunday. bright. a new and ever going sunday. a feast of delighting light. and music that lights.

* * *

be glad when you can step on the ground. that feeds us. by the guiding sun be glad. by the air that we breathe and the water that cools thirst. look at the bodying joy. but there is the fifth element: love. without whitch life won’t be life. without whitch the world won’t be a world. without whitch nothing of the existing will not exist.

* * *

in the hour when birds chirp. when the mountain clears in the horizon. when the sea gives birth from the white substance a new aphrodite. when the new sun gives birth to a new day. then. Then call me and i will come. with a new song. with new words. with new joys. then call me from periods and i will come. like a new born in new born lands. singing my own lullaby.

* * *

this country is beautiful. this language. this name is beautiful. and the echo of the first word. of the first i love you. through the green grass from home. without shoes. with a smile on the lips. with the soul full of wishes. with no doubt. all will accomplish. at their time. here. here lays the wisdom of innocence that wise men lost. priceable than all world libraries.

* * *

how much i love you. oh, how much i love you. more and more. until love takes your face and becomes eternal. even love gets your name. more than this world. more than this life i love you best. in you i have everything. and everything is you. who saw you? who knows you? who can love anymore? hey, who can still love is alive. wise. and strong.

* * *

this is not a love declaration. it is a hymn. it is an ode. it is a psalm. love eternalizes. what would become of earth without love? a desert. what would the sky be without love? a wasted land. water? noah s ark. fire? a hell. but all this has a purpose. because there is love. because it exists. do not forget that.

* * *

i know you have a name. and your name echoes in the cold night through the garden trees. your name echoes in a world without ego. in a world that gives names to the other things. but lost the own name. lost hope. trust. power. oh, holly innocence of first days. and sacre nakedness of holly bodies. these are the first clothing.

* * *

everything starts now. in this very moment. here. the new world begins. now and here. new life begins. the real life. from now on you should be certain. be faithful. here is the new human. after the face and resemblance all new together. he will be your shelter. your temple. he will be your bodied word. may your light brighten the way. your hand will soothe the way. as it was written.

* * *

for who believes that this is poetry i come and say: it is not poetry. it is not epic. neither fhilosophy. neither religion. it is my law written to myself. my word directed for my inner ego. my first loneliness. can you comprehend it? can you dress it? be as same as i am and you will see. you will see how all things are made. the new. the beautiful. the non-understandable eternity.

* * *

how this millennium is not the third. how this is not the rock age. and this is not the promised land. i have to search. i have to find out. i have to be. i leave behind the feelings. leave behind the fear. and walk. walk towards myself. until I get. until I get to be. the one that i want to be. and the one i am rejoys when i look at myself. in the first morning on earth.

* * *

from the height of the spirit to look at the spirit. the greatness of it. the bigness of it. i was destined. to watch. to understand. and I believe. i believe with strength. that the greatness of the spirit lays in the underworld. in the small things that are walked on. the greatness is contained in the dew drop. in the happy tear scrolled in the crowd. in the crowd that cheries you. the greatness will it be given to be seen. it’s greatness. and from now on further. amen.

* * *

how beautiful must be the moon! how wise is the sun! and what weddin for survival! miracle springs! storytime realities! this is the day. this is the night. what a beautiful congregation of light and shadows! what a perfect match! what non-understandable understanding! until everything comes together and reverberate. when the seed of your womb becomes the most beautiful creation. an everything worthy of reality.

* * *

from afar i am the most rich man in the world. because i know. because i am. because i have. and of course i do know how to get joy from the plain beautiful sunrise. of songbird. of the colours and odours of the flowers. of the silent moves of felines and damp dance of fishes. of course i know to get joy from the silence of the starry night. and i dream of new miracles.

* * *

to be. to be in the middle of the universe. in full middle. like a tribe preacher surrounded by the adepts. of his heirs. without a specific number. to be. and look that i am the one who knows what he has. the one who knows he is. the one who knows he really is. and this is one of the greatest miracles. it is a sort of kingdom no one knows about. except you. the one who exists.

* * *

oh, how much richness in this poverty! and how much life in this desert! does no one see? does no one hear? look at the sun: to whom do you belong? i ask. the earth, moon, stars: to whom belong? to whom belong the winds, the waves? look at my answer. yours are the questions. mine is the answear. which i can not tell. i can not tell. from purely plain reasons. right as it is.

* * *

nearby the church we have a bakery. from one we get the daily everafter bread. from the other one the bread of life. some place further there is a bank. the sweat of our foreheads dressed in green paper. in this triangle we carry our living. and life is long. we figure this out when we go out for a picnic. when we go up high towards the spring of miracles. where light is born by light and the night is ragged by starring.

* * *

when you go out in the sun on a mile stone. and see aside another kind of light. when you reach the last floor of a building. and see that the utmost top is higher. or among the basics. when you have the utter most beautiful girl and do not know how to make her yours. then. then call only love. and everything that is will be redone. from your sorrow of missing towards your joy.

* * *

at the highest standards. of technique. at the highest level. of science. there where the measures are at a micro level. micro millimeters . a love declaration in a computerized language. like a stone flower in a big deep. do we have measurements for love? do we have love? let us export it. with a quality certificate. with a selling price. and the tag: made in eden.

* * *

to have the courage to succumb boundaries. to fight against yourself until you are the winner. to see much further than a man can actually see. to get alone. to be your own law. to want. to hope. to believe. and all that you see to be remade. with the mind. heart. thought. to be-yes-a new world. a world entirely yours. only then you can say i exist. undeniably.

* * *

lot of times i question myself in the morning: is it the light of the sun that brightens us? does the rotation of the earth makes us dizzy? i know. i know wise men see in the dark. i know the greeks show the way in the darkness. i know we are all drunk. but not with wine. and then? from many mornings on i wake up singing: silk light lighting/dawn of wording/bodied afternoon.

* * *
when everything around is commercialized and there is nothing else left to say. when we forget from where we come who we are and where are we going. when darkness takes in charge over humans heart and there is nothing left to do. board on the bus and visit a grass pile. salute the sky birds. count the lilies on the field. walk. sing. shout. talk by yourself and try to listen to yourself.

* * *

saturated by big cities and skyscrapers. of planes. helicopters. of buses and jeeps. of the hot road. saturated with boats and yachts. of waves. of beaches. of islands. with your millions dollars you can buy a feeling. you can adopt a tribe. a language. you can buy a country. but not wisdom. and how wise would it be. oh how wise would it be to have this mustard seed.

* * *

you will understand one day that i did love you. that i have seen you coming and that i have prayed for you. day and night. night and day. until there was light. from this mountain i stare at you. i see you coming. i will wait. i love you. if you put your hand covering the eyes i am sure you will see me too. yes. it is me. come. come up. come on. come up. and all the worlds peaks will be at your feet.

* * *

dust in the wind. so it was said by the wise man. he that has found a oasis in the desert and a spring of living water. that challenges us. but how will anyone know being in the desert and women one by one offering their pleasures on the loft by the price of eternity? oh, temptation drunkness. how to get a taste of everything? with measure. how the greeks say. how to get to peace treaty with the wiseman?

* * *

now my dear tell me if this precision of the year times if this exactity of days and of nights of months and of years influence you in a manner or other. tell me if the order was born out of disorder casualty out of discasaulty words out of non-words tell me who gives birth to who or what. or maybe you have the belief that hazard is a dizzy guy who just does whatever it pleases.

* * *

and i beg you to tell me if the sky that surrounds you from every part is the circle of time and space. what do you think? with the light of wisdom lights the stars. with the light of godness  lights the sun. is it true that you are over with darkness? is it not true that light is born by light that is born by light? from light born out of light which is born by light that is born from the word.

* * *

it passed some time from when the first rays of the first sun drew your face shape. beginnings full of gods. in here you must seek the truth. in them to seek the truth. and what follows after that receives new meaning. other purposes. for the being. so you have to be! be born again! rebirth! make spring in your heart and make light around you! so you can see. and who has ears to hear, hear it.

* * *

i surely am an adept of simplicity. but some things need explanations, for better understanding. for getting it right. this is sometimes reached through things hard to understand. such as the way in which the wise gained wisdom. this is the reason why my short digressions make the poetry different. which is not poetry. but our daily life.

* * *

when you come back on earth with your feet and see that the sky is not so far away. when you walk with your head in the clouds and discover new starry worlds. when you speak a language only you can understand and wisemen get you. when love is meant to be a superpower and it’s regime is likeable. when your democratic thinking requests that dark thoughts should be killed. when you understood all these and start loving your neighbour like you love yourself.

* * *

other way to be said: every one loves life. flower of the seasons with drunking odours. but what about the other flower? rare flower with transcendent odours. from the eternal spring. every single one loves life. everyone lives it. but who gains it? who dares? to outrun the world. the mundane. the normal. to live the miracle. the chosen ones ask themselves who is the one. and the real chosen one lingers alone in a cloudy pillar.

* * *

that’s why you. the real one. hard to reach. the one to which I guide my words. prayers. that’s why you. just you. forever you. the downunder. the high above. the one around. from everywhere. that’s why you. with your greatness. with your thunder speech and whispers full of love.that’s why you. with your blue skies. with embalming odours. with seas and mountains. with the rock. and unmoveable like her.

* * *

forever you. a character hard to spot  in the crowd. you. forever you. between imaginary limits without limits. in the centre of a colourful alive reality. see? philosophers made the man in pieces. without a chance of remaking. and they left him like this. inheritance. of other philosophers. but you - always you - in the crowd you are the crowd without number that comes and leaves behind the crowd.

* * *

look that i like wisemen who search wisdom. blind men who search light are not the ones that can not see. one did pulled out his eyes in order to see. wisdom? wisdom never fails. why is not there a nobel award for wisdom? or a nobel award for love? for light. for illumination. and in the great world under the clarity of moon to see how a good world gets born.

* * *

sometimes the one standing in front of me is the simple man in whole his glory. to whom i speak: make the best of yourself! reinvent yourself! here is the poem’s address: letter letter dot ro. from here forward we navigate together. on the information seas to great information. that makes us both happy. at once. if you visit our site you will be happy too. we will leave you a message. clear. concise. mysterious: hello, romania?

* * *

everything around you blooms. everything you touch comes back to life. you could be the united states president of europe. but you are more than this. and more romanian than all romanians. together. around you everything blooms. put your hands over carpathian and bless them! sanctify the fields. rivers and vines let them be sanctified! and make us fruit! reborn! and get us high!

* * *

to do only good things. beautiful. useful. to be glad of what you’ve been doing. like a child. like a baby who does his first steps on earth. first steps on a foreign planet. his world is totally new. his world is our old world. renewed. renewed through him. for him. do some light around you. a bit of light in the universe. and be glad of stellar harmony. like a baby who does his first steps on earth.

* * *

the earth that made us. and fire. and air. and water. who is our father and who is our mother? discover the things done so long ago. and things made in the present days. under our very eyes. and we can not see them. under our sun. and we do not know them. how much genesis and apocalypse in every moment! how many new things under the sun and how old are they! only the word… the eternity…. the one that gives shape.

* * *

there is always at least two ways of touching the subject of universal duo and only one bond between the two parts of the whole.  like is the love between a man and a woman. like the word love embodied. the whole that is whole by being itself. that becomes eternal. with the parts presented in view. embraced. non-separated. bound by a living spirit that makes our life more beautiful.

* * *

in front of me: the earth globe: an old watch. a cup of coffee. a pack of cigarettes. a  golden saint painting. a gold cross. a phone. some newspapers. and a lamp that enlightens everything. somewhere on the globe somebody is writing these lyrics. somebody reads them. somewhere on the globe. and somebody else is watching. me myself and i with the earth globe in my face stay somewhere on the globe.

* * *

i did not forget about you. not even for a second. no moment can be widowed by your presence. you sent me in the world and the world din not win over me. you chaliced upon me all that is good. and rain full of blessings. you charged me with deep human feelings. and you gave me romanian language: to live long in marriage. to live long…

* * *

now if i think it twice it does not seem hard to picture you in an unfinished world. how it starts or how it ends is another story that you claimed it publicly with charm. so i do not make coins with this theme. the thing number one that preoccupies me is now that the self sees itself after the face and resemblance that has inside.

* * *

the day lived fully. the week of love. the month of presents. the season of wisdom. gracious year. a lighted maze. time is simple. and in this simplicity the passer by forgets that he passes. a new calendar. a new agenda. and planning for the new life. simple. mysteriously simple. like hope flourishing for a second time. with time you understand time being strong. and love always winner.

* * *

i know you know who i am. but let me see who you are. after so many philosophical dissertations is hard to see you through the windows of my prayers. and again the thing itself. on wisdom mountain. the highest. you are. the strong. the truth. and you know it. i know that you know. that you are. and above all you are. master of all.

* * *

my house is a prayer with the windows toward the sky. how would i live otherwise? when the one who shares life lives in the attic and i stay still downfloor. i talk with him on the phone very often. i teleport through the rooms. and from the garden spring i take light. from light caresses. i live like this. and i have the deposit room full of goodies: bread and wine. and blessings.

* * *

we have in the mankind history deeds and happenings that no one denies. who lived mankind history to say: this was meant to happen? so as: so it was. and we believe it. about the beginnings we have fabulous information. who witnessed the beginning that can say: so it was? so as: so it was. and we believe it. and in our faith lies all our scientific knowledge.

* * *

about science we can say it does not resemble not even a bit with what we call conscience or knowledge. i have seen scientists without conscience and conscience present among knowledge people. but between scientists and knowledge people there is no resemblance. but the one who knows he does it independent from being a scientist. and the one who knows himself knows everything. he knows he does not know anything.

* * *

your birth: the birth of a new stellar world. in a fantastic design. with a lot of snow and christmas trees. decorated with the most expensive  and beautiful gifts. your birth: the greatest gift. we receive it with joy howls and fireworks. with efluvial champagne. singing this wonderful news and the new light rising. with your birth we are reborn. we become eternal.

* * *

from here further we can start a new life. let us start it. a wonderful life. a real life. a true life. as you wish it. like the testament announces it. a new life in a new world. with the new man. for the new man. on a new land. and new skies. for us. and a new music guides our paces. on the new road. everything being new. new- newest. like a toddler. like a crystal. and perfect like a sphere.

* * *

it is like i get to be born again. it is like a new sun is on the rise. it is like now i get to see for the first time. i hear. i smell. and caress the shapes shaping. and taste miracles one at the time. but without you i will not be but the word. the word willing to be bodied. get me high! baptize me! help me be! to pass on clear skies in the calendar. with the forehead high. in the new world. with all hopes blooming. greatness to sanctity bringing.

* * *

day and night. light and darkness. heat and cold. man and woman. love and hate. plus and minus. good and bad. positive and negative. affirmative and negative. paradise and hell. wisdom and insanity. doing and undoing. skies and earth. the begining and the end. up and down. the big and the little. birth and rebirth. and resurrection: wisdom of the gods.

* * *

before all ages and after the ending of all ages. the world with a single human being. the superhuman. god. the god. the great loner. the almighty that does what he pleases. and that does provoke dissapearence to what needs to be gone. the great magician of the universe. the only master of it. before all ages and after the ending of time.

* * *

i was really thinking to choose a birth country. not the country that chose me. another one. higher. more richer. happier. wiser. to choose a kin. not the kin that chose me. other one. more worthy. stronger. more human. because there comes a time when you have to chose. and now the time is here. and my homeland is around me. my people - the ones that stand beside me.

* * *

i love you because i love you. because your name is wisdom. because your love has no death. i love you because i love you. because there is no reason for loving. because your love takes me high. i love you because i love you because i love you. because love moves stars and worlds. love binds. brings hard doings. immortalizes. i love you because i love you.

* * *

i wanted to say earlier that i am on the positive side. the light’s side. love’s side. you know what i mean. i agree to all good things that you do. and the others are serving good as well. as good as you know it. and i tremble at your mightiness. i wonder and get glad. with all my being i turn to you. and let my life flow. like a spring. toward highness.

* * *

it is so beautiful around. so much splendour. the sun rising from the sea. seagulls singing. fishermen working their craft in the far away distance. a gust of wind in the hair. a white wave standing at your feet. and sand like a golden sheet. can you tell in which summer did we meet beautifulness? who conquered heart’s kingdom and who prevailed sadness? imperial love! i receive you with all my soul. and become slave to your encounters.

* * *

it seems to me that all universe energy vibes in you. you are so unique. so strong. so big. and if i request from you to do something for me i am sure you will do. i shouldn’t even beg you. i shouldn’t even tell you. because you know what you want. for a long time. for a long time you know. you that know everything. you handle everything. and my great joy is to know that you.

* * *

i am glad you exist. god. how glad i am. and the whole kin is glad. i am glad i found you. that I can see you. in whole your greatness. and my homeland is very glad. homeland in which until now it was darkness. humiliation. hope in vain. in my homeland now flourishes hopes. the gladness grows. there is light. tender light lighting. in eternity. in word.

* * *

there are few the moments in which i existed truly. in exchange i lived very much and very intensely life. because death becomes challenged by living. like somebody very well used to tell. and if this is the way - this is the way - then alive i’ve never been. or alive i was only when i existed truly. few moments. but when you begin existing you stay alive. forever. and ever.

* * *

so much about the others: they want to live. as if they wanted to get born. they do not want to die. as if death would take into account their wish. as if life would hold on unto will and not word. they want to live. and they fight for it. fighting. killing. to live. and their life is uglier than death. the death which you experience gets you to everybodies life.

* * *

we do not talk about morality. although i would not like to think nearby what is human. but i do want to communicate directly with the god. the great. the greatest. the one. who’s name gives power to those who know it. one very day you will hear about me. everybody. one very day you will know me. everybody. this is the day. for which I was born. again. again. and again i speak about non-understandable things for you.

* * *

only you can understand what i tell. so many mysteries in the history of this moment. only you can unpack them. and if you speak about miracles only you can make them. so many miracles. like life. new life we live. totally different from their life. unimaginable different. the most expensive gift given to us. forever. because forever we will be. forever.

* * *

i am not stressed out by anybody or anything. from now on: NSEV. do not ask me. the meaning of these letters i can not tell. may somebody discover them if it is possible. they are a code. code for a new life. and i do not recommend to do as alexander. in vain do politicians try to save a country which god does not save. may god be with our people! with our country! in the country!

* * *

the one who requires gets what he wants. and he is not a beggar. beggars are the ones who request days for their lives. to enrich wealth. beggars are the ones requiring your vote. the ones who need you for themselves. they are many. many beggars. but the one who requests receives. and the one who asks for wisdom receives life. request wisdom darling. so as. to receive it’s entire wealth.

* * *

the one who searches finds. and we do not speak about gold seekers. pearls. earthy wealth. although you can find it easily. it is harder to find the meaning of life. the understanding. the happiness. but who looks finds. do not stop the search. do not stop searcher. search around you and understand. but more of all search within. there lays happiness.

* * *

if now i would knock at your door i am sure somebody would open. a maid in white with a silver crown on her head. or an old man rich in years. but nawab’s gates on earth are sealed. their heart likewise. they defend their territory. but lose easily their souls. that is why i will knock to other gates. and immediately it is opened. even if I knock to secret’s gates.

* * *

see? i have started a new life. but I speak of the old life. because just now i see it for what it is. now i understand it. it is like getting out of the swamp you see the others fighting it. dante wrote about this. but who appreciates his letters? and i have lost them. because in the big mud, among garbage and smells, i understood that they feel at home. and they keep on fighting for a way to get out. but they will not.

* * *

when you climb up to stars and lights. when you meet at every pace splendours. when you see no one is following you. although you are forthwalker and when you hear following you the crowd how it yells for help. do not stop. do not look back. they did not answer your call. why would you answer their call? mind your own way. mind your own business. you are the savior of all.

* * *

for thousands of years there’s been writings. but what it is written can not face the holy bible’s expectations. and they vanished. they write with the bible in front. it will be writings for thousands of years. but a millennium is a clock that fits in a chapter. whole time is a chapter from first holy book. why do i write? i write because writing leads you to the word that made the skies and earth.

* * *

we saw in our pilgrimage many churches. convents. castles. we saw columns. walls. splattered rocks and ruins. we saw grass rising over someday great citadels. and people coming to see the past and present of other people. but do not see their future. time and it’s job. i saw life being very long. life is strong. bright. unbeatable. and higher than the life we live.

* * *

if this way is crossed by your way stop at sarmisegetusa. try and hear the alarming sound of fight carriages and the peace between two battles. try to follow the beautiful girl if. or try holding the line in front of roman legions. with the shield risen up and forwarding sword. pace in the amphitheatre and wait. victory. victory belongs to those who see. not to those who fight.

* * *

thousand years passed by since power proved weakness. and yet a thousand years since i was in power. after a thousand years who will talk about great powers? take a look at the nothingness. man under man in most likeable forms. most unsuspected. and money that bows everybody. and time that bows everything. and you with your lordship that purifies and saves us.

* * *

and now we get to start truthfully treasures. it is a well done marathon. and a crowd of crowds that runs. i know that few will make it to the end. enchanted by the maiden’s charm and challenged by richness encountered many interrupt the travel. and petrify like little statues of wax. melted afterwards in the sacre fire. watch over your hearing and seeing! and like ulysses escape disappointments.

* * *

i always wonder why. why is it for you a thousand years like a day? and a day like a thousand years? why me? why do i have to see the unseen? why do i have to understand the non-understandable?  why did you give me world’s life to live? and not my own life? why the bluest blue and not just green grass from home? why? why do i keep asking myself if the answer is you?

* * *

the children of the sun have reached maturity. they’ve grown up. they take after us. strong. beautiful. likewise us. on our childhood fields they run. on the adolescence mountains they hike up. fight. fight with their own shadows. likewise us. sun’s children. always winners. they fall in love. make love. make babies. sun’s babies. that grow. that grow sun’s babies. that grow.

pasajul

pasajul

cică se face ziuă zice unul dar ziuă nu e dacă nu vezi pe unde
mergi dacă nu vezi încotro dacă nu îţi aduci aminte când ai pornit
la drum şi cum ai ajuns aici la pasajul ăsta pe care trebuie să urci
spre a coborî dincolo şi iarăşi să urci de dincolo spre a coborî aici

cred că cititorul nu are nimic împotriva unei mici digresiuni în care
vreau să vă reamintesc un poem de robert frost cel cu patru premii
pulitzer pentru poezie dar niciun nobel un poem pe care îl recitesc
adesea şi în care se face vorbire despre două drumuri care duceau

într-o pădure galbenă iar poetul (celebru pentru „pentru descrierile
realiste ale vieţii rurale şi arta limbajului colocvial american prin care
examinează teme sociale şi filozofice complexe” cum zice wikipedia
această carte a vieţii care ne adună pe toţi) aşadar poetul întristat

că nu le poate urma pe amândouă o porneşte pe cel mai neumblat
şi asta i-a schimbat viaţa zice frost dacă viaţa se poate schimba sau
nu poate vom vorbi altădată pentru că vreau să mă întorc la pasaj şi
la descrierea realistă a vieţii urbane într-un limbaj colocvial românesc

iar pasajul ăsta pe sub care trec perpendicular trenuri pline cu morţi
pe sub care trec dintr-o parte în alta oamenii străzii oamenii oraşului
oamenii infernului cotidian pasajul ăsta sub care se adună noaptea
boschetarii să se încălzească la focul mic din butoaie pasajul ăsta

un adăpost pentru viaţa subterană peste care trec dintr-o parte în
alta norii şi păsările şi îngerii lui dumnezeu peste care mai trece din
când în când un poet urmat de camioanele lui pline cu versuri urmat
de cititorii săi cu limuzine luxoase şi motociclişti bărboşi pasajul ăsta

o construcţie solidă şi trainică poate mai solidă mai trainică decât
piramidele egiptene are zece piloni gigantici care seamănă perfect
cu cei zece stâlpi ai lumii şi are o istorie lungă mai lungă decât istoria
lumii şi va dăinui cât dăinuie lumea lumea aceasta şi cealaltă lume

eon

eon

eon I

întâlnire cu zeul glasul său mai puternic ca tunetul
m-a trezit de din somnul cel negru al morţii 
şi fulgerul său o clipă mi-a luminat
în depărtare calea

atât cât să văd cum se înalţă la ceruri
sufletul şi cum se pogoară
solie spre o lume pierdută

vai mlaştina-n care stăruie omul şi vai
pentru multele sale păcate

dragostea mea tăinuită eu ţie mă rog
du-mă departe departe departe

dincolo de râul ce se cheamă uitare
am visat o câmpie-nflorită cu crini
o întindere mai albă ca spuma
mării ce urcă-n înalturi

acolo dragoste du-mă şi sună de înviere
să se deştepte îngerii şi sună de întâlnire cu zeul hai sună



eon II

căci dreaptă a fost dreaptă chiar moartea
în priveliştea fără nume ce trupuri înveşmântă
cu verzile-i flăcări şi văpăi miresmate

ea care aminteşte mereu fărădelegile
şi-n focuri de gheenă purcede să le ardă

o suflete răscumpărat priveşte
au fost drepte vestirile
celui sfânt între sfinţi

acum iată se-ntoarce zefirul
şi zori de ziuă nouă se arată



eon III

şi aurora venea surâzând şi mari cete de îngeri
în urmă-i se deşteptau una câte una deschizând
porţile paradisului

să intre înţeleptul şi cel fără de prihană
mai marele cântăreţilor şi dreptul să intre

însă mai înainte ca înaltul să se înalţe
şi mai înainte ca adâncul să se adâncească
au fost strălucind în memorie albul
cel pururea viu şi nebiruitul

semn că vremea se întoarce în vreme
şi e nevoie de dragoste de un singur cuvânt
pentru ca totul să o ia de la capăt

după cum a fost scris iară pustiul
ca într-o vedenie să se umple de soare
de cânturi de flori



eon IV

apoi am trecut de cealaltă parte
a cerului şi am prins de îndată
rădăcini în sfinţenie

atât de adânc încât veşnicia - am simţit
cum urcă în mine laolaltă cu sângele
unei vieţi mai curate

era iubirea în lăuntrul meu atotputernică
pre cele din afară luminându-le astfel
încât să se vadă la mari depărtări
singurătatea-mi

dar cine
poate doar ochiul de apă
întors către sine să fi zărit vreo imagine
a pururei mele

şi numai o clipă apoi iarăşi însemnul
şi harul şi tainele
tot mai mult tăinuite



eon V

dincolo de cuvinte în patria fără de seamăn
a zânelor acolo o nouă lumină
răsare şi inima inima lumii
cu toate fiinţele-n preajmă unite întru adorare
începe să cânte

patrie asemenea patriei şi totuşi nevăzută
acolo atotputernici zefiri poartă clipe de pace
şi miresme de crini împrejmuie veacul se preschimbă
în muzici culorile un dans al sferelor
încremenit

acolo te aştept vino acolo grădini suspendate
ca într-un vis se ivesc tot ce-ai pierdut
acolo vei regăsi vino
val după val cu marea ce urcă
de-a dreptul în cer

va fi ca o naştere nouă bucuria
ce nicicând n-ai atins-o acolo leagăn îţi va fi
şi vor fi toate fiinţele-n preajmă
întru adorare unite şi va fi patria ta
adevărată şi mereu nevăzută



eon VI

pătrar de veac şi vânturi răvăşind o tinereţe
iese tristeţea în lumină cu sunete de clopot
şi cu lacrimi

unde s-au dus împovăraţi de nepăsare anii
unde fetele păşind goale pe prundişuri
zâne

ce-n mreje ale dragostei m-au prins
şi m-au legat şi m-au pierdut apoi
printre cuvinte

apă curgătoare tu nu te opreşti nicicând
pe un mal ce se surpă vin acum ursitoarele
ce vor

nimic nu mai e cu putinţă trecutul întreg
o mireasmă viitorul mister şi ziua
de azi străbate cu greu întunericul

ce vor nădejdea e sus iar fericirea
departe pe celălat mal dar nimeni
nu vede

şi înecaţii fac pluta pe râul funebru



eon VII

spune-mi tu zefire tu care treci abătut
peste viaţa mea veche suflând uşor
ca într-o lumânare spune-mi tu care treci
prin moarte cârmind spre lumină
spre o viaţă nouă

unde e trandafirul a cărui mireasmă
prin lume ai risipit-o unde e el
cel pururea viu cuvântul născător de cuvinte
el fratele tău

văzătorule tu care citeşti în frunze
destinul unei lumi ce mă visează tu care vezi
cum înverzeşte timpul cum iarăşi alb se face
şi cum moare spune-mi unde

cine e zeul cel fără de nume
cel ce se poartă pe valuri înainte de lumină
şi mult după moarte spune-mi cine

în ora de aur când aurora coboară
când pământul cel nou se iveşte din ape
învăluit în raze în mii de luciri

cine e cel ce întreabă cel ce răspunde
cel ce rosteşte cuvinte născătoare de lumi
spune-mi cine e geamănul tău



eon VIII

privind cum răsare din propria ei cenuşă
speranţa şi privind cum răsare
nimb de aur în jurul chipului meu

ai spus lumină şi lumină s-a făcut
viaţa mea toată pe căile cerului
lumină s-a făcut

iar pământul un înger din braţele lui
smulgându-mă am zărit pe cel sfânt cum întinde
o mână celui de lume desprins

atât de nouă minunea era atât de multe
splendorile c-am păşit de îndată
înspre tine privind

cum răsare din neguri noul soare al lumii
cum răsare nimb de aur în jurul
chipului tău



eon IX

un veac de frumuseţe retrăiesc acum
în clipa asta singura care nu trece
rug nestins

în preajmă ard cuvintele sfinţite
şi stele de din stele se aprind
şi cu tristeţi uşoare îmi mângâie fruntea

mereu sihastru ascultând
doar foşnetul zefirului printre frunzare
şi până dincolo de vis privind

văd fericirea şi o spun:
e adevărul viu şi vie în lăuntrul său minunea
iubirea ce-a salvat de la pieire lumi

în primul rând

în primul rând

vor veni criticii şi vor spune ăsta
care ne dă peste cap toate istoriile literare ăsta care
nu se încadrează în nicio generaţie şi nicio generaţie nu-l poate ignora
ce facem cu ăsta care scrie numai sonete şi eternelii şi se filosofează în scris
păi domnule ăsta are filosofia în degetul mic ce facem cu ăsta
care iată că scrie chiar aici despre noi de unde ştia ăsta în ce dilemă ne pune
el şi cărţile lui care au schimbat lumea şi lumea de ce îl adoră
de ce îl ridică în slăvi tocmai pe ăsta care scrie sonete şi eternelii
şi nu-i pasă ce credem noi despre el ăsta domnule ăsta din vechea
literatură a intrat glorios în noua literatură în manuale în sufletele oamenilor
ce ne facem cu el cu ăsta pe care l-a născut poezia ăsta din care
poezia se naşte şi filosofia şi arta iubirii ăsta a fost
înainte de homer şi va fi cu siguranţă după ultimul mare poet
ăsta ne-a gândit deja demult ce să mai zicem noi despre ăsta
nu vezi că-i tradus în toate limbile pământului nu vezi că ne-a tradus şi pe noi
în limba lui neînţeleasă care o fi patria lui când ţările toate
se zbat să-l moştenească cine a fost cine e cine va fi
iubita lui când toate femeile vor să-i fie mireasă
cine e ăsta care le vrăjeşte pe toate cu sonetele lui

transalpina

transalpina

ieşim din mare şi pornim înspre munţi. pe şoseaua ce urcă
şi coboară versanţii. din când în când ne oprim. să facem poze.
cu norul trecând imperial peste vârfuri. cu stâncile. cu văile pline
de brazi dimprejur. şi împrejur e atâta splendoare. atâta măreţie în
ceruri că muntele pare un alt paradis. ce doar pentru noi se deschide.

ne cazăm la pensiunea ina. probabil un sufix din transalpina
sau numele iubitei patronului. mihai e un tip bărbos şi nu are
mai mult de patruzeci de ani. poate n-a avut noroc în dragoste
dar în afaceri are. şi e un om gospodar. chiar dacă singur între
aceşti munţi care se gospodăresc singuri. care ne adăpostesc.

ies pe balcon să fumez. şi văd norul ce vine spre mine. un nor alb
ca un înger. el trece peste vârful unui munte în formă de piramidă.
dacă faraonii au construit piramide îmi zic atunci piramida a făcut-o
dumnezeu. am dovada chiar în faţa mea. şi norul alb ca un înger
vine spre mine. îmi vine să-l iau în braţe. îl iau. şi seara se lasă. 

noaptea e rece în munţi. mă-nvelesc cu o plapumă şi mă gândesc
ce bine e doamne să fii învelit. ca un bebeluş. cu scutece albe ca
norul. ce bine e doamne să fii învelit cu un nor. ce bine să fii învelit
cu pământul cu cerul cu stelele. ce bine e doamne să fii! şi pământul
şi cerul şi stelele şi cuvântul din care toate se nasc şi dăinuie toate.

mă întrebi dacă un răsărit de soare la mare e mai frumos decât
un răsărit de soare în munţi. oare frumuseţile se pot compara?
când vezi răsăritul de soare al propriei vieţi toate frumuseţile lumii
sunt una. şi trebuie să te bucuri de ele. aşa cum te bucuri acum
de înălţimile munţilor din jur. înălţimi asemeni gândurilor tale.

asemeni cuvintelor. asemeni cuvintelor de pe marile bannere.
summer theatre teatro nuovo toyota always a better way. reclame
în creierul munţilor. dar muntelui nu-i face nimeni reclamă. muntele
se promovează singur. muntele atrage ca un magnet pe cei asemenea
muntelui. rimbamband the puppini sisters microband loretta grace

şi în aceste ţinuturi locuite de daci în aceste ţinuturi unde dacii
vin să trăiască în noi să se bucure împreună cu noi nu poţi să nu
vezi cum munţii se înfrăţesc cu oamenii munţilor. cum oamenii munţilor
devin oamenii cerului. trăitori printre nori. cu norii la subsuoară. când
cerul se deschide şi ei urcă în stele. la rânca. la straja. aiurea.

lanţuri de munţi până departe în zare. şi norul plimbându-se
imperial printre ele. şi vârfurile brazilor din văi. totul privit de la
înălţimea de la care poate privi un om. de la înălţimea la care
un om ajunge după ce lasă în urmă toată murdăria sinelui. după
ce lasă în urmă totul pentru a redobândi totul. iată splendoarea.

a şaptea frumuseţe

a şaptea frumuseţe

I

cum să nu-ţi scriu despre această minunată margine a pământului
despre minunata mare care ne-ntâmpină mereu neliniştită neschimbată
mereu marea al cărei nume este mare cum să nu-ţi scriu despre minunatele
răsărituri de soare şi încă mai minunatele lui apusuri de după cetate despre
vocea muezinului din vârful minaretei şi clopotul ortodox care bate

chemând la vecernie la rugăciunea de seară musulmani şi creştini
şi atei deopotrivă oameni cu frica lui dumnezeu în suflet oameni cu legea
lui dumnezeu în sânge cum să nu-ţi scriu despre înserarea ce cade peste
toţi la fel şi despre cerul coborând în mare când se aprind luminile în
vechea cetate când se aprind luminile în oraşul cel nou şi se naşte

o fără de seamăn splendoare o frumuseţe care se tot înfrumuseţează da
aş fi putut să-ţi postez pe facebook imagini căci imaginea face o mie de
cuvinte dar cuvintele sufletului ar fi rămas nespuse şi apoi într-o noapte
s-a întrerupt curentul şi am rămas singur cu frumuseţea singur cu luna
înecată în mare într-o mare beznă mare precum înainte de începuturi

II

blitzuri şi blitzuri peste tot lasere şi jucării fosforescente mici zepeline
cu baterii şi-o baterie de stele deasupra oameni care pozează oameni
oameni care pozează în oameni oameni simpli oameni bogaţi oameni goi
în faţa mării oameni goi în faţa lui dumnezeu cum să nu-ţi scriu despre
oamenii care surprind în imagini un paradis regăsit fie şi pentru o clipă

cum să nu-ţi scriu despre minunata simfonie a valurilor şi muzica din anii
treizeci muzica anilor tăi peste care au trecut anii cum să nu-ţi scriu despre
circul de stradă şi omul din mijlocul străzii trei euro zece euro cine dă mai
mult întreabă el cine dă mai mult ca să vadă cine dă mai mult ca să vadă
ceea ce nu poate fi văzut eu am dat şi am văzut şi îţi scriu despre asta

ca să ştii că acesta e locul pe care îl vezi în orice loc şi acesta e timpul
pe care îl trăieşti în orice timp da şi îţi scriu despre toate acestea ca să ştii
că aceasta e libertatea neîngrădită de gânduri bucuria cea neumbrită şi
fericirea da aceasta e viaţa viaţa de la un capăt la altul o fără de seamăn
splendoare o frumuseţe care se înfrumuseţează mereu şi se veşniceşte

III

în paradis ajungi totdeauna în zori când vântul de răsărit încetează a bate
iar păsările îşi încep cântarea de laudă când se iveşte în depărtarea cetatea
cea veche înconjurată de mare şi-n oraşul cel nou încep să se-audă cuvinte
din toate limbile pământului când pe plajă încep să se deschidă umbrelele
şi frumoasele fete se întind în şezlonguri butonând pe smartfonuri tablete

au sosit iată şi americanul şi francezul şi neamţul şi albanezul o mulţime
de sârbi şi de ruşi de români muntenegreni un adevărat turn babel culcat
la pământ în lumina răsăritului întâiul şi soarele singurul translator traduce
totul într-o limbă necunoscută într-o limbă numai de el ştiută dar să revin
la ceea ce spuneam mai înainte în paradis ajungi întotdeauna în zori

şi începi să vezi şi începi să auzi cu alte simţuri începi să vezi şi să auzi
cu adevărat vezi fete bronzate cu părul în vânt cum zâmbesc din limuzine
decapotabile şi vezi cavalerii întorcându-se în cetate din bătălii pierdute
din bătălii câştigate vezi cetatea înflorind şi auzi ce spune valul când se
izbeşte de stânci şi auzi ce spune stânca şi auzi şi vezi şi te minunezi

IV

intri apoi în cetate ca şi cum ai intra într-o altă viaţă ca şi cum ai intra
în alt timp şi urci şi tot urci pe alei de piatră printre ziduri de piatră printre
palmieri şi măslini şi rododendroni ce tumult era aici altădată şi ce liniştire
acum parcă timpul întreg se răsfaţă se întoarce pe faţă pe spate se face
ghem se face nimb şi ţâşneşte din nou precum apa în fântâna din piaţă

şi dacă urci mai departe dacă priveşti mai departe ai să vezi cum oraşul
cel nou se înalţă cum răsar pe colină vile după vile de un alb strălucitor
şi pâlcuri de verdeaţă şi viţă de vie şi rodii pline de rod o mulţime de fete
frumoase o mulţime de tineri doritori e ca şi cum ai privi de-a dreptul în
eternitate e ca şi cum ai vedea în viitor nu te opri mergi mai departe

mii de ani adunaţi într-o clipă căci pentru tine clipa are o mie de ani
ce a fost cândva vis a devenit realitate şi realitatea s-a risipit ca un vis
dar ceea ce rămâne e tot marea mereu neliniştită neschimbată mereu
marea al cărei nume este mare şi cerul albastru deasupra şi soarele
strălucitor şi cuvintele de la această minunată margine a pământului

V

cum curge spre mare mulţimea o mare de oameni vărsându-se-n mare
cât e ziua de lungă şi ziua e foarte lungă aici viaţa e foarte lungă să ştii
şi ai timp pentru toate ai timp pentru vise şi ai timp pentru împliniri ai timp
pentru dragoste şi ai timp de amintiri ai timp pentru a face posibil tot ceea
ce pare că nu se mai poate ai tot timpul din lume şi lumea întreagă o ai

aici unde vechi şi nou îşi dau mâna unde trecutul şi viitorul se-ngeamănă
în ritmuri de tobe şi muzici orientale şi dau naştere unui prezent care este
pururi prezent aici eşti acasă aici eşti tu însuţi cel care era înainte să fie şi
cel care este când nu va mai fi aici este locul doamnelor şi domnilor priviţi
cum clipa de graţie se înfiripă aici de-a dreptul din piatră şi se nesfârşeşte

să ne plimbăm pe plajă acum să ne plimbăm pe faleză să uităm de toate
şi să luăm aminte să uităm de toate şi să luăm aminte la această minunată
margine a pământului la această minunată mare care ne-ntâmpină mereu
neliniştită neschimbată mereu această frumuseţe care se înfrumuseţează
această frumuseţe care se naşte din noi înşine şi ne înfrumuseţează

VI

o ploaie la mare e ca o binecuvântare nu te-ai gândit niciodată la asta ştiu
de aceea îţi scriu în timp ce plouă peste moschee plouă peste mănăstire
plouă peste biserica ortodoxă plouă peste cei răi peste cei buni plouă la fel
plouă peste cetate peste oraşul cel nou peste cei care pleacă peste cei care
vin plouă peste cei ce se-mbăiază în mare plouă peste mare plouă divin

e aceeaşi ploaie de acum o mie de ani aceeaşi ploaie de acum două mii
de ani şi doar bătrânul care stă de vorbă cu marea ştie asta doar bătrânul
care stă de vorbă cu tainele lui de aceea îţi scriu în timp ce plouă şi plouă
peste mare plouă-n rafale plouă peste budva peste bar peste ulcin plouă
peste lume cerul întreg parcă se varsă în mare şi marea tot nu se umple

are şi ploaia o frumuseţe a ei de aceea îţi scriu în timp ce tună şi fulgeră
şi fete bronzate dansează în ploaie şi cântă despre ploaie şi cântă despre
dragoste despre zilele ei însorite dar eu vreau să îţi scriu despre dragostea
în vreme de ploaie despre dragostea în orice vreme şi mai vreau să îţi scriu
despre vremea dragostei în timp ce plouă şi plouă şi plouă cu binecuvântări

VII

şi cum să nu-ţi scriu despre această minunată seară de august în care
stau pe balcon şi fumez un trabuc privind în jur privind minunatul împrejur
vilele de pe malul mării şi drumul ce şerpuieşte pe colină şi maşinile urcând
pe străzile înguste străzile cu sens unic şi lumea urcând pe scările de piatră
printre ziduri de piatră spre locuinţele de piatră ca într-un vis pietrificat

şi în această minunată seară de august nu pot să nu mă gândesc la viaţa
de noapte din vechea cetate la aventurile cavalerilor din iatacul domniţelor
la cei care au locuit înainte de noi această minunată margine a pământului
lângă această minunată mare la cei care vin după noi care vin să locuiască
în casele noastre de piatră în visele noastre de piatră de la marginea mării

stau pe balcon şi fumez şi mă gândesc la cei care mâine vor trece pe-aici
şi vor trece de sub umbrela de soare sub umbrela de ploaie sub umbrela lui
dumnezeu care ne apără şi de soare şi de ploaie care ne apără în orice vreme
şi căruia se cuvine să-i mulţumim pentru această minunată margine a pământului
această minunată mare care ne-ntâmpină mereu neliniştită neschimbată mereu

binecuvântările

 

binecuvântările

I

îţi mulţumesc ţie doamne pentru această libertate de a gândi de a fi
de a spune şi de facere îţi mulţumesc pentru harul vederii şi bucuria
înţelegerii celor văzute pentru binecuvântarea celorlalte simţuri prin
care mă orientez prin lume spre tine când lumea rătăceşte şi se
pierde în întunericul ei îţi mulţumesc pentru această lumină

care mă călăuzeşte spre tine când fratele soare şi sora lună
şi sfântul francisc din assisi dăruie omului liniştea şi neliniştea
şi dorinţa de căutare a unui sens pierdut îţi mulţumesc pentru
prietenii mei întorşi la tine şi care dorm în pacea ta elitis seferis
montale şi eliot şi pentru ţara pustie pe care ne-ai dat-o nouă

îţi mulţumesc de asemenea pentru această insulă binecuvântată
în care m-ai adus să gust din pacea ta să văd măreţia ta şi pentru
marea albastră şi liniştită ce o înconjoară şi pentru femeia pe care
tu mi-ai dat-o să-mi fie de ajutor şi de amor şi de naştere
de ducere mai departe a lumii pe care ai creat-o tu

după cum vezi nu mă pricep la cântare de laudă dar inima mea
te laudă nencetat şi gândul meu spre tine străluceşte şi pasul meu
numai spre tine se îndreaptă şi sufletul o rugăciune mi se face
acum când cele de văzut au fost văzute şi cele de urmat au fost
urmate arată-ne calea ta arată-ne împărăţia ta arată-ni-te



II

vara când omul călătoreşte şi e singur în călătoriile lui
şi fiul omului îl călăuzeşte de la un capăt la altul al ţărmului
de la un capăt la altul al mării vara când omul călătoreşte
tot mai departe de sine tot mai departe de om în căutarea fericirii
care mereu se depărtează vara ne-a ajuns în saliara

la marble beach la golden beach la san antonio cu marea
de turcoaz în braţe şi noi în braţele mării valuri şi valuri izbeau
stânca de marmură până o făceau statuie valuri şi valuri
dorinţele noastre se făceau spumă pe stânci şi dragostea
marea atotputernica dragoste venea în valuri înspre noi

din port din kavala am pornit-o în zori cu feribotul spre insule
mulţimi fără număr însoţite de mulţimi fără număr de pescăruşi
de valuri înspumate şi valuri de gânduri speranţe dorinţe şi cerul
atât de albastru cerul că-l intuiai pe dumnezeu înfăşurându-ne
cu el chemându-ne-n împărăţia sa în raiul său de pe pământ

bărci de pescari ancorate la ţărm şi pescari împletind plase
pe diguri vile vechi vile noi şi viţă de vie şi măslini între ele şi munţii
în depărtare ca nişte străjeri e limenas portul văratic din thassos
pământul de nord al eladei insula în formă de inimă legendară dar ce
nu e legendă aici unde totul devine legendă aici unde totul devine



III

sunt locuri pe pământ care trebuie văzute sunt frumuseţi
fără de care sufletul ar fi mai sărac sunt lucruri pe care mintea
nu le înţelege dar inima le poate explica sunt insule unde omul
e singur sunt insule cu oameni singuri cu munţi însinguraţi
şi marea de jur împrejur aceeaşi mare cu aceleaşi valuri

să priveşti lumea de sus cum zeii din olimp odinioară cu
olimpul la picioarele tale să te simţi ca un zeu printre oameni
să fii precum fiul lui dumnezeu când atâtea minuni te-nconjoară
şi stăruie în memoria pietrei în memoria valului să vezi cum omul
devine amintire devine piatră devine val şi fiul omului se înalţă

pe sine într-o fără de seamăn şi fără sfârşit frumuseţe
şi pentru că tocmai despre frumuseţe voiam să-ţi vorbesc
despre frumuseţea care se înfăţişează vederii şi frumuseţea
care stă ascunsă aşteptând să o descoperi despre frumuseţea
care-ţi intră în suflet şi-l face să cânte şi despre frumuseţea

gândurilor tale pietricele de marmură în jurul unui leandru
înflorit pietricele de marmură dintre care se înalţă crucea
biruinţei dintre care se înalţă înălţimile lumii acesteia înălţimile
celeilalte lumi vreau să-ţi spun că înălţimile sunt pentru cei aleşi
pentru cei care sunt la înălţime chiar şi în adâncuri chiar şi acolo



IV

toată ziua cu vaporul pe mare toată ziua cu gândul la tine de trei ori
înconjurarăm insula de trei ori am făcut ocolul pământului am ancorat
în golfuri liniştite şi am cercetat împrejurimile am urcat pe munţi şi am
coborât în adâncuri am cules fructe de mare am adunat pietricele şi
scoici am făcut fotografii şi filmuleţe şi ne-am rugat într-o bisericuţă

spune-ne ce urmează acum când soarele dă să scapete şi luna e o
insulă într-un ocean fără margini ce urmează acum când pământul se
depărtează şi tot ce-i pământesc se întoarce în pământ ce urmează după
cele ce urmează acum când cele de văzut au fost văzute şi nevăzutul
încă nu e de văzut ce drum urmează când se sfârşeşte drumul

toată ziua cu vaporul pe mare cu vaporul victoria am colindat toată
ziua cu gândul mereu la victorii ne-am bucurat de soare de mare de
marea ta dragoste de mila ta ne-am bucurat şi-am bucurat am adunat
impresii şi impresii despre impresii toată ziua cu gândul la tine toată
ziua cu vaporul pe mare am colindat toată marea tot pământul tot cerul

dar încotro ne vom duce când se sfârşesc drumeţiile încotro
vom privi când privirea se-ntunecă şi omul coboară şi nu e nici portul
şi nu e nici insula şi nici marea măcar nu mai e încotro ne vom duce
când toate s-au dus şi nimeni nu vine şi nimeni nu pleacă şi singurul
drum spre noi înşine duce spre lumina înaltă din inima noastră



V

iată-mă aşadar în această insulă ruptă de lume iată-mă rupt
de lumea din jur în această lume a mea unde viaţa prinde viaţă
şi se înalţă spre cer spre o nouă viaţă iată-mă aşadar în această
lume nouă născută din vechile lumi rugându-mă ţie dumnezeule
mare care toate le ştii şi toate le ţii în puterile tale în cuvântul tău

ai milă de mine gândeşte-te la mine păzeşte-mă pe mine şi du-mă
pe mine pe căile tale şi du-mă în împărăţia ta şi rătăceşte-mă acolo
unde se pierd din vedere văzutele şi nevăzutul se lasă văzut unde
se face aripă gândul şi mărginirea se nemărgineşte unde lumina
se face trup şi înălţare şi cântec fără de sfârşit ai milă de mine

binecuvântează-mă pe mine cel pierdut cel regăsit cel care iată
se întoarce la tine cel care vine la chemarea ta în marea ta iubire
şi se naşte din nou şi se naşte din sine da binevesteşte-mă pe mine
în această lume a mea în această ţară pustie această insulă vie
unde începutul e neînceput unde sfârşitul nu are sfârşit

iată-mă aşadar în noul olimp în acest timp fără timp fără zei fără
oameni în această împărăţie a cuvintelor în această lumină fără apus
în această oază de linişte din pustietatea pustiită iată-mă liniştit în
neliniştea mea ascultând tăcerea ta grăitoare cuvintele tale nerostite
încă iată-mă în sfârşit întreg întregind cu viaţa mea viaţa lumii întregi

un anotimp în paradis

 o, divine anotimpuri din timpul vieţii noastre!

un anotimp în paradis

iarna valahă

I

ţin foarte bine minte prima ninsoare prima zăpadă. ţin foarte
bine minte cum veneam cu sania printre nămeţi şi clinchete
de zurgălăi. pe o pârtie parcă făcută special pentru mine. şi
câinele prietenul omului mă-nsoţea. câinele negru săltând

în jur printre nămeţi. scuturându-se de promoroacă. ţin bine
minte ţin foarte bine minte parcă veneam din stelare câmpii
nesfârşite spre un sat plin de lumină. parcă veneam din
împărăţia ninsorii dimpreună cu fulgii jucăuşi de zăpadă.

eu însumi ninsoare eu însumi un fulg. era o dimineaţă albă
albă cum n-au mai fost de atunci. asemeni nopţii albe care
se sfârşise. iar ziua prima zi pe lume începu. ca o pagină albă
peste care gânduri albe aşterneau întruna cuvinte.

II

cei slabi stăteau înăuntru. la căldură. noi afară înfruntam
gerul nămeţii ninsoarea. ne făceam drum ne făceam pârtie
spre casele noastre de gheaţă. şi viscolea mereu din altă
direcţie. mereu împotriva noastră. dar niciodată nu ne-am

troienit. eram copii pe atunci. eram puternici. nu ne păsa
că puterea era la cei slabi. ne făcusem derdeluş pe singurul
deal liber din zonă. şi urcam şi coboram ca nişte sisifi fericiţi.
trăgând după noi săniile grele de fier. ne-am făcut patinoar

în valea îngheţată. ne-am făcut patine din lemn. şi printre
sălciile încremenite făceam slalom toată ziua. făceam
piruete. mergeam cu spatele. cu gândul înainte. prin iarna
valahă. şi gheaţa era tare. nimeni nu putea să o spargă.

III

colindam toată ziua prin împărăţia zăpezii. colinde vechi
de când lumea. o, lume a purităţii. cântam toată ziua şi sunam
din zurgălăi. colindam cu steaua, cu pluguşorul, cu fulgul de nea.
cei puri ne primeau. ceilalţi asmuţeau asupra noastră

câinii şi stingeau lumina. nişte câini. spuneam. şi mergeam
mai departe. prin troiene înalte înalte şi viscolul aprig. umiliţi
precum pruncul din iesle. pe care îl binevesteam. pe care îl
purtam în sufletele noastre îngheţate. noi înşine călăuziţi

de steaua răsărită-n noapte îi călăuzeam pe cei care credeau.
cei puri ne urmau. ceilalţi rătăceau în bezna necredinţei lor.
dar de anul nou îi sorcoveam pe toţi cu să trăiţi să înfloriţi ca
merii ca perii că toţi suntem oameni la urma urmei şi români

IV

au băgat portocale la alimentară mergi şi tu la rând spunea
vecina pornind grăbită să se aşeze la coadă dar eu sunt deja
la coadă îi spuneam eu stau la coadă la îngeri acum eu am
ieşit din rând o să le vină şi ăstora rândul fii fără grijă

ningea întruna cu fulgi mari ca nişte fluturi cu fulgi mari ca
nişte îngeri oamenii din cartier ieşiseră la curăţat zăpada
cum să cureţi ceva pur mă întrebam dar aşa erau indicaţiile
preţioase şi aşa e întotdeauna când sunt răsturnate valorile

mai era puţin până la crăciun ai mei tăiaseră porcul să vezi
sîngele înroşind zăpada nu e tocmai plăcut aveam însă
nevoie de carne aveam multe nevoi de parcă asta ar putea
să justifice crima în timp ce continuă să ningă cu îngeri



primăvara românească

I

ziua când am decis să-mi dau viaţa convins că oricine ţine

la sufletul său şi-l va pierde. ziua când am ieşit din mulţime 

şi am văzut că singurătatea aduce linişte iar liniştea 

singurătate. în ziua aceea s-a luminat de ziuă în viaţa mea.

începuse dezgheţul. mulţimi dezlănţuite împotriva altor 

mulţimi dezlănţuite. şi eu singur. cu toate mulţimile înlăuntrul 

meu şi cerul înstelat deasupra mea. împotriva cui să lupt mă 

întrebam. împotriva cui să lupte un om singur care nu mai e

om. şi în răgazul dintre două întrebări căutam răspunsuri

în adierea miresmelor vechi de când lumea. căutam răspunsuri 

în liniştea destrămată de cântecul neschimbat al păsărilor.

şi ceea ce nu am văzut niciodată începuse brusc să se vadă.

II

e ca şi cum te-ai trezi dimineaţa bucuros că nu ai murit. ca şi 

cum ai murit şi ai înviat şi nu ştii în ce lume s-a dus lumea ta. 

în ce trup de lumină s-a preschimbat trupul tău. e ca şi cum 

uşurat de orice povară ţi se însufleţeşte până şi sufletul. da.

e un miracol pe care nu-l înţelegi. un miracol între atâtea 

miracole. şi renaşterea asta continuă. şi renaşterea asta.

un buchet de ghiocei pe noptieră. un ciripit de păsări la 

geam. şi sloiurile care picură picură picură. sunt semne

că vremea se schimbă. şi vremurile. sunt semne în care 

e ascuns înţelesul. viaţa ce ţi s-a dat ţi s-a luat şi viaţa pe care 

singur ai dobândit-o. nimic nu e nou sub soare vei spune dar 

soarele acesta e nou. şi ceasul vechi măsoară timpuri noi.

III

primăvara noastră a fost hitleristă. primăvara noastră a fost 

comunistă spunea bunicul. caută tu o primăvară mai bună 

spunea. caută tu o primăvară românească. fuma şi se ruga 

de mine aşa cum eu mă rugam de dumnezeu. dă doamne.

şi domnul a dat domnul a luat domnul ne-a învăţat să luăm 

singuri ceea ce este al nostru. ne-am luat viaţa în propriile 

mâini. în timp ce alţii voiau să ne ia viaţa. am luat moartea

şi-am călcat cu ea peste moarte. cum se spune la înviere.

şi chiar o înviere a fost. ca învierea lui lazăr. despre care 

aflasem din biblie. ca învierea fiicei lui iair. ca atâtea învieri 

despre care nu se mai ştie nimic. şi dacă învierea unui om e 

o minune când un popor învie e cea mai mare dintre minuni.

IV

noi n-am avut timp să trăim. noi n-am avut timp să fim. noi 

nu am avut un timp al nostru. dar acum când timpul intră în 

alt anotimp acum când soarele ne aparţine când stelele ne 

fac cu ochiul acum când dumnezeu este român acum avem

tot timpul de pe lume. şi lumea e a noastră. în întregime 

înlăuntrul nostru. afară e doar iarba verde peste mormintele 

de altădată. afară e un sat încremenit în timp. în alte timpuri.

un sat din care vin mulţimi de îngeri. cum vin copiii uneori

din copilăria noastră. şi cresc cum creşte iarba verde de 

acasă. cum cresc stejarii în păduri. perdeaua de zorele la 

fereastră. când zmeurul împrăştie arome. renasc speranţe. 

şi florile din glastră dobândesc culori. şi veşnicia e a noastră.



vara carpatină

I

vara e anotimpul iubirii se spune. dar eu nu prea ştiam să
iubesc. sau mă iubeam prea mult pe mine. iubirea e altceva
mi-am zis. da. şi începi să iubeşti când toată ura din tine s-a
stins. când ai puterea să ierţi şi abuzezi de această putere.

şi în această vară carpatină în această vară libertină când
soarele îşi face de cap iar ploile se ţin departe de pământul
sterp când libertatea şi-o pune cu toţi şi ura dă în afară o
dulce răzbunare ne cuprinde. şi ne orbeşte. şi ne aprinde.

cum să-i iertăm pe cei ce nu ne-au iertat niciodată? cum să-i
iubim? cum să-i iertăm şi cum să-i iubim pe cei ce ne-au luat
totul? iubirea cere prea mult îmi spuneam. da. iubirea cere.
şi iubirea dă. şi numai din ce dă iubirea e îndestul să fim.

II

aerul devenise irespirabil. arşiţa insuportabilă. iar soarele
nu se-ndupleca o clipă. nici de păcătoşi nici de cei fără
prihană. a fost cea mai fierbinte vară. până şi vară-mea
care visa întruna ţări mai calde şi-a luat gândul de la ele.
.
de parcă toate ţările calde se adunaseră în ţara noastră.
ne mulţumeam cu pământul de sub picioare. cu orizontul
din ce în ce mai deschis. şi călătoream. într-o maşină fără
aer condiţionat. fără condiţii. fără ţintă călătoream. dintr-o

ţară în alta. dintr-o lume în alta. până când am ajuns şi noi
în lumea noastră. sub soarele neiertător al verii. al aceleiaşi
veri care vine întotdeauna la timp. spre a ne aminti că timpul
în înţelepciunea lui trece şi ne iartă. şi are totuşi rostul lui. 

III

vara în munţii carpaţi. vara noastră carpatină. vara noastră
mai altfel. cu cireşe caise şi zmeură. multe popoare tânjesc
după o astfel de vară. după umbra pădurii de brazi şi după
izvoarele noastre. după aurul din adâncuri. dar aurul

dinlăuntrul nostru e cel mai mare dar. şi împărăţia cerurilor.
şi tatăl nostru e chiar tatăl nostru. să luăm aminte. şi iarăşi
să luăm aminte. când pentru ceea ce trebuie spus nu mai
există cuvinte să luăm aminte. şi iarăşi să luăm aminte.

să ne adunăm la marginea mării când marea vălureşte până
departe în timp. când anotimpul îşi face timp pentru noi. şi
olimp. şi neptun. jupiter. saturn. eforie. şi venus. când ovidiu
se-ntoarce din veşnicie. şi mamaia noastră. şi tatăl nostru. 

IV

m-am trezit cu puţin înainte de ora două din noapte. să
ascult ropotul ploii pe asfalt. pe acoperişuri. pe pământul
uscat. m-a trezit tunetul puternic al lui dumnezeu. chiar şi
mort să fii fost mă trezeam chiar şi orb să fii fost mă luminam

cu lumina din  fulgerele lui dumnezeu. atâtea fulgere. şi
tunete. şi alarmele maşinilor din parcare. dar oamenii toţi
dormeau. lumea întreagă dormea. înfăşurată în ploaie. în
ploaia care înfăşura pământul. ca o pătură şiroind. îmi era

dor de o ploaie de vară. şi dumnezeu a dat. dumnezeu
a binecuvântat pământul cu ploaia lui. după zile lungi după
zile îndelungi de secetă în această noapte a plouat toată
noaptea. în zori ni s-a arătat soarele. ni s-a arătat curcubeul.



toamna principatelor

I

mi-e dor uneori de o toamnă aşa cum doar în copilărie
aveam. o, toamnele copilului care aduna frunze galbene
şi se mira şi se bucura şi le aduna între coperţile cărţii. o,
toamnele copilului care aduna castane uscate şi se mira

şi se bucura şi le aduna în buzunarele hainei. şi toamnele
omului care îşi numără toamnele şi singura toamnă a omului
în principatele timpului. doamne. în principatele timpului se
face toamnă se face frig se face singurătate şi plouă mărunt

şi nu ştii ce anotimp mai urmează când ai trăit în toate
anotimpurile ce timp ar mai putea să urmeze pentru cel
ce a trăit în toate timpurile. la o cafea cafeaua de la miezul
nopţii stai de vorbă cu destinul tău şi el începe să murmure.

II

mi-ai adus mere şi pere şi struguri şi o ploaie măruntă peste
frunzele împrăştiate de vânt. mi-ai adus fotografii şi amintiri
şi cuvinte şi mi-ai adus aminte de vârsta înţelepciunii. dar unde
sunt mugurii unde sunt florile şi unde vârstele tinereţii?

o, înţeleptule! unde e femeia iubită şi unde iubirea? iubirea
care ne înalţă peste spaţiu şi timp. ce bucurie să am din
cunoaştere când cunoaşterea nu poate să schimbe nimic?
ce bucurie să am din cuvinte când ele cuvintele nu schimbă

nimic? mai bine întoarce-te-n tine. mai bine în vis. în vise
e totul posibil. şi dacă e totul un vis fă-l să fie visul tău fă să fie
de vis lumea ta lumea în care exişti lumea în care rezişti
când se pun pe făraş amintirile şi înţelepciunea şi iubirile.

III

ca un copil care vine pe lume. ca un bătrân care pleacă.
şi ca un domn. un mare domn peste un popor de cuvinte.
un popor curajos înţelept răbdător. şi ca-ntr-un anotimp în
care se-adună toate anotimpurile. când timpul pare de piatră

stai în şezlong şi priveşti depărtările. şi depărtările se tot
îndepărtează. zoom. şi-aproapele vine tot mai aproape. dar
cât de aproape e aproapele tău. te întrebi. şi aproape-nţelegi
că aproape nu ţi-a fost niciodată. dar deja e târziu. ce târziu

e în toate. din gutuile aşezate pe masă până şi viermele
pleacă. doar frunzele aduse de vânt pe terasă. doar vântul.
şi gândul că sfârşitul nu poate să fie decât un alt început.
şi cuvântul. începutul a toate. oare nu e tot el şi sfârşit.

IV

ce toamnă lungă ce toamnă frumoasă ce toamnă bogată.
willkommen zum oktoberfest. willkommen. şapte fetiţe sumar
îmbrăcate ne-mbie cu zâmbetul lor. cu halbe de bere şi vin
şi grătare. o, numele lor tatuate pe pulpe. o, zâmbetul lor. 

o primăvară în mijlocul toamnei. un anotimp parcă desprins
din timp. pământul a fost generos cu noi. recolta noastră
binecuvântată. laude pământului şi laude şi cerului. pentru
această mulţime de roade. ale pământului. ale cerului.

e sărbătoare în patrie. e sărbătoare în suflet. şi omul
se bucură. bucură. şi patriarhul se roagă să dea dumnezeu.
darurile sale sunt nenumărate. şi harul său fără margini.
şi binecuvântarea duhului sfânt să fie cu voi toţi amin.



un anotimp în paradis

I

credeai că totul se încheie aici. dar nu se încheie. totul
continuă. ai văzut anotimpurile lumii. anotimpurile omului.
şi anotimpurile vieţii. dar după un timp vine alt anotimp. un
anotimp al versului. anotimpul universului. vine un timp fără

de timp. un fel de ieşire din timpul lumii. un fel de intrare
într-un timp personal. iar timpul tău personal nu are nicio
legătură cu anotimpurile lumii. pe care le priveşti detaşat
de undeva de sus de foarte sus. din timpul în care exişti.

din timpul şi din locul în care exişti. cu adevărat. şi ceea
ce vezi este lumea pe care ai biruit-o. este omul. fratele tău.
şi este soarele. fratele omului. şi pământul întors în pământ.
viaţa şi moartea indestructibil legate încă de la facerea lumii.

II

cine ajunge aici se bucură. numai cine ajunge aici se bucură.
şi e o bucurie fără margini aceasta. bucuria celui ce învinge
nemărginirea. bucuria celui ce trece de propriile margini. da.
aici e primăvară şi vară şi toamnă şi iarnă. şi toate la un loc.

şi toate deodată. e un anotimp al soarelui. un anotimp al
pământului. un anotimp al stelelor. e un anotimp fără nume.
anotimpul iubirii. anotimpul dreptăţii. anotimpul înţelepciunii.
e un anotimp al anotimpurilor. da. şi totul seamănă cu totul.

dar totul e altfel aici. pentru că vezi altfel. pentru că vezi.
iar ceea ce vezi e neînceputul. ceea ce vezi e nesfârşirea.
e începutul şi sfârşitul. şi viaţa ta. adevărata viaţă. cea care
singură se trăieşte şi acum şi pururea în vecii vecilor amin.

III

e un anotimp în paradis. e chiar paradisul. cel de dinlăuntrul
tău. e o altă nouă viaţă. e muntele cel mai înalt şi vârful de
munte. e un everest al gândirii. un everest al iubirii. facerea
lumii şi desfacerea. noul pământ şi cerul cel nou. noile stele.

e zăpada care acoperă totul înainte ca totul să-nceapă. din
nou. e ninsoarea neîntreruptă şi viscolul ce se-nteţeşte. e
pâinea care se face trup şi vinul ce devine sânge. e focul din
cămin care se stinge. şi focul dinlăuntrul tău. cel de nestins.

e fericirea care bate la uşă. şi uşa care se deschide. e norul
care te-nvăluie. îmbrăţişarea îngerului şi înţelepciunea care
te luminează. e chiar lumina lumii. este ceea ce vezi când ai
ajuns la tine însuţi. când toate se sfârşesc şi reîncep cu tine.