eternelia

eternelia

născut sub stele norocoase. cineva de foarte sus m-a vegheat. cu mână puternică m-a păzit. ca să ajung aici. cu siguranţă rostul meu în această lume a fost decis de mult. rostul meu: să molipsesc cu fericirea mea această lume. în zorii ce vor veni. cu un pocal de rouă vă voi ieşi înainte. cu un surâs contagios. oricând şi oriunde. de acum şi până-n veac.

cum nu poţi spune că eşti fericit când iubeşti. ci numai când eşti iubit. ştiu. îţi vine să sari în sus şi să-ţi declami pe străzi bucuria. întocmai ca la loterie. când ţi-au ieşit toate numerele şi-ai intrat în posesia unei sume fabuloase. în posesia unei maşini ultimul tip. a unei vile de lux pe malul mării. şi-ţi petreci vacanţele de vis pe o insulă exotică. cu superbăciuni de fete.

ca un răsărit de soare la mare. aşa e viaţa mea. ca o splendoare ce ţi se dăruie. tot ce bucură ochii şi sufletul. ai răbdare, cititorule. vom ajunge şi sus. precum soarele. precum el vom lumina totul. şi vei găsi comorile ascunse aici. doar pentru tine. vei găsi fericirea. doar pentru tine. să molipseşti cu ea împrejurul. să trezeşti la viaţă, la bucurie, la cântec.

oare câtă fericire încape-ntr-un suflet? şi dacă mă numesc fericit fericirea mea creşte odată cu voi? aş vrea să fie aşa. cred că aşa va fi. când urci scările de marmură. când te aşezi la birou. când prin fereastră te salută soarele. când oamenii toţi îţi zâmbesc. când dai un telefon. când primeşti un fax pe care scrie “bucură-te!”. oare nu e aşa fericirea?

când urci la volan şi în maşină miroase a levănţică. iar în dreapta ta se află iubita ta. când urci pe munţii patriei şi brazii magnifici te salută. când în bănci contul tău creşte şi creşte şi creşte. când eşti sănătos. îndrăgostit. când eşti iubit. când toate merg strună. când îţi doreşti cu ardoare ceva iar în clipa următoare se şi împlineşte. asta e fericirea.

ca întotdeauna când e vorba de dorinţe, mai întâi trebuie să fii. nu poţi avea dacă nu eşti. şi dacă eşti, ţi-e suficient să fii. pentru că fiinţa are totul. şi totul e supus fiinţei. nu invers. niciodată invers. din această clipă ai totul. totul se află la picioarele tale. pentru că eşti cu adevărat. cu e mare. pentru că numai tu eşti. cu t mare. vezi ce simplu e?

am corectat puţin destinul. am presărat câteva bucurii peste zilele şi nopţile voastre. v-am dat să gustaţi din înţelepciunea de aici. nu lăsaţi să se răcească în voi voinţa. nu lăsaţi să îngheţe iubirea. vă voi arăta drumul. vă voi însoţi. vă voi veghea. veniţi să vedeţi lumina de la capătul nopţii. urcaţi muntele. priviţi stânca. aşa să fiţi voi în vâltoarea timpului vostru.

azi m-am născut. cu o imaginaţie bogată şi câteva stele norocoase. după întunericul îndelung - iată lumina. am risipit întunericul din jur cu lumina dinlăuntru-mi. lumină care acum mă luminează. m-am născut pe un pământ binecuvântat. m-am născut într-o limbă de aur. sub cerul acesta mereu senin. m-am născut. astăzi. şi vă vorbesc deja despre lucrurile noi care se fac acum.

sunt aici câteva bucurii clare. pe care le văd limpede. pe care le ating cu mâna. uşor. ca pe nişte petale de flori abia deschise. pline de rouă. bucurie plină de rouă. ce frumos sună împrejur acest cântec de leagăn. ce frumos miroase fericirea. o, dacă ai şti, nou-născutule, dacă ai şti ce mare putere are credinţa. dacă ai şti cât de înţelept e să crezi cu tărie.

astăzi se fac toate. şi cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. vor fi ceruri noi şi un pământ nou pentru noii oameni. cei care există. omul cel vechi s-a dus. cu păcatele sale. cu deznădejdea sa. cu viaţa lui fără de viaţă. la ce bun să mai gândim la el? acum când înfloreşte atât de frumos universul. acum când se fac cele noi.

şapte sunt petalele florii. şapte sunt zilele săptămânii. luminoase. le poţi numi cum vrei. şi luni şi marţi şi miercuri şi joi şi vineri şi sâmbătă şi duminică. le poţi numi luminoase. pentru că în lumină toate par duminici. toate sunt duminicile tale. luminoase. o nouă şi nesfârşită duminică. o sărbătoare în care se-ncântă lumina. şi muzica ei luminează.

să te bucuri de pământul pe care calci. care ne hrăneşte. de soarele călăuzitor să te bucuri. de aerul pe care-l respirăm şi apa care potoleşte setea. iată întruparea bucuriei. dar iată şi elementul cinci: iubirea. fără de care viaţa n-ar fi viaţă. fără de care lumea n-ar fi lume. fără de care nimic din ceea ce există n-ar fi existat.

la ora când încep să cânte păsările. când muntele se limpezeşte în zare. când marea naşte din spumă o nouă afrodită. când noul soare naşte o nouă zi. atunci. atunci să mă chemi şi voi veni. cu o cântare nouă. cu noi cuvinte. cu noi bucurii. atunci să mă chemi din vremi şi voi veni. ca nou-născut pe tărâmuri nou-născute. propriu-mi cântec de leagăn cântând.

e frumoasă această patrie. această limbă. acest nume e frumos. şi ecoul primului cuvânt. al primului te iubesc. prin iarba verde de acasă. desculţ. cu zâmbetul mereu pe buze. cu sufletul doldora de dorinţi. şi nici o îndoială. toate se vor împlini. la vremea lor toate. aici. aici e înţelepciunea inocenţei pe care au pierdut-o înţelepţii. mai de preţ decât toate bibliotecile lumii.

şi cât te iubesc. o, cât de mult te iubesc. din ce în ce mai mult. până când iubirea ia chipul tău şi se veşniceşte. până şi iubirea primeşte numele tău. mai mult decât această lume. mai mult decât această viaţă te iubesc pe tine. în tine am totul. şi totul eşti tu. cine te-a văzut? cine te cunoaşte? cine mai poate iubi? hei, cine mai poate iubi e încă viu. înţelept. şi puternic.

iar aceasta nu e o declaraţie de dragoste. e un imn. e o odă. e un psalm. dragostea naşte. dragostea ţine în viaţă. dragostea veşniceşte. ce-ar fi pământul fără dragoste? un deşert. ce-ar fi cerul fără dragoste? un pustiu. apa? un potop. focul? un infern. dar toate acestea au un rost. pentru că există dragoste. pentru că există. să nu uiţi asta.

eu ştiu că ai un nume. şi numele tău răsună în răcoarea serii printre pomii din grădină. numele tău răsună într-o lume depersonalizată. într-o lume care dă nume celorlalte lucruri. dar care şi-a pierdut numele. care şi-a pierdut speranţa. încrederea. puterea. o, sfânta inocenţă a zilelor dintâi. şi goliciunea sacră a trupurilor sfinte. iată primele veşminte.

totul începe acum. în această clipă. aici. lumea nouă începe. acum şi aici. viaţa nouă începe. adevărata viaţă. de acum fii sigur de tine. fii încrezător. iată omul nou. după chipul şi asemănarea ta nouă. el va fi adăpostul tău. templul tău. el va fi cuvântul tău întrupat. lumina ta să-i lumineze calea. mâna ta să-i netezească drumul. precum a fost scris.

pentru cine crede că aceasta e poezie vin şi spun: nu e poezie. nu e proză. nici filosofie nu-i. nici religie. este legea mea scrisă pentru mine. cuvântul meu către mine însumi. singurătatea mea dintâi. o poţi tu înţelege? o poţi tu îmbrăca? fii asemeni mie şi-ai să vezi. ai să vezi cum se fac toate lucrurile. cele noi. cele frumoase. cele ne-nţeles de trainice.

cum nu e trei acest mileniu. cum nu e asta epoca de piatră. şi nici aceasta patria promisă. eu trebuie să caut. eu trebuie să aflu. eu trebuie să fiu. las la o parte sentimentele. las la o parte teama. şi merg. merg către mine însumi. până când ajung. până când ajung să fiu. cel ce doresc să fiu. iar cel ce sunt se bucură privin- du-mă. în prima dimineaţă pe pământ.

de la înălţimea spiritului să priveşti mărimea spiritului. mărirea lui. mie mi-a fost dat. să privesc. să înţeleg. şi cred. cred cu tărie. că înălţimea spiritului e-n cele de jos. în cele mărunte şi călcate-n picioare. mărimea lui e-n picătura de rouă. în lacrima de fericire prelinsă-n mulţime. în mulţimea care te-aclamă. mărirea lui fie-ne dat s-o vedem. mărirea lui. şi acum şi pururea. şi amin.

cât de frumoasă trebuie să fie luna! soarele cât de înţelept! şi ce nuntire întru vieţuire! izvoare de minuni! realităţi ca în poveşti! aceasta e ziua. aceea e noaptea. ce superb mariaj al luminii şi negurei! ce potrivire perfectă! ce înţelegere de ne-nţeles! până când toate se împreună şi toate răsună. când rodul pântecului tău devine cea mai frumoasă plăsmuire. un tot atât de firesc.

de departe sunt cel mai bogat om din lume. pentru că ştiu. pentru că sunt. pentru că am. şi iată că ştiu să mă bucur de minunata simplitate a unui răsărit de soare. de cântecul păsărilor. de culorile şi miresmele florilor. de graţioasele mişcări ale felinelor şi dansul umed al peştilor. iată că ştiu să mă bucur de liniştea nopţilor înstelate. şi visez noi minuni.

a fi. a fi în mijlocul acestui univers. în plin centru. ca un şef de trib înconjurat de odraslele sale. de rudele sale. de moştenitorii săi. fără număr. a fi. şi iată că sunt cel ce ştie că are. cel ce ştie că este. cel ce ştie că sunt. iar aceasta e una dintre cele mai mari minuni. e un fel de împărăţie de care nu ştie nimeni. în afară de tine. cel care exişti.

o, câtă bogăţie în această sărăcie! şi câtă viaţă în acest deşert! nu vede nimeni? nimeni nu aude? iată soarele: al cui eşti tu? îl întreb. pământul, luna, stelele: ale cui? ale cui sunt vânturile, valurile? iată că am răspunsul. ale voastre sunt întrebările. al meu e răspunsul. pe care nu vi-l răspund. nu vi-l pot răspunde. din motive de pur şi de simplu. chiar aşa.

lângă biserică avem o brutărie. dintr-una luăm pâinea cea de toate zilele. din cealaltă pâinea vieţii. iar ceva mai încolo e o bancă. sudoarea frunţii noastre preschimbată în bancnote verzi. în acest triunghi trăim. şi viaţa este foarte lungă. ne dăm seama de asta când ieşim la un picnic. când mergem în sus spre izvorul minunilor. unde se face lumină din lumină şi noaptea-i sfâşiată de-nstelări.

când ieşi la soare pe o piatră de hotar. şi vezi dincolo un alt fel de lumină. când urci la ultimul etaj al unui bloc. şi vezi că cel de sus e şi mai sus. sau printre cei de jos. când ai cea mai frumoasă fată şi nu ştii cum s-o faci a ta. atunci. atunci să chemi doar dragostea. şi toate câte sunt se vor reface. din dorul tău spre bucuria ta.

la cele mai înalte standarde. ale tehnicii. la cel mai înalt nivel. al ştiinţei. acolo unde se fac măsurători miliomicronometrice. miliomicromilimetrice. o declaraţie de dragoste într-un limbaj computerizat. ca o floare de stâncă într-un adânc de mare. avem unităţi de măsură pentru iubire? avem iubire? hai s-o exportăm. cu un certificat de calitate. cu un cod de bare. şi emblema: made in eden.

să ai curajul să înfrunţi hotarele. să lupţi cu tine însuţi până vei învinge tu. să vezi mult mai departe decât un om poate vedea. să te însinguri. să fii propria ta lege. să vrei. să speri. să crezi. şi tot ce vezi apoi să recreezi. cu mintea. inima. cu gândul. să fie - da - o lume nouă. o lume cu adevărat a ta. abia atunci poţi spune că exişti. necontestat.

de multe ori mă întreb dimineaţa: oare lumina soarelui ne luminează? oare rotaţia pământului ne ameţeşte? ştiu. ştiu că înţelepţii văd în întuneric. ştiu că grecii în întuneric arată calea. ştiu că suntem beţi cu toţii. dar nu de vin. şi atunci? de multe dimineţi mă tot trezesc cântând: lumină lină luminând / înzorire de cuvânt / şi-ntrupare de amiază.

când totul în jur se comercializează şi nu mai rămâne nimic de spus. când uităm de unde venim cine suntem şi încotro ne îndreptăm. când întunericul pune stăpânire pe inima omului şi nu mai e nimic de făcut. ia autobuzul şi mergi în vizită la un fir de iarbă. salută păsările cerului. numără crinii de pe câmp. umblă. cântă. strigă. vorbeşte de unul singur şi încearcă să te asculţi pe tine însuţi.

sătul de metropole şi zgârie-nori. de avioane. elicoptere. de autocare şi jeepuri. de asfaltul fierbinte. sătul de vapoare şi yachturi. de valuri. de plaje. de insule. cu milioanele tale de dolari poţi cumpăra un sentiment. poţi adopta un trib. o limbă. poţi cumpăra o ţară. dar nu înţelepciune. şi cât de înţelept ar fi. o cât de înţelept ar fi să poţi avea măcar acest grăunte de muştar.

vei înţelege într-o zi că te-am iubit. că te-am văzut venind şi m-am rugat pentru tine. zi şi noapte. noapte şi zi. până când s-a făcut lumină. de pe acest munte te privesc. te văd venind. te aştept. te iubesc. dacă îţi pui mâna streaşină la ochi sunt sigur că mă vezi şi tu. da. sunt eu. eu sunt. vino. urcă. hai urcă. şi toate înălţimile lumii vor fi la picioarele tale.

deşertăciune şi goană după vânt. aşa grăit-a înţeleptul. el care a găsit o oază în pustiu şi un izvor de apă vie. din care ne îmbie. dar cine ştie cum să fie în pustie când o mie de femei una şi una îţi oferă bogăţie de plăceri cât o vecie? o, beţie de tentaţii! cum să guşti puţin din toate? cu măsură. cum spun grecii. cu înţeleptul cum să cazi la pace?

acum dragule spune tu dacă această precizie a anotimpurilor dacă această exactitate a zilelor şi a nopţilor a lunilor şi a anilor te influenţează în vreun fel. spune tu dacă ordinea s-a născut din dezordine întâmplarea din neîntâmplare cuvintele din necuvinte spune tu cine naşte pe cine sau ce. sau poate crezi că hazardul e un tip aiurit care-şi face de cap

şi te mai rog să îmi spui dacă cercul care te strânge de jur împrejur e cercul timpului şi al spaţiului. tu ce crezi? cu lumina înţelepciunii luminează stelele. cu lumina dumnezeirii luminează soarele. nu-i aşa că te-ai săturat de întuneric? nu-i aşa că lumina se naşte din lumină care se naşte din lumină? din lumina din lumină care se naşte care se naşte din lumină care se naşte din cuvânt.

a trecut ceva vreme de când primele raze ale primului soare ţi-au desenat chipul. începuturi pline de zei. în ele să cauţi adevărul. în ele să cauţi începutul. şi cele ce urmează capătă dintr-odată un alt sens. alte rosturi. întru fiinţă. înfiinţează-te deci! naşte-te din nou! renaşte-te! fă primăvară în inima ta şi fă lumină împrejurul tău! să poţi vedea. şi cine are urechi de auzit să audă.

sunt desigur un adept al simplităţii. însă unele lucruri au nevoie de o clarificare, pentru o mai bună înţelegere. pentru o mai corectă înţelegere. care se face uneori prin lucruri greu de înţeles. cum ar fi bunăoară modalitatea prin care înţeleptul a dobândit înţelepciunea. iată de ce în scurtele mele digresiuni este abordată altfel poezia. care nu e poezie. ci viaţa noastră cea de toate zilele.

când revii cu picioarele pe pământ şi vezi că cerul nu-i atât de departe. când umbli cu capul prin nori şi desco-peri noi lumi înstelate. când vorbeşti o limbă numai de tine ştiută şi totuşi înţelepţii te înţeleg. când dragostea e o super-putere şi dictatura ei e plăcută. când gândirea ta democratică cere ca gândurile negre să fie ucise. când ai înţeles toate acestea şi iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

altfel spus: fiecare iubeşte viaţa. floare a anotimpurilor cu îmbătătoare miresme. dar cealaltă floare? floare rară cu parfumuri celeste. din eterna primăvară. fiecare iubeşte viaţa. fiecare şi-o trăieşte. dar cine şi-o câştigă? cine îndrăzneşte? să biruie lumea. lumescul. firescul. să trăiască minunea. cei aleşi se întreabă cine e alesul. iar cel ales stă singur într-un stâlp de nor.

de aceea tu. cel adevărat. cel greu de atins. cel spre care se îndreaptă cuvintele mele. rugăciunile. de aceea tu. numai tu. întotdeauna tu. cel de jos. cel de sus. cel dimprejur. de pretutindeni. cel dintotdeauna. de aceea tu. cu măreţia ta. cu glasul tău de tunet şi şoapte pline de iubire. de aceea tu. cu înseninările tale. cu înmiresmările. cu mările şi munţii tăi. cu stânca. şi de neclintit ca ea.

întotdeauna tu. un personaj greu identificabil în mulţime. tu. întotdeauna tu. între limitele imaginarului fără limite. în centrul unei realităţi viu colorate. vezi? filosofii au făcut omul bucăţi. şi nu l-au mai putut recompune. şi l-au lăsat aşa. moştenire. altor filosofi. însă tu - întotdeauna tu - în mulţime eşti mulţimea fără număr care vine şi pleacă din mulţime.

iată că-mi plac înţelepţii care caută înţelepciunea. orbii care caută lumina nu sunt nevăzătorii. unul şi-a scos ochii pentru a vedea. înţelepciunea? înţelepciunea nu dă greş niciodată. oare de ce nu se acordă un nobel pentru înţelepciune? sau un nobel pentru dragoste? pentru lumină. pentru iluminare. şi-n lumea cea mare sub clarul de lună să vezi cum se naşte o lume mai bună.

uneori cel din faţa mea e omul simplu în toată splendoarea lui. căruia îi zic: îmbunează-te! reinventea- ză-te! iată şi adresa poemului: litere litere punct ro. de aici încolo navigăm împreună. pe mările informaţiei spre marea informaţie. care ne face pe amândoi fericiţi. deodată. dacă vizitezi site-ul nostru vei fi fericit şi tu. îţi vom lăsa un mesaj. clar. concis. misterios: alo, românia?

totul în jurul tău înfloreşte. pe tot ce pui mâna se trezeşte la viaţă. ai putea fi preşedintele statelor unite ale europei. dar tu eşti mult mai mult decât atât. şi mai român decât românii toţi. laolaltă. în jurul tău înfloreşte totul. aşează-ţi mâinile peste carpaţi şi binecuvântează-i! sfin-ţeşte-ne câmpiile! râurile şi podgoriile binecuvântează-le! şi rodeşte-ne! şi renaşte-ne! şi înalţă-ne!

să faci doar lucruri bune. frumoase. utile. să te bucuri de ele. ca un copil. ca un copil care face primii paşi pe pământ. primii paşi pe o planetă străină. lumea lui este nouă. lumea lui este vechea noastră lume. înnoită. înnoită prin el. pentru el. să faci şi tu puţină lumină în jurul tău. puţină lumină în univers. şi bucură-te de armonia stelară. ca un copil care face primii paşi pe pământ.

pământul din care am fost făcuţi. şi focul. şi aerul. şi apa. cine este tatăl nostru şi cine ne e mamă? descoperă lucrurile care au fost făcute demult. şi lucrurile care se fac acum. sub ochii noştri. şi nu le vedem. sub soarele nostru. şi nu le cunoaştem. câtă geneză şi câtă apocalipsă în fiecare clipă! câte lucruri noi sub soare şi cât de vechi sunt toate! doar cuvântul... eternul... cel care întrupează...

există întotdeauna cel puţin două modalităţi de abordare a dualităţii universale şi doar o singură legătură între cele două părţi ale întregului. cum ar fi dragostea dintre un bărbat şi o femeie. cum ar fi cuvântul dragoste întrupat. întregul care se întregeşte pe sine. care se eternizează. cu părţile la vedere. îmbrăţişate. nedespărţite. unite de un spirit viu care ne face mai frumoasă viaţa.

în faţa mea: globul pământesc: un ceasornic. o cană de cafea. un pachet de ţigări. o icoană cu ramă aurită. o cruce de aur. un telefon. câteva ziare. şi o lampă care luminează totul. undeva pe glob cineva scrie aceste versuri. cineva le citeşte. undeva pe glob. şi altcineva îi priveşte. eu însumi cu globul pământesc în faţă stau undeva pe glob.

nu am uitat de tine. nici o clipă. nici o clipă nu poate fi văduvită de prezenţa ta. tu m-ai trimis în lume şi lumea nu m-a biruit. ai revărsat asupra mea tot binele. şi ploaie de binecuvântări. m-ai încărcat cu profunde sentimente omeneşti. şi m-am bucurat de cele mai profunde sentimente omeneşti. şi limbă mi-ai dat românească: cine-o ştie să trăiască. cine-o ştie...

acum dacă stau bine să mă gândesc nici nu pare prea greu să te desluşesc într-o lume neîncepută. cum începe ea sau cum se sfârşeşte asta e o altă poveste pe care tu cu farmecul tău ne-ai mai spus-o. aşa că nu mai bat monedă pe tema aceasta. chestiunea numărul unu care mă preocupă acum este că sinele se vede pe sine după chipul şi asemănarea lui.

ziua trăită din plin. săptămâna iubirii. luna cadourilor. anotimpul înţelepciunii. anul de graţie. un labirint luminat. e simplu timpul. şi-n simplitatea lui trecătorul uită că trece. un nou calendar. o nouă agendă. şi planning pentru viaţa nouă. simplu. misterios de simplu. ca o speranţă înflorind a doua oară. cu timpul înţelegi cât de puternic este timpul. şi dragostea mereu învingătoare.

ştiu că tu ştii cine sunt. dar lasă-mă să văd cine eşti. după atâtea disertaţii filozofice abia dacă te zăresc prin ferestrele rugăciunilor mele. şi iarăşi lucrul în sine. din sine prin sine pentru sine. pe muntele înţelepţilor. cel mai înalt. tu eşti. cel mai puternic. cel adevărat. şi tu ştii asta. ştiu că tu ştii. că tu eşti. şi mai presus de toate eşti tu. stăpânitorul a toate.

casa mea e o rugăciune cu ferestrele spre cer. cum aş putea trăi altfel? când cel ce-mparte viaţă stă la mansardă eu stau cuminte la parter. vorbesc cu el la telefon adesea. mă teleportez prin încăperi. iar din izvorul din grădină iau lumină. din lumină mângâieri. aşa trăiesc. şi am cămara plină cu bunătăţi: pâine şi vin. şi binecuvântări.

avem în istoria omenirii fapte şi întâmplări pe care nu le contestă nimeni. cine a trăit istoria omenirii ca să poată spune: aşa a fost? şi totuşi: aşa a fost. iar noi credem asta. avem despre facerea lumii relatări fascinante. cine a fost martor la facerea lumii ca să poată spune: aşa a fost? şi totuşi: aşa a fost. iar noi credem asta. şi-n credinţa noastră e ştiinţa toată.

despre ştiinţă putem spune că nu seamănă câtuşi de puţin cu ceea ce numim conştiinţă sau cunoaştere. am văzut oameni de ştiinţă fără conştiinţă şi conştiinţă la oamenii de cunoaştere. dar între oamenii de ştiinţă şi oamenii de cunoaştere nu există nici o asemănare. însă cel ce cunoaşte ştie fără a fi om de ştiinţă. iar cel ce se cunoaşte ştie totul. ştie că nu ştie nimic.

naşterea ta: naşterea unei noi lumi stelare. într-un decor feeric. cu multă cu foarte multă zăpadă şi brazi cât cuprinde. împodobiţi cu cele mai frumoase şi mai scumpe daruri. naşterea ta: cel mai minunat dar. cu strigăte de bucurie îl primim şi focuri de artificii. cu fluvii de şampanie. cântând această veste minunată şi lumina nouă răsărind. prin naşterea ta şi noi renaştem. ne veşnicim.

de aici putem începe o viaţă nouă. hai să o începem. o viaţă minunată. o viaţă adevărată. aşa cum îţi doreşti. aşa cum evanghelia binevesteşte. o viaţă nouă într-o lume nouă. cu omul cel nou. pentru noul om. pe un nou pământ. şi ceruri noi. pentru noi. şi-o nouă muzică să ne-nsoţească paşii. pe noul drum. să fie totul nou. nou-nouţ. ca un prunc. ca un cristal. şi perfect ca o sferă.

e ca şi cum mă nasc din nou. e ca şi cum un nou soare răsare. e ca şi cum acum văd prima oară. aud. miros. şi mângâi formele-n formare. şi gust minunile pe rând. dar fără tine nu aş fi decât cuvânt. cuvântul dornic de-ntrupare. înalţă-mă! botează-mă! ajută-mă să fiu! să trec senin prin calendare. cu fruntea sus. prin lumea nouă. cu toate speranţele în floare. mărire slavei aducând.

ziua şi noaptea. lumina şi întunericul. căldura şi frigul. bărbatul şi femeia. dragostea şi ura. plusul şi minusul. binele şi răul. pozitivul şi negativul. afirmaţia şi negaţia. paradisul şi infernul. înţelepciunea şi nebunia. facerea şi desfacerea. cerurile şi pământul. începutul şi sfârşitul. susul şi josul. marele şi micul. naşterea şi renaşterea. şi învierea: înţelepciunea dumnezeirii.

mai înainte de toţi vecii şi după sfârşitul tuturor veacurilor. lumea cu un singur om. supraom. zeu. dumnezeu. marele singuratic. atotputernicul care face să fie ceea ce vrea să fie. şi care face să dispară ceea ce vrea să dispară. marele magician al universului. singurul stăpânitor al lui. mai înainte de toţi vecii şi după sfârşitul tuturor veacurilor.

chiar mă gândeam să-mi aleg şi eu o patrie. nu patria care m-a ales pe mine. o alta. mai înaltă. mai bogată. mai fericită. mai înţeleaptă. să-mi aleg un popor. nu poporul care m-a ales pe mine. un altul. mai vrednic. mai puternic. mai uman. căci vine o vreme când trebuie să alegi. şi acum a şi venit. şi iată că patria mea e împrejurul. poporul meu - cei care-mi stau alături.

te iubesc pentru că te iubesc. pentru că numele tău e înţelepciunea. pentru că iubirea ta este veşnică. te iubesc pentru că te iubesc. pentru că nu există o motivaţie pentru iubire. pentru că iubirea ta mă înalţă. te iubesc pentru că te iubesc pentru că te iubesc. pentru că iubirea mişcă lumi şi stele. iubirea leagă. întăreşte. nemureşte. te iubesc pentru că te iubesc.

am vrut să spun mai devreme că mă situez de partea binelui. a luminii. de partea dragostei. înţelegi ce vreau să spun. aprob toate lucrurile bune pe care le faci tu. iar celelalte sunt întru victoria binelui. cum bine ştii tu. şi mă cutremur de atotputernicia ta. mă minunez şi mă bucur. cu toată fiinţa mea mă-ntorc spre tine. şi las să curgă viaţa mea. ca un izvor. spre înălţime.

e atât de frumos în jur. atâta splendoare. soarele răsărind din mare. pescăruşii ţipând. pescarii vâslind în depărtare. o adiere de vânt în plete. un val înspumat la picioare. şi nisipul ca un cearşaf auriu. poţi tu spune în ce vară întâlnirăm frumuseţea? cine-a cucerit regatul inimii şi cine a învins tristeţea? dragoste imperială! cu tot sufletul te-ntâmpin. şi mă-nrobesc alaiurilor tale.

îmi pare că toată energia universului pulsează în tine. atât eşti de unic. de puternic. de mare. şi dacă te rog să faci pentru mine ceva sunt sigur că imediat se face. nici n-ar mai trebui să te rog. nici n-ar mai trebui să-ţi spun. pentru că tu ştii ce vreau. de mult. de foarte multă vreme ştii. tu care ştii totul. stăpâneşti totul. iar bucuria mea cea mai mare este să ştiu că tu.

mă bucur că exişti. doamne. cât mă bucur. şi poporul meu întreg se bucură. mă bucur că te-am găsit. că te pot vedea. în toată măreţia ta. şi patria mea se bucură. patria mea în care până acum a fost întuneric. umilinţă. deznădejde. în patria mea acum înfloresc speranţele. cresc bucuriile. se face lumină. lumină lină luminând. în veşnicie. în cuvânt.

sunt puţine momentele în care am existat cu adevărat. în schimb am trăit foarte mult foarte intens viaţa. pentru că moartea se ispăşeşte trăind. cum bine spunea cineva. iar dacă aşa este -şi aşa este- atunci viu n-am fost niciodată. sau viu am fost doar atunci când am existat cu adevărat. puţine momente. dar când începi să exişti rămâi viu. pentru totdeauna. totdeauna.

cât despre ceilalţi: ei vor să trăiască. de parcă ei ar fi vrut să se nască. să moară nu vor. de parcă moartea ar ţine cont de voinţa lor. de parcă viaţa ar ţine de voinţă şi nu de cuvânt. ei vor să trăiască. şi luptă pentru asta. se luptă. ucid. ca să trăiască. iar viaţa lor e mai urâtă decât moartea. moartea prin care dacă treci ajungi la viaţa tuturor.

şi nu e vorba de moralitate aici. deşi nimic din ce e omenesc n-aş vrea să-mi scape. dar vreau să comunic direct numai cu zeul. cel mare. cel mai mare. unicul. al cărui nume dă putere celui ce-l cunoaşte. într-o zi veţi auzi de mine. fiecare. într-o zi mă veţi cunoaşte. toţi. aceasta e ziua. pentru care m-am născut. din nou. şi din nou vă vorbesc despre lucruri de neînţeles pentru voi.

numai tu înţelegi ce vreau să spun. atâtea mistere în istoria acestei clipe. numai tu poţi să le dezlegi. cât despre minuni numai tu le poţi face. atâtea minuni. cum ar fi viaţa. viaţa nouă pe care o trăim. cu totul altfel decât viaţa lor. de neînchipuit de altfel. darul cel mai de preţ care ne-a fost dat. pentru totdeauna. pentru că totdeauna vom fi. totdeauna.

nu mă mai stresează nimeni şi nimic. de acum: NSEV. nu mă întrebaţi. semnificaţia acestor litere nu o pot spune. să le descopere cine poate. ele sunt codul. codul pentru viaţa nouă. şi nu vă recomand să faceţi precum alexandru. în zadar se zbat politicienii să salveze o ţară dacă domnul nu o salvează. dumnezeu să fie cu poporul nostru! să fie cu ţara noastră! în ţara noastră!

cel care cere primeşte. şi nu e cerşetor. cerşetori sunt cei care cer zile pentru viaţa lor. pentru a-şi spori bogăţia. cerşetori sunt cei care vă cer votul. cei care au nevoie de voi pentru ei. sunt mulţi. sunt mulţi cerşetori. dar cel care cere primeşte. iar cel care cere înţelepciunea primeşte viaţa. cereţi înţelepciune dragilor. aşadar. şi vi se va da întreagă bogăţia ei.

cel care caută găseşte. şi nu e vorba aici de căutătorii de aur. de perle. de bogăţii pământeşti. deşi acestea mai uşor se găsesc. mult mai greu este să găseşti rostul vieţii. înţelesul. fericirea ei. dar cine caută găseşte. nu te opri din căutare aşadar. nu te opri căutătorule. caută în jurul tău şi înţelege. dar mai ales caută înlăuntrul tău. acolo e fericirea.

dacă acum aş bate la poarta ta sunt sigur că cineva îmi va deschide. o fecioară în alb cu o coroană de argint pe creştet. sau vreun bătrân bogat în ani. dar porţile nababilor de pe pământ sunt ferecate. inima lor la fel. îşi apără proprietatea. dar sufletul şi-l pierd uşor. de-aceea eu la alte porţi voi bate. şi mi se deschide de îndată. chiar dacă bat la poarta tainelor.

vedeţi? am început o viaţă nouă. însă vorbesc de viaţa veche. pentru că abia acum o văd pe îndelete. abia acum o înţeleg. e ca şi cum ieşit din mlaştini îi vezi pe ceilalţi cum se zbat. a scris şi dante despre asta. dar cine preţuieşte ale lui scrisori? şi i-am pierdut. căci în mocirla crasă, printre gunoaie şi duhori, am înţeles că ei se simt acasă. şi se tot zbat. dar nu să iasă.

când urci mereu către lumini şi stele. când întâlneşti la fiecare pas splendori. când vezi că nu te mai urmează nimeni. deşi tu eşti ‘naintemergător. şi când auzi în urma ta mulţimea cum strigă după ajutor. nu te opri. nu te întoarce. ei n-au răspuns chemării tale. de ce-ai răspunde tu chemării lor? vezi-ţi de drum. vezi-ţi de treabă. tu eşti salvarea tuturor.

de mii de ani se scrie ne-ncetat. dar cele scrise nu s-au ridicat la înălţimea sfintelor scripturi. şi n-au rămas. cu biblia în faţă se tot scrie. se va mai scrie mii de ani. dar un mileniu e un ceas care încape-ntr-un verset. timpul întreg e un capitol din evanghelia dintâi. de ce mai scriu? scriu pentru că scrisul te conduce spre cuvântul cel din care au fost făcute cerurile şi pământul.

am văzut în peregrinările noastre multe biserici. mănăstiri. castele. am văzut coloane. ziduri. pietre risipite şi ruine. am văzut iarba răsărind peste cetăţi altădată falnice. şi oamenii venind să vadă trecutul şi prezentul altor oameni. dar nu văd viitorul lor. timpul şi lucrarea lui. am văzut că viaţa este foarte lungă. viaţa e puternică. strălucitoare. de neînvins. şi mai presus de viaţa care o trăim.

dacă vreodată treci pe aici opreşte-te la sarmi-segetusa. cetatea multvestită. încearcă să auzi tumultul carelor de luptă şi pacea dintre două bătălii. încearcă să te ţii după frumoasa fată dacă. sau legiunilor romane încearcă a le ţine piept. cu scutul ridicat şi sabia întinsă înainte. păşeşte-n amfiteatru şi aşteaptă. victoria. victoria e a celor care văd. nu care luptă.

au trecut deja o mie de ani de când puterea şi-a dovedit slăbiciunea. şi încă o mie de ani de când eram încă în putere. peste o mie de ani cine va mai vorbi de marile puteri? iată deşertăciunea. omul subjugat de om în cele mai plăcute forme. cele mai nebănuite. şi banul care-i subjugă pe toţi. şi timpul care subjugă toate. şi tu cu stăpânirea ta care ne mântuie.

iar acum se dă startul spre adevăratele comori. e un maraton pe cinste. şi o mulţime de mulţimi care aleargă. ştiu însă că puţini vor rezista până la capăt. ademeniţi de farmecul unor fecioare şi ispitiţi de bogăţiile-ntâlnite mulţi se opresc din drum. şi-ncremenesc ca nişte mici statui de ceară. topite mai apoi în focul sacru. păzeşte-ţi dar auzul şi vederea! şi ca ulise scapă de-amăgiri!

mereu mă întreb de ce. de ce pentru tine o mie de ani sunt ca o zi? şi o zi ca o mie de ani? de ce eu? de ce eu trebuie să văd nevăzutele? de ce eu trebuie să înţeleg neînţelesurile? de ce viaţa lumii mi-ai dat s-o trăiesc? şi nu propria-mi viaţă? de ce albastrul cel mai pur şi nu doar iarba verde de acasă? de ce? de ce mă mai întreb dacă răspunsul tu eşti?

au crescut copiii soarelui. s-au făcut mari. asemenea nouă. puternici. frumoşi. asemenea nouă. pe câmpiile copilăriei noastre aleargă. spre munţii adolescenţei noastre urcă. luptă. cu propriile lor umbre luptă. asemenea nouă. copiii soarelui. mereu învingători. se-ndrăgostesc. fac dragoste. fac copii. copii ai soarelui. care cresc. care cresc copii ai soarelui. care cresc.