iubire de la a la z


iubire de la a la z

sonete

a

eşti frumoasă ca un măr de import
dar n-ai gustul merelor coapte în livezile noastre de munte
nici aroma lor însoţind până în vale izvoarele
poate că ai şi un vierme pe dinăuntru tot de import

te îmbujorează ceea ce spun sau eşti doar puţin speriată
nu-ţi fie teamă frumoaso vorbele mele ascund
o nemaiîntâlnită plăcere de a spune mărului măr
durerii durere şi frumuseţii frumoaso

niciodată eu n-o să import înţelesuri neînţelese
de dragul metaforei de dragul tău nici atât
n-o să-mi iert niciodată sentimentul nici gândul
îţi voi spune pe şleau că vreau să te am

trupul în braţe gol să ţi-l port
să văd fericirea dacă pot s-o import



b

azi e duminică şi m-am trezit că îţi scriu
încă o scrisoare de dragoste poate îţi voi potoli
pofta de dragoste foamea şi setea de dragoste sau poate
vei afla ce e dragostea şi îmi vei spune şi mie să ştiu

pentru că azi e duminică şi ar trebui să ne odihnim
după şase zile de dragoste după şase nopţi de dragoste
pare atât de mult dar e atât de puţin
la noi minunea ţine trei zile ştii bine

îţi scriu în această duminică foarte lungă
despre zilele pe care ni le-a dat Dumnezeu puţine
ştiu bine că ştii doar şapte şi nu poţi trăi
în afara lor şi hai să facem dragoste

în fiecare zi dragoste dragoste şi iar dragoste pentru că
ştii şi tu nu-i aşa dacă dragoste nu e nu suntem



c

nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată
dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum
nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum
dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti
cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel
faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el
sau pe mine mă va lua de lângă tine

când se face întuneric când se face uitare
când nu voi putea să-ţi mai văd frumuseţea
când nu vei putea să-ţi mai aduci aminte de mine
ei bine toate acestea le ştii şi le ştii atât de bine încât

mergi pe stradă alături de mine ca şi cum
acesta ar fi primul şi ultimul drum



d

nu ştiu ce voi face în noaptea asta cu atâta singurătate
o să stea pe capul meu până în zori când ar trebui de fapt să vină
dar nu vine şi dacă nici zorii nu vin şi dacă mă gândesc la tine
voi fi şi mai singur atât de singur cum numai în moarte poţi fi

o, singurătatea asta care vine singură când nu ai nevoie de ea
şi tu care nu vii nici măcar când am nevoie de tine de lumină
când mă gândesc la tine că poate ai şi tu o singurătate a ta
şi poate ar vrea cu singurătatea mea să se combine

dar singurătatea mea e atât de urâtă
iar tu eşti atât de frumoasă în singurătatea ta
că mă înfrumuseţez numai gândindu-mă la tine
gândindu-mă că tu eşti viaţa mea

şi nu ştiu ce voi face fără tine
şi noaptea nu se mai termină



e

ea te iubeşte şi te iubeşte tot atât de mult
cât iubeşti tu aerul proaspăt de munte soarele verii
tot atât de mult cât iubeşti tu valurile mării pământul din care
cresc trandafirii şi trupul ei şi frumuseţea sa

ea te iubeşte ca pe sine însăşi ea te iubeşte ca în prima zi
şi te va iubi la fel până în ultima până la ultima suflare a ta
chiar dacă ai făcut peri albi din pricina ei chiar dacă şi riduri
chiar dacă abia te mai mişti între tine şi tine între tine şi ea

numai tu n-o iubeşti la fel ca înainte numai tu nu mai ştii să iubeşti
te-ai plictisit tare de tot te-ai săturat de tot de ea ai vrea să o alungi
ai vrea să fugi să treci dincolo dar şi acolo
e tot ea pentru că ea este totul

şi viaţa şi moartea spuneai
ea pentru tine e totul



f

tresar de fiecare dată când aud numele tău
şi îl aud tot mai des chiar şi atunci când nu e rostit
numele tău purtat de nouăsutenouăzecişinouă de milioane
de fete de magazine de lux de limuzine

în fiecare clipă se naşte o fată care poartă numele tău
dar niciuna nu-l poartă ca tine cu atâta eleganţă cu atâta frumuseţe
în fiecare clipă moare în mine o fată care poartă numele tău
pe care nu îl mai porţi care nu te mai poartă

numele tău vine singur la mine
de parcă ar fi de numele meu îndrăgostit
de parcă ar fi îndrăgostit de el viaţa mea
trăită numai şi numai în numele tău

în numele tău în numele dragostei
în numele frumuseţii amin



g

toamnele mele sunt mai multe decât primăverile tale
dar vara trecută nu vrea să mai treacă
ea vine revine mereu cu cea mai frumoasă dintre zilele ei
mereu mi-o aşează în faţă şi spune iată

ce poate fi mai frumos decât începutul în dragoste
lumea devine dintr-odată a ta se schimbă la faţă
după chipul şi asemănarea ta sunt toate chipurile
şi toate închipuirile au chipul tău neschimbat

da eşti frumoasă ca un început de septembrie iubito
stăpână peste această lume a mea cu toate primăverile ei
cu toate toamnele cu toate iernile ei şi cea mai frumoasă vară
vara începută cu tine care nu trece nu poate sfârşi fără tine

da începutul iubirii e cel mai frumos început
nici viaţa nu poate mai frumos să înceapă



h

de dragul tău am învăţat toate limbile pământului
şi ţi-am spus în toate limbile pământului te iubesc
dar numai în limba inimii ţi-am vorbit totdeauna
şi numai în limba inimii ne-am înţeles

ţi-am cutreierat continentele oceanele mările
am învăţat pe de rost harta trupului tău
mereu gata pentru o nouă călătorie
în adâncurile sufletului am rătăcit mereu

de dragul tău am ajuns să cunosc şi infernul
şi paradisul din care am fost alungat
doar eu şi iată infernul e în inima mea
paradisul întreg tot acolo neexplorat

şi totuşi de dragul tău draga mea
o viaţă la fel parcă tot aş mai vrea




i

târziu după miezul nopţii după ce mi-am făcut datoria de bărbat
când în jurul meu şerpuieşti ca regina din saba în jurul lui solomon
sau precum cleopatra în jurul lui caius iulius cezar
într-un târziu după târziul acesta mă gândesc la tine cealaltă

femeie ca toate femeile ca toate femeile la un loc
ce faci tu în târziul acesta când toate fac dragoste limuzine şi vile
ce faci tu când toţi te visează şi visele tale sunt ocupate
în jurul cui şerpuieşti cu ce gânduri neînţelese de nimeni

da eşti încă acolo în toate femeile când toate te părăsesc
şi da eşti aici când nu e nici o femeie ca tine în tine
dar ce faci când nu mai e nimic de făcut nici în dragoste
şi începe să plouă şi ochii tăi se înrouă

da e târziu dar după atâtea târziuri
se face devreme devremenim



j

pentru că vii după multele mele înfrângeri după marile mele tristeţi
şi vii când celelalte se pregătesc de plecare sau au plecat deja
pentru că vii mai goală decât te-aş fi visat vreodată
vii şi mă umpli cu speranţe vii şi mă umpli cu dorinţe

pentru că vii în sfârşit cu un nou început
şi vii când timpul pleacă din ore din secunde
pentru că vii de peste tot şi-n toate vei pătrunde
şi vii lumină şi mai vii mulţime

pentru că vii cum vine dimineaţa după o noapte de coşmar
şi vii când nu mai crede-n tine nimeni
pentru că vii şi pentru
că rămâi cu mine

te voi numi victoria şi vom reface lumea
vom scrie noi istoria



k

m-am lepădat de lucrurile care nu folosesc la nimic
mi-a mai rămas tristeţea această grea moştenire
lăsată mie de dragostea mea într-o noapte de toamnă târzie
nu vreau s-o păstrez nu pot s-o alung

să fac din ea mănăstire turn de fildeş sau cântec de drum
un cântec cum n-a mai fost niciodată cântat cum nu a mai fost
de carnea mea tristă de sufletul meu întristat
de toate întristările gândului

să o întorc pe dos ca pe o haină purtată prea mult
să o ascund într-un scrin să nu o mai găsească nimeni
niciodată să nu
să nu

te du tristeţe te du
şi nu mai veni niciodată şi nu



l

nu credeam că o să te văd vreodată atât de vie atât de aproape atât de frumoasă
minune lângă bradul de crăciun şi stea care doar mie mi se-arată
tu mi-ai zâmbit în dimineaţa de ajun şi de atunci mi-e viaţa zâmbet toată
mi-ai spus câteva cuvinte într-o limbă numai de inimă-nţeleasă

trupul tău e o sinteză a celor mai perfecte trupuri
chipul tău anume ales din chipurile cele mai frumoase
zâmbetul tău nu poate fi asemuit cu nici un zâmbet
când în zâmbire te apropii şi zâmbind îmi intri în suflet

şi-mi freamătă inima şi trupul îmi freamătă
gândirea mea toată devine un gând
în el locuieşti numai tu preafrumoaso
cea mai sfântă ivire din cer din pământ

eşti aici eşti acum în zilele mele umple-le tu cu zâmbetul tău
când îmi vorbeşti parcă-mi vorbeşte universul parcă-mi vorbeşte dumnezeu



m

la orele cinci dimineaţa la orele cinci cinzeci şi cinci de minute
şi cinzeci şi cinci de secunde când te trezeşti dintr-un vis şi intri în altul
când ai putea să ai cinzeci şi cinci de ani de viaţă sau la fel de bine
cincizeci şi cinci de ore minute secunde

cât de relativ e timpul la orele cinci dimineaţa la orele cinci
simt cum începe să mă iubească viaţa tocmai acum tocmai acum
când mi-am luat gândul de la ea tocmai acum când mă gândesc la tine
octombrie noiembrie decembrie şi tu

tocmai acum când au îmbătrânit speranţele tocmai acum
când gândurile rând pe rând îngheaţă în preajma ta
în preajma ta sunt omul de zăpadă care iubeşte soarele
şi eşti femeia de zăpadă care se topeşte brusc

la vederea mea la vederea mea
decembrie noiembrie octombrie şi tu



n

îi spuneam angela şi am iubit-o într-a şaptea
am iubit-o cât şapte şi ea doar îmi zâmbea
mă-nsoţea după ore o-nsoţeam după timp
pe străzile din al cincilea anotimp

o meditam la franceză mereu cu je t’aime
îi scriam bileţele în ora de matematică
era atât de simpatică cea mai frumoasă din bătrânul liceu
şi ce mini avea şi ce decolteu

apoi a plecat cu părinţii la cluj
mi-a mai scris o scrisoare dar fără adresă
şi-am pierdut legătura am pierdut o prinţesă
nu şi zâmbetul ei fără ruj

am iubit-o cât şapte şapte ani după aceea
şi acum parcă iar se reaprinde scânteia



o

de ce luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică
şi nu angela maria eliza mirela ana irina cristina
nu vezi tu că nu e zi să nu iubesc o femeie
nu vezi tu că nu e femeie să n-o iubesc o zi

mi-am numărat zilele şi au ieşit puţine
şi le-am dus la mănăstire şi le-am rebotezat
astăzi mâine sau ieri pentru mine
înseamnă iubire amintire plăceri

şi trăiesc de pe o zi pe alta
cu o femeie sau alta
şi sunt viu câtă vreme iubesc
femeile ca pe zile zilele ca pe femei

femei de zi femei de noapte
iubirea-i un harem de şapte



p

sunt atât de puţin când nu eşti cu mine sunt doar mâna care îţi scrie
cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste
aşteptând întruparea lor întruparea ta întruparea unei iubiri de o viaţă
sunt cuvintele acestea care vin în cascadă şi curg peste tine

să ştii totdeauna când vorbeam despre tine apăreai dintr-odată
când voiam să te văd veneai tu să mă vezi când voiam să te sun mă sunai
un ziar dacă luam apăreai pe prima pagină a tuturor ziarelor
dacă priveam la tv pe toate posturile erai tu numai tu

atotprezentă atotiubitoare strălucitoare înrobitoare de femei şi bărbaţi
dădeai lecţii de iubire celor care te iubeau
le storceai inimile le înălţai sufletele le suceai minţile
până când toţi sfârşeau într-un zâmbet

unde eşti acum când vorbesc despre tine
unde eşti acum când fără tine nu sunt



q

urme fără urme paşii tăi pe zăpadă nu se-aud scârţâind
dacă vii dacă pleci prin ninsoarea imensă parcă umbli prin cer
şi ninge cu fulgi mari ca sufletul tău şi ninge cu suflete
în nesfârşirea albă doar tu doar zâmbetul tău

rămâi peste noapte în hotelul de gheaţă
pe paturi de gheaţă între pereţi de gheaţă
să vezi ce fierbinte e dragostea să vezi ce fierbinte
inima ta topind totul în jur

îţi voi aduce în zori flori de gheaţă la geam
îţi voi aduce iubirea să o topeşti în săruturi
apoi vom pleca prin ninsoarea inversă vom ninge spre cer
ca doi fulgi care urcă spre noi începuturi

şi iarăşi vom ninge cum ninge acum
cu albe începuturi pe un sfârşit de drum



r

iarna e satul din copilărie îngropat în zăpadă şi clinchet de zurgălăi
e ceata de colindători cu steaua şi neaua scârţâind sub bocanci
e sania trasă de cai aburind şi pârtia de pe dealul begheiului
copiii care-l urcă îl coboară şi rămân copii

iarna e iubita mea din copilărie copilăria mea îngheţată
pe valea begheiului unde mi-am pus prima oară patinele
cu nasul roşu şi cu moş gerilă cu urechi turtite sub căciuli ruseşti
e lumea coborâtă din poveşti în lumea copilăriei mele

iarna e micul om de zăpadă visând să devină om mare
e timpul fără timp dintre crăciun şi bobotează e bradul împodobit pe ascuns
cu figurine din turtă dulce colorate cu saloane de zahăr cu vată
cu artificii de fosfor care aprind orice imaginaţie

iarna e anotimpul de graţie e al nouălea cer
din care vin să te colind lerui ler şi lerui ler



s

cu ochii închişi în sărut te închipui cea mai frumoasă femeie din lume
îmi închipui cu tine aventuri de tot felul în gări în metrou în tramvaie
în tren troleibuze autobuze în iarbă pe vapor pe un yacht pe o insulă
în avion în autocare pe motor pe zăpadă acasă la tine la mine

îmi închipui că ne iubim pe cea mai înaltă clădire din lume
într-un şanţ într-o peşteră într-un beci pe un val într-o vilă în barcă
într-o casă de vacanţă sub cerul liber într-o vilă sub lună
în hoteluri de două de trei de patru cinci stele sub stele

îmi închipui femei de tot felul blonde roşcate şi brune
dar niciuna să ştii niciuna nu e ca tine
îmi închipui că-mi voi aminti de toate acestea de toate
aventurile noastre atât de felurite atât de aceleaşi

îmi închipui iubirea în nenumărate feluri
dar într-un singur fel ne iubim



t

mi-au interzis să mai vorbesc despre tine mi-au interzis
să mai vorbesc cu tine să te văd să mă vezi mi-au interzis
m-au pus să ard toate scrisorile tale de dragoste
mi-au interzis să-ţi mai scriu scrisori de dragoste

m-au pus să şterg numărul tău de mobil mesajele tale
toate adresele de pe net toate pozele de pe comp
chipul tău din gând să mi-l şterg să nu mă mai apropii de tine
nici măcar în gând nici măcar în gând

şi mi-au spus să te uit de parcă uitarea
ar veni la comandă cum vine amintirea
şi mi-au spus să îmi caut o altă iubire
de parcă iubirea ar fi piesă de schimb

te-au scos te-au scos din viaţa mea
nu şi din suflet nu şi din gând



u

atât de mult te-am iubit încât ştiu: voi lua nobelul pentru iubire
şi atât de mult te iubesc că o să ţi-l dărui ţie
drept mulţumire că exişti drept mulţumire
că datorită ţie iubirea mea e vie încă

o medalie o diplomă un milion cinci sute de mii de dolari
mai puţin decât un sărut mai puţin chiar decât
lumina din privirile tale şi mai puţin
decât zâmbetul tău orbitor

dar poate mai mult pentru tine pentru confortul tău
căci dragostea e dragoste până la bani şi dincolo de bani sunt anii
şi mai e şi această neputinţă a vârstelor
invers proporţională cu dragostea

dar cât de mult ar valora un cent
dacă ar fi preţul unui sentiment



v

trebuia să vii în data de şapte-spre-zece în casa cu numărul 17
la ora şapte-spre-zece 17 minute şi 17 secunde
dar n-ai venit tu n-ai venit
şi timpul nu s-a mai oprit

şi-aseară la ora şapte-spre-zece 17 minute şi 17 secunde
te-am zărit în casa cu numărul şaptesprezece
dar nu mai era data de şapte-spre-zece şi nici casa nu mai era
casa în care te-am aşteptat în data de şapte-spre-zece

de şaptesprezece ori te-am privit
cum făceai dragoste în casa cu numărul şaptesprezece
aveai şapte-spre-zece ani dar dragostea nu avea
nici un motiv în afară de bani

azi casa cu numărul şaptesprezece e casa vecinului meu
tu ai greşit adresa eu am greşit un zeu



w

gata nu mă mai iubesc nu mă mai doresc nu mă mai ador
nu mă mai înalţ peste gard să văd cum se-mbăiază-n piscină femeia
vecinului goală ca o inimă de politician din mileniul al treilea
nu mai vreau să mă satur cu bucuriile altora

nu mai vreau fericiri pentru mine nu mai vreau pentru mine nimic
îţi las toată iubirea ţie toată averea şi puterea toată şi cerul şi pământul
şi copilăria mea şi tinereţea mea şi toate iubirile mele
pentru că gata eu nu mă mai iubesc

îmi voi rida chipul de la un capăt la altul îmi voi albi părul fir cu fir
mă voi părăsi pe mine însumi şi mă voi regăsi mă voi duce
la cimitir şi voi ieşi de acolo cu moartea pre moarte câlcând voi ieşi
curat ca lacrima pe care o varsă virginele părăsite de virgini imberbi

de ce-aş lăsa timpul să facă toate astea
tu ai viaţa înainte eu am moartea înapoi



x

pe cine să caut pe cine să chem acum când mă caută acum când mă cheamă
femeia în negru femeia neagră femeia nebună către cine să strig
când ea se dezbracă de soare de lună şi mă cuprinde
cu braţele pline de iarbă de frig

mai degrabă chem ploaia furtuna zăpada
decât frumuseţea ta să o chem tinereţea ta
mai degrabă întunericul singurătatea tristeţea
decât tu să mai vii să revii între vii

nu moartea este aceea care te ţine departe de mine de viaţă
câtă vreme uitarea sporeşte mereu întoarce morţii în moarte
nu timpul te face urâtă bătrână nu timpul
câtă vreme iubirea şi ura în tine fac schimbul

ai să devii femeia neagră femeia în negru femeia nebună
uitată de cei pe care îi uiţi uitată la margini de lume



y

nici azi nu înţeleg cum m-ai putut iubi
cum ai putut cu frumuseţea ta să-mi faci frumoasă viaţa
ce suflet mare ai avut şi ce cuvânt ai întrupat să-mi dărui
atâta fericire cât dăruie numai cel sfânt

şi cum cea mai dorită dintre toate
m-ai îndrăgit pe mine cel mai nedorit
când dragostea din câte ştiu uneşte
chipuri doar şi gânduri şi simţiri la fel

iubirea are taina ei mi-am zis
şi îngerii ei păzitori poate lucrează
să ţină viaţa cât mai mult în vis
şi visul cât mai mult în lumea trează

dar dacă m-ai putut iubi
îţi dau putere să mai poţi



z

în ziua aceea am îmbătrânit. chipul meu nu mai era al meu.
inima mea nu mai avea inimă. drum fără drum. paşi fără întoarcere.
şi plete albe albe albe pe ţeasta gândurilor negre. şi-un suflet
singur singur singur care spunea: e timpul. spunea.

în ziua aceea dragostea m-a urât. chipul meu frumos altădată
nu mai avea chip. riduri riduri riduri şi-un trup care în lut
se întorcea. e timpul – spunea. e timpul. priviri nemaiprivite. priviri
neîntâlnite. şi golul golul golul plin de disperarea mea.

în ziua aceea – ce zi – viaţa mea parcă pleca dintre vii.
şi moartea nu mai venea. ce zi. dar ce noapte pe urmă veni.
neguri neguri neguri pe albele tăcute iceberguri din inima mea.
şi-un gând care spunea: e timpul. da. e timpul.


în ziua aceea timpul
nu mai avu de mine timp