înconjurătorul

înconjurătorul

când te trezești să nu deschizi imediat telefonul laptopul postările
și mesajele de pe facebook te întorc în trecut să nu-ți lași privirea
peste litere de revistă de carte ideile de acolo te vor duce departe
departe de tine tu când te trezești să nu faci nimic înainte de a-ți
asculta bătăile inimii nimic înainte de a te gândi la gândurile tale

să nu faci niciunul din lucrurile pe care lumea le face să nu asculți
cântecul păsărilor din platani nici țipetele copiilor din parcare rămâi
surd pentru lumea de afară rămâi orb trage obloanele fă-ți o cafea
aprinde-ți o țigară rămâi cu tine însuți în tine însuți când te trezești
să nu deschizi ochii brusc înconjurătorul sare imediat înlăuntrul tău

pune stăpânire pe tine pe gândurile tale te amăgește cu lumina unei
zile despre care știi că se sfârșește în clipa în care a început rămâi
cu tine însuți în tine însuți cât poți de mult iar când nu mai poți când
nu se mai poate atunci ieși dar să ieși doar pentru tine să te privești
doar pe tine și să te vezi și să te minunezi și să binecuvântezi totul

a zecea zicere


























a zecea zicere

„Și lasă morții să-și îngroape morții!”
                  Matei 8:18-22
I

ai știut că te iubesc de aceea ai venit după ce m-ai urmărit prin târguri prin piețe prin scări de blocuri prin lifturi prin stații de autobuz de metrou în ultima ușile erau încuiate ai disperat ai ieșit nu știu cum ai scăpat îți vedeam umbra printre brazii din parcuri semănai cu umbrele lor mă urmăreai ca pe o umbră de aceea ai venit nu-i așa ai închis ușa ai făcut întuneric te-ai făcut stăpână peste acel întuneric peste acele negre ape nouă zile nouă luni nouă ani relativitatea timpului ignorată în căutarea timpului de aceea ai propus jocul acela nu-i așa jocul de-a viața de-a moartea apoi s-au auzit sirenele ambulanței apoi strigătele tale de durere și un țipăt prelung nu știu dacă al meu femeie

II

v-am zis să nu vă pierdeți timpul
și l-ați pierdut
v-am zis să nu vă pierdeți credința
și ați pierdut-o
acum vă spun să nu vă pierdeți sufletul
dar mai ales să nu vă pierdeți pe voi
căci lumea asta atât așteaptă vă zic
iar lumea cealaltă încă nu s-a deschis

uitați-vă la mine nu am ceas de mână
nici podoabe la gât nici verighetă pe deget
la ce-mi folosește ceasul dacă nu vreau să știu
când m-am născut și când voi muri
la ce-mi folosește inelul dacă femeia
pe care mult am iubit-o mă va părăsi într-o zi
uitați-vă la mine vă zic
la ce-mi folosește averea dacă viața
n-o pot prelungi dacă moartea n-o pot muri
căci învierea dragilor învierea
e o minune o lume a celor pururea vii

am văzut atâția morți aici încât
până și moartea e îngrozită de moarte
i-am văzut pe cei vii pe cei aproape vii
cei pe care viața îi mai ține în viață
până când moartea îi poate primi

și iată că trebuie să ne naștem din nou
iată că trebuie să devenim copii
copiii unei alte împărății

căci viața este foarte lungă dragilor
mai lungă decât moartea mai lungă
decât moartea morții

III

ai văzut portretul copilului din camera mea e așezat pe peretele dinspre apus e o fotografie alb-negru de fapt în mărime naturală retușată colorată înainte a se inventa fotografia color fotograful s-a dus fotografia a rămas nu poți spune că fotografia e opera lui pentru că e portretul meu și nu poți spune că sunt eu în fotografia aceea pentru că nu mai port mărțișorul prins cu un ac de gămălie la reverul hainei de la uniforma școlară și nu mai zâmbesc atât de frumos ca atunci când aveam șapte ani și nu mai sunt atât de frumos ca atunci când aveam șapte ani lasă-l acolo pe peretele dinspre apus la miazăzi e icoana maicii domnului la miazănoapte calendarul iar la răsărit fereastra la răsărit lumina

IV

și iată că trebuie să ne naștem din nou
iată că trebuie să devenim copii
copiii unei alte împărății

știu că veți veni și veți zice
dar acesta e doar un copil
care zâmbește la soare

e chiar soarele dacă vreți
soarele pe care eu îl văd
când nimeni nu mai vede nimic

de aceea vă zic
nu vă pierdeți în lucruri mărunte
nu vă pierdeți credința nu vă pierdeți speranța
nu vă pierdeți sufletul dar mai ales
nu vă pierdeți pe voi

pădurea verde

pădurea verde

și ca să fiu primul care se întoarce la natură în acest an cu cinci
anotimpuri am lăsat în urmă timpurile și anotimpurile am lăsat
în urmă orașul am lăsat urme adânci prin oraș prin acest infern
virtual veți spune da și am ieșit la iarbă verde la pădurea verde
unde cântă pentru prima oară păsările și cântă pentru mine unde

răsare pentru prima oară soarele și răsare pentru mine și răsare
din mine precum eu răsar din toate lucrurile pentru a lăuda toate
lucrurile pe care le-am găsit făcute da și le-am refăcut întru lauda
facerii și desfacerii întru lauda creației care se creează pe sine și
nu încetează nici după moarte moartea morții dacă vreți învierea

despre care firul de iarbă știe mai multe decât noi verdele fir de
iarbă din pădurea verde unde cântă pentru prima oară păsările și
cântă pentru mine unde răsare pentru prima oară soarele și răsare
pentru mine precum eu răsar pentru voi precum această lumină
care nu știu de unde vine dar mă luminează și luminează totul