lumina şi întunericul


lumina şi întunericul

în copilărie iubeam deopotrivă lumina şi întunericul
nu ştiam că sunt lucruri care se fac la lumina zilei
şi lucruri care se fac la adăpostul întunericului

iubeam deopotrivă răsăritul soarelui şi cerul mereu înstelat
roua de pe bujori şi mireasma de zmeură coaptă perdeaua
de zorele dimprejurul casei şi cântarea de greieri a nopţii

laboratorul foto unde înghesuiam fetele să le fac poze
şi le sărutam şi developam apoi în alb-negru
imagini din viaţa aceea color
prietenii mei spărgeau seara becurile de pe stradă
ca să-şi poată îmbrăţişa mai bine iubitele

vara ţin minte mergeam să auzim bulldogul cum bate
şi să vedem batoza cum treieră grâu în spatele ceapeului
ce ne mai tăvăleam prin şirele de paie
până venea jitarul să ne alunge
de teamă să nu iscăm vreun incendiu

uneori fugeam de acasă şi ne ascundeam
în snopii de tulei de porumb de pe câmp

făceam năzbâtii mai multe ca ion creangă
şi mâncam bătaie mai multă ca în beciurile securităţii

acum lumina are alt înţeles iar întunericul acelaşi
şi fie că înţelegem fie că nu soarele tot răsare
şi nicio noapte nu e nesfârşită

a doua venire


a doua venire

ziua întâi. repornirea timpului

aici este locul de întoarcere ladies and gentleman this is the place aici
unde începe marea nesfârşita mare după ce pământul s-a tot rontunjit
s-a îngerit şi s-a întors în pământ plin de viaţă e cuvântul aici cuvântul
ce dă naştere cuvintelor întoarse dintr-o altă viaţă aici e viaţa de apoi
adevărata viaţă care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire

s-a arătat este ivirea din cuvinte ca o barcă legănându-se-n larg cu o
lumină aprinsă în vârful catargului în noaptea pe sfârşite a mării când
muzica valurilor ei acoperă larma teraselor acoperă amintirile dragostei
şi marea a fost la început un cuvânt marea doamnelor şi domnilor priviţi
cum îşi aruncă la ţărm necurăţiile ca omul care îşi spală singur păcatele

ca muntele care se spală singur cu apa mării în ziua mării care acum
începe ca o lumină reaprinsă după marea stingere ca un timp oprit un
timp şi care acum reporneşte cu întreg alaiul său de secunde e marea
devenire a mării ziua ei dintâi când cel plecat se întoarce după o lungă
uitare de sine când cel plecat se întoarce din sine prin sine pentru sine

a doua zi. regăsirea spaţiului

când bat clopotele în două biserici deodată şi se sincronizează perfect
dangătul de plecare cu cel de sosire dintr-o biserică mare la ţărmul mării
într-una micuţă pe un vârf de munte cum am văzut în grecia în thasos sau
în severin pe semenic să pleci dintr-un loc şi să soseşti în altul în acelaşi
timp ca şi cum timpul şi spaţiul se fac una în cel mai pur gând omenesc

mult călătoreşte omul prin sufletul său dar mult mai mult sufletul şi încă
mai mult şi mai departe gândul gândul cel bun gândul care înalţă şi unde
nu credeai că te mai întorci vreodată dumnezeu face pe loc o minune şi te
trezeşti ca dintr-un somn de veci te trezeşti trăind din nou în aceeaşi vilă în
aceeaşi cetate şi pe acelaşi ţărm de mare privind cum răsare iarăşi soarele

după ce l-ai apus pe totdeauna îndărătul unui turn de biserică îndărătul
unei moschei şi din întunericul acela adânc te trezeşti dintr-odată luminat
te trezeşti luminând după ce ai uitat totul şi ţi-ai amintit totul de la facerea
lumii încoace după ce ai renunţat la propriul tău nume şi ai luat numele
lor numele tuturor în numele tatălui în numele fiului şi al sfântului duh

ziua a treia. reconfigurarea traseului

ce fel de nori ca nişte picturi abstracte ce valuri înspumate ce insule pe
marea învolburată în această dimineaţă după ce toată noaptea ai stat să
asculţi ce vrea să spună tunetul ca şi cum ai fi vrut să surprinzi la lumina
unui fulger viaţa de noapte a unui întreg oraş ca şi cum ai fi vrut să fii vântul
iscat din senin ce poartă norii încoace şi-ncolo norii luminaţi de fulgere norii

fulgerându-se între ei până când ploaia binecuvântată se porneşte peste
lume şi o spală de păcate ca şi cum ai fi vrut să fii tunetul dezlănţuit şi valul
care a rupt baliza valul ce împinge la ţărm ambarcaţiunile puţine sunt locurile
cu ştaif ce mi-au plăcut dar şi mai puţine vremile uneori ţi se pare că vii de-a
dreptul din antichitate cu toţi zeii după tine cu toţi înţelepţii şi faraonii toţi

din evul mediu până în zilele noastre nicio zi nu a fost mai frumoasă nicio
zi nu a fost mai a noastră să ne bucurăm aşadar de această zi de această
clipă de această viaţă întoarsă la viaţă acum când cerurile se înseninează
acum când gps-ul nostru reconfigurează traseul şi ne anunţă că am ajuns
la destinaţie în noi înşine adică în frumuseţea fără de seamăn a sinelui

a patra zi. un parasailing în zori

să mănânci să bei să faci dragoste să înalţi o cetate pe un ţărm de mare da
să plantezi rodii măslini palmieri să zideşti o casă pe stâncă şi toate acestea
pentru a duce mai departe o viaţă care te lasă în urmă şi toate acestea într-o
înlănţuire de cazne şi legi care te ţin legat de pământ care te ţin în loc şi care
te ţin în timp în oaza deşertăciunii acesteia de parcă altele mai frumoase nu-s

greu de stăpânit popoarele dar mai grea stăpânirea de sine când întâlneşti
la tot pasul comori pe care le vrei ale tale frumuseţi străluciri şi măriri care îţi
fac cu ochiul sau când îţi zâmbeşte o fată iar zâmbetul ei devine dintr-odată
icoană la care te-nchini la mare la mai mare când dragostea pune stăpânire
pe tine ce să facă un om care nu-i decât om în zilele vieţii lui sub soare care

nu-i decât om şi nici măcar liber în această imensitate albastră o poţi vedea
şi cu ochii închişi şi cu ochii închişi poţi vedea mult mai bine cum vin îngerii
şi cum pleacă cum te cheamă în împărăţia lor du-te nu e nimic mai frumos
decât muzica mării ce se răsfaţă între ţărmuri decât muzica valurilor izbite
de stânci când te înalţi în parasailing spre cer iar cerul brusc se deschide

ziua a cincea. un refresh vizual

atât de albastră marea n-a fost niciodată atât de liniştită atât de curată atât
de prezentă în noi şi în jurul nostru încât cerul şi marea sunt una iar timpul
întreg e în această clipă stătătoare şi iată-i pe cavalerii de altădată îmbrăcaţi
în armuri iată-i pe oamenii mărilor şi iată corabia piraţilor iată-l şi pe robinson
crusoe iată-i şi pe oamenii grotelor pe oamenii viitorului cu toţii bat la porţile

acestei cetăţi de necucerit sunt lucruri pe care le vezi şi sunt lucruri pe care
nu le vei vedea niciodată pentru că nevăzutul nu vrea să le arate din pricina
opacităţii noastre din pricina necredinţei noastre şi din alte pricini ce bun ar fi
un refresh vizual să vezi laolaltă în golful albastru bărci de pescari şi corăbii
cu pânze şalupe şi plute skijeturi vapoare şi yachturi de lux dar sunt lucruri

care se văd cu ochii şi sunt lucruri care se văd cu inima noi însă privim acolo
unde nu e nimic de văzut iar marea oglindită în geamurile unui hotel de cinci
stele nu e aceeaşi mare şi vederile trimise pe facebook nu înseamnă vedere
iar clopotul ce-l auzim cum bate e doar o înregistrarea unui clopot ce bate
în această imensitate albastră pe care pluteşte pierdut un colac de salvare

a şasea zi. in love reloaded

la aceeaşi masă pe aceeaşi terasă la acelaşi ţărm de mare în timp ce fumez
aceeaşi ţigară în timp ce beau aceeaşi bere rece încercând să-mi adun toate
gândurile într-un singur gând toate cuvintele într-un singur cuvânt adevărul
despre viaţă despre moarte despre înviere privind marea cum te îmbrăţişează
soarele cum te arde cum devin gelos pe mare gelos pe soare şi cum devin

ce ochi ce buze ce zâmbet o fata mea când intri în mare când ieşi când
goală te-ntinzi pe nisipuri ce sâni ce fese ce sublimă invitare la dragoste
o fata mea oricât de frumoasă e lumea frumuseţea ta o întrece căci toate
frumuseţile lumii din tine se nasc odată cu tine de parcă dumnezeu te-a
aşezat la începutul începuturilor bucură-te fată tu care bucuri cu trupul

de rodul trupului tău bucureşte-te şi fericeşte-ne pe noi în timpul vieţii
noastre şi fericeşte-ne pe noi cu dragostea ta reîncărcată toată filosofia
lumii păleşte în faţa nudului tău şi toată mitologia lumii piere în miracolul
trupului tău vino acum cu îmbrăţişările mării vino cu soarele ce te arde
vino aici unde dragostea arde mai tare şi nu-s ape în stare s-o stingă

ziua a şaptea. o hologramă vie

când închid ochii te văd pe tine dumnezeule când îi deschid văd lumea
pe care ai biruit-o tu ce poate fi mai frumos decât această vedere această
înălţare a sinelui în sine doamne cât de aproape e omul de tine şi cât de
departe eşti tu cât de înalt în această măreţie albastră m-am chemat pe
mine însumi la mine şi am răspuns chemării mele şi iată-mă şi iată-l pe

cel flămând cel însetat cel ce plânge cel alungat din sine iată-l aşezat
la locul lui iată-l aşezat la înălţime la marea cea mare unde vii să devii
şi mai mare unde vii să devii şi nesfârşita mare e o nesfârşită zi cum
nesfârşite sunt toate cele ce sunt şi atotputernic este cel care este
am văzut tatuate aceste cuvinte pe mâna celui ce a scris înainte

şi am luat aminte şi am luat înălţime am luat tot ce se poate lua
dintr-o viaţă şi am dat tot ce se poate da dar ceea ce rămâne e ca
o hologramă vie într-o lume moartă sau ca imaginea soarelui ce apune
în propriul său răsărit mântuieşte-ne pe noi acum şi-n timpul vieţii noastre
slobozeşte-ne şi aminteşte-ţi de noi cei care în măreţie am fost asemenea ţie

naşterea zilei


naşterea zilei

ce frumos se aud dimineaţa cântând printre blocuri cocoşii
cu mult înainte ca soarele să răsară apoi corul de păsări din
platani rândunici vrăbii guguştiuci şi undeva în depărtare în
pădurice singuraticul cuc o simfonie despre facerea zilei o

simfonie despre facerea lumii dar asta se-ntâmplă doar în
cartierul meu rezidenţial cu blocuri şi case de pe vremea lui
muschong unde se face ziuă cu mult înainte ca soarele să
răsară cu mult înainte ca soarele să răsară de după dealul

viilor lumina creşte încet se luminează lent lumea se face
se reface în fiecare dimineaţă îmi spune vecinul din blocul
cinci care tocmai a ieşit să ude florile gladiole roşii ca focul
roşii ca sângele ca steagurile comuniste moment în care

dinspre oraş apar ciorile vin cârduri-cârduri vin croncănind
vin şi se aşează pe crengile platanului meu şi cerul pe loc
se întunecă şi platanul verde se face negru şi toate păsările
fug speriate care-ncotro dar toată cioroiada asta ca un cânt

funebru nu durează decât trei minute până când răsare
soarele până când răsare soarele peste dealul viilor peste
valea morţii atunci toate ciorile fug speriate fug spre apus
alungate de razele lui razele soarelui şi ziua după ele

la 7 izvoare



la 7 izvoare

„pe sub sălcii umbroase curge cerna cuminte curg iubirile noastre
suferinţele curg” iată-mă din nou pe malul cernei iată-mă din nou la
herculane pe malul râului care l-a fascinat pe poetul sabin opreanu
omul acestor munţi minunaţi neschimbaţi care par că depun mărturie
că nu toate trec că nu pier toate că întotdeauna rămâne ceva din tot

sufletul ştie mai bine cum stă treaba n-are rost să intrăm în detalii
n-are rost să întrebăm ce ştie sufletul dacă ştie ceva când vine când
pleacă de ce vine de ce pleacă sau alte tâmpenii din astea e treaba lui
mai bine hai să ne însufleţim hai să ne trăim viaţa hai să ne trăim pe noi
înşine înainte să ne trăiască alţii înainte să trăiască alţii în locul nostru

viaţa noastră singura ce ni s-a dat acest dar dumnezeiesc irepetabil
acest dar dumnezeiesc nepreţuit numai dumnezeu ştie cât face numai
dumnezeu ştie am văzut oameni cu bani care n-ar da doi bani pe viaţă
am văzut oameni care trăiesc fără viaţă şi am văzut morţi care încă trăiesc
între aceşti munţi plini de viaţă printre aceşti munţi mai înalţi decât viaţa

o iau în sus spre cele şapte izvoare o iau în sus ca odinioară isus
şi privesc ca un om al apei ce sunt ca un om al soarelui al cerului
şi al pământului privesc de sus soarele privesc de sus pământul
şi cerul şi apa curgerea asta nestăvilită „pe sub sălcii umbroase
curge cerna cuminte curg iubirile noastre suferinţele curg”

traduceri




















Elisabeta Boţan m-a tradus în español. Iată:


eón I
encuentro con la deidad su voz más fuerte que el trueno
me despertó del negro sueño de la muerte
y su rayo iluminó por un instante
mi camino en la lejanía

sólo para ver como se eleva a los cielos
el alma y como desciende
recado hacía un mundo perdido

ay la ciénaga donde el hombre persiste ay
por sus muchos pecados

a ti mi amor oculto te estoy suplicando
llévame lejos lejos lejos

más allá del río que se llama olvido
he soñado un campo florecido con azucenas
una superficie más blanca que la espuma
del mar que sube en altos

llévame allá amor y suena de resurrección
que se despierten los ángeles y suena de encuentro con la deidad vamos suena

eon I

întâlnire cu zeul glasul său mai puternic ca tunetul
m-a trezit de din somnul cel negru al morţii 
şi fulgerul său o clipă mi-a luminat
în depărtare calea

atât cât să văd cum se înalţă la ceruri
sufletul şi cum se pogoară
solie spre o lume pierdută

vai mlaştina-n care stăruie omul şi vai
pentru multele sale păcate

dragostea mea tăinuită eu ţie mă rog
du-mă departe departe departe

dincolo de râul ce se cheamă uitare
am visat o câmpie-nflorită cu crini
o întindere mai albă ca spuma
mării ce urcă-n înalturi

acolo dragoste du-mă şi sună de înviere
să se deştepte îngerii şi sună de întâlnire cu zeul hai sună


http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/10/eon-i-eon-i-de-nicolae-silade-traducido.html 


eón II
pues recta ha sido su diestra la muerte misma
la escena sin nombre que viste de gala los cuerpos
con sus verdes llamas y olorosas grandes llamas

ella siempre recuerda las fechorías
 y parte a arderles en fuegos de gehena

oh alma redimida mira
han sido justos los presagios
del santo entre santos


mira ahora vuelve el céfiro
y el alba se nos revela


eon II

căci dreaptă a fost dreaptă chiar moartea
în priveliştea fără nume ce trupuri înveşmântă
cu verzile-i flăcări şi văpăi miresmate

ea care aminteşte mereu fărădelegile
şi-n focuri de gheenă purcede să le ardă

o suflete răscumpărat priveşte
au fost drepte vestirile
celui sfânt între sfinţi

acum iată se-ntoarce zefirul

şi zori de ziuă nouă se arată

http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/12/eon-ii-eon-iide-nicolae-silade.html 


eón III
y la aurora llegaba sonriendo con grandes cuadrillas de ángeles
detrás  se despertaban una tras otra abriendo
las puertas del paraíso

que entre el sabio aquel que es sin pecado
el más grande de los cantores y que entre el justo

pero antes que el alto se enalteciese
y antes que el  hondo se ahondase
han sido reluciendo en la memoria el blanco
el eternamente vivo e invencible


señal que el tiempo vuelve a en tiempo
y es necesario el amor de una sola palabra
para que todo empiece desde el principio

tal como fue escrito otra vez el desierto
como en una visión que se llena de sol

de cantos y flores


eon III

şi aurora venea surâzând şi mari cete de îngeri
în urmă-i se deşteptau una câte una deschizând
porţile paradisului

să intre înţeleptul şi cel fără de prihană
mai marele cântăreţilor şi dreptul să intre

însă mai înainte ca înaltul să se înalţe
şi mai înainte ca adâncul să se adâncească
au fost strălucind în memorie albul
cel pururea viu şi nebiruitul

semn că vremea se întoarce în vreme
şi e nevoie de dragoste de un singur cuvânt
pentru ca totul să o ia de la capăt

după cum a fost scris iară pustiul
ca într-o vedenie să se umple de soare

de cânturi de flori


http://orizonturipoetice.blogspot.ro/2014/12/eon-iii-eon-iiide-nicolae-silade.html 


______________________________________
Iată şi un scurt poem tradus în germană de Anton Potche:

















Die Schwimmlinie

Aus zauberhaften Tiefen
werde ich bald
an die Oberfläche steigen

wie der Schiffbrüchige
der in gen Himmel ausgestreckter Hand
sein eigenes Leben hält.


Linia de plutire

Din adâncuri feerice
voi ieşi în curând
la suprafaţã

ca naufragiatul
care-n mâna întinsã spre cer
îşi ţine propria viaţã 

http://deutsch.agonia.net/index.php/poetry/14049726/Die_Schwimmlinie 

___________________________________
10 sonete de nota 10, traduse în engleză de Ela Iakab:




















c

nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată
dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum
nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum
dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti
cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel
faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el
sau pe mine mă va lua de lângă tine

când se face întuneric când se face uitare
când nu voi putea să-ţi mai văd frumuseţea
când nu vei putea să-ţi mai aduci aminte de mine
ei bine toate acestea le ştii şi le ştii atât de bine încât

mergi pe stradă alături de mine ca şi cum
acesta ar fi primul şi ultimul drum


c

I do not know for sure if again we will meet
your beauty from this moment I’m sure I’ll never see
this road may be random or the last it can be
yet this I know for sure - that’s the most gorgeous street.

because you’re next to me, you consort me with smiles,
with your singular beauty and disregard of steel
towards yourself, the one who age and time shall steal
or take me far away from the view of your eyes.

and when the darkness strikes making oblivion sly
I shall have none of your beauty to see
and your mind won’t be able to still remember me
you know these things so well and that’s the reason why

you walk me through this journey
our first and last before we die


d

nu ştiu ce voi face în noaptea asta cu atâta singurătate
o să stea pe capul meu până în zori când ar trebui de fapt să vină
dar nu vine şi dacă nici zorii nu vin şi dacă mă gândesc la tine
voi fi şi mai singur atât de singur cum numai în moarte poţi fi

o, singurătatea asta care vine singură când nu ai nevoie de ea
şi tu care nu vii nici măcar când am nevoie de tine de lumină
când mă gândesc la tine că poate ai şi tu o singurătate a ta
şi poate ar vrea cu singurătatea mea să se combine

dar singurătatea mea e atât de urâtă
iar tu eşti atât de frumoasă în singurătatea ta
că mă înfrumuseţez numai gândindu-mă la tine
gândindu-mă că tu eşti viaţa mea

şi nu ştiu ce voi face fără tine
şi noaptea nu se mai termină

  
d

I don’t know what to do with this loneliness tonight
will it stay on my heart till the dawn, when it’s right?
but it doesn’t. if the dawn doesn’t come my mind shall fly at you
it will make me more lonely than death could ever do.

oh, the loneliness comes alone when you don’t need at all
and you, with the light, never come when I call
I think you may have a loneliness of your own
it may want to be one with the loneliness I’ve shown.

but my loneliness is so gloomy
while you are so brightful in your own loneliness
that I fill myself with beauty only in the blink of one thought of you
and of you being one with one with my life

and I don’t know what I will do without you
and the night grows endlessly


f

tresar de fiecare dată când aud numele tău
şi îl aud tot mai des chiar şi atunci când nu e rostit
numele tău purtat de nouăsutenouăzecişinouă de milioane
de fete de magazine de lux de limuzine

în fiecare clipă se naşte o fată care poartă numele tău
dar niciuna nu-l poartă ca tine cu atâta eleganţă cu atâta frumuseţe
în fiecare clipă moare în mine o fată care poartă numele tău
pe care nu îl mai porţi care nu te mai poartă

numele tău vine singur la mine
de parcă ar fi de numele meu îndrăgostit
de parcă ar fi îndrăgostit de el viaţa mea
trăită numai şi numai în numele tău

în numele tău în numele dragostei
în numele frumuseţii amin


f

I shiver each time when your name touches my ear
I hear it even if my ear can’t hear
borne by nine hundred ninety nine millions
girls and limos and luxury shops.

every second one human being that bears your name comes into the world
but by none with your  beauty is worn
within me every second one named like you dies
the name you neither bear any more, nor it bears you .

your name comes to me by itself
as if it were my own name, the peculiar name I bear since I have fallen in love
as if this name would have fallen in love with the life
that I have cherished only for the sake of your name

in the name of you in the name of love
in the name of beauty amen


h

de dragul tău am învăţat toate limbile pământului
şi ţi-am spus în toate limbile pământului te iubesc
dar numai în limba inimii ţi-am vorbit totdeauna
şi numai în limba inimii ne-am înţeles

ţi-am cutreierat continentele oceanele mările
am învăţat pe de rost harta trupului tău
mereu gata pentru o nouă călătorie
în adâncurile sufletului am rătăcit mereu

de dragul tău am ajuns să cunosc şi infernul
şi paradisul din care am fost alungat
doar eu şi iată infernul e în inima mea
paradisul întreg tot acolo neexplorat

şi totuşi de dragul tău draga mea
o viaţă la fel parcă tot aş mai vrea


h
  
for you my dear I have learnt each language that the earth can teach
to say how dear you are for me in each.
but the language of hearts is the one that you know
and the language of heart is for feelings to show

I’ve conquered your seas and your oceans and earth
the map of your body I have learnt by heart
I’m always looking forward for journeys with you
in the depth of my soul to wander in two

for you my sweet heart I’ve discovered the hell
the lost forbidden heaven I’ve discovered as well
with me alone and the shades of my heart
and the heaven, as well, is falling apart.

and only for you, my darling, my bliss
I just want to live a life with all this.


i

târziu după miezul nopţii după ce mi-am făcut datoria de bărbat
când în jurul meu şerpuieşti ca regina din saba în jurul lui solomon
sau precum cleopatra în jurul lui caius iulius cezar
într-un târziu după târziul acesta mă gândesc la tine cealaltă

femeie ca toate femeile ca toate femeile la un loc
ce faci tu în târziul acesta când toate fac dragoste limuzine şi vile
ce faci tu când toţi te visează şi visele tale sunt ocupate
în jurul cui şerpuieşti cu ce gânduri neînţelese de nimeni

da eşti încă acolo în toate femeile când toate te părăsesc
şi da eşti aici când nu e nici o femeie ca tine în tine
dar ce faci când nu mai e nimic de făcut nici în dragoste
şi începe să plouă şi ochii tăi se înrouă

da e târziu dar după atâtea târziuri
se face devreme devremenim


i

too late after midnight I paid my men’s debt
when like the queen of Saba on Solomon you melt
or the Queen Cleopatra on Julius Caesar
in this late of the latest I think of her who’s far

woman like women, like all women together
what do you do when others make love in cars or mansions
what when they dream of you and your dreams are too busy
around who your body snakes willing and sissy…

yes you are still there in all women that go
and you are when no women is inside you to show
but what do you do when there is no love to make
and it started to rain and your eyes seem a dew lake

yes, it is late but after late and late
it is sooner and sooner for somebody’s fate.


k

m-am lepădat de lucrurile care nu folosesc la nimic
mi-a mai rămas tristeţea această grea moştenire
lăsată mie de dragostea mea într-o noapte de toamnă târzie
nu vreau s-o păstrez nu pot s-o alung

să fac din ea mănăstire turn de fildeş sau cântec de drum
un cântec cum n-a mai fost niciodată cântat cum nu a mai fost
de carnea mea tristă de sufletul meu întristat
de toate întristările gândului

să o întorc pe dos ca pe o haină purtată prea mult
să o ascund într-un scrin să nu o mai găsească nimeni
niciodată să nu
să nu

te du tristeţe te du
şi nu mai veni niciodată şi nu


k

I gave to waste all useless things
all that I have been left with is sadness this heavy heritage
given to me by my love during one late autumn night
that I neither want to keep nor can I expell

to make of it a monastery  ivery tower or song of wandering
a song as has never been sung before as has never been
by my sad flesh by my saddened soul
by all sadnesses of my thought

to turn it upside down as I would do with a too worn coat
to hide it inside a chest of drawers so that no one could ever find it
never to
to

go away sadness go away
and never return and do not





p

sunt atât de puţin când nu eşti cu mine sunt doar mâna care îţi scrie
cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste
aşteptând întruparea lor întruparea ta întruparea unei iubiri de o viaţă
sunt cuvintele acestea care vin în cascadă şi curg peste tine

să ştii totdeauna când vorbeam despre tine apăreai dintr-odată
când voiam să te văd veneai tu să mă vezi când voiam să te sun mă sunai
un ziar dacă luam apăreai pe prima pagină a tuturor ziarelor
dacă priveam la tv pe toate posturile erai tu numai tu

atotprezentă atotiubitoare strălucitoare înrobitoare de femei şi bărbaţi
dădeai lecţii de iubire celor care te iubeau
le storceai inimile le înălţai sufletele le suceai minţile
până când toţi sfârşeau într-un zâmbet

unde eşti acum când vorbesc despre tine
unde eşti acum când fără tine nu sunt


p

I am almost nothingness when you are not by my side,
I am but the hand that writes to you
words of love after words of love after words of love
waiting their embodiment your embodiment the embodiment of a lifetime love
there are these words that come like a waterfall and run down over you

you should know that each time I talked about you, you appeared all of a sudden
when I wanted to see you you came when I wanted to call you called
if I took a newspaper you appeared on the front page of all the newspapers
if I watched tv on all channels I could see you only you

all-conquering all-loving glittering enslaving women and men
teaching love those who have loved you
squeezing out their hearts elevating their souls blowing their minds
till they would all dry out of life smiling

where are you now when I am talking to you
where are you now when without you I exist not


q

urme fără urme paşii tăi pe zăpadă nu se-aud scârţâind
dacă vii dacă pleci prin ninsoarea imensă parcă umbli prin cer
şi ninge cu fulgi mari ca sufletul tău şi ninge cu suflete
în nesfârşirea albă doar tu doar zâmbetul tău

rămâi peste noapte în hotelul de gheaţă
pe paturi de gheaţă între pereţi de gheaţă
să vezi ce fierbinte e dragostea să vezi ce fierbinte
inima ta topind totul în jur

îţi voi aduce în zori flori de gheaţă la geam
îţi voi aduce iubirea să o topeşti în săruturi
apoi vom pleca prin ninsoarea inversă vom ninge spre cer
ca doi fulgi care urcă spre noi începuturi

şi iarăşi vom ninge cum ninge acum
cu albe începuturi pe un sfârşit de drum


q

traces wihtout traces your steps crunching on the snow are soundless
if you come if you go through the immense snow it is as if you would walk on the sky
and it is snowing with thick flakes as thick as your soul and it snows with souls
in the unending whiteness there is only you there is only your smile

stay over night in the frozen hotel
on frozen beds between frozen walls
to see how hot love is to see how hot
your heart is melting everything around

at dawn I will bring you flowers of ice at the window
I will bring our love to let you melt it with kisses
then we will walk through the reversed snow we will snow towards the sky
like two flakes that ascend towards new beginnings

and again we will snow as it is snowing now
with white beginnings at the end of a road


x

pe cine să caut pe cine să chem acum când mă caută acum când mă cheamă
femeia în negru femeia neagră femeia nebună către cine să strig
când ea se dezbracă de soare de lună şi mă cuprinde
cu braţele pline de iarbă de frig

mai degrabă chem ploaia furtuna zăpada
decât frumuseţea ta să o chem tinereţea ta
mai degrabă întunericul singurătatea tristeţea
decât tu să mai vii să revii între vii

nu moartea este aceea care te ţine departe de mine de viaţă
câtă vreme uitarea sporeşte mereu întoarce morţii în moarte
nu timpul te face urâtă bătrână nu timpul
câtă vreme iubirea şi ura în tine fac schimbul

ai să devii femeia neagră femeia în negru femeia nebună
uitată de cei pe care îi uiţi uitată la margini de lume


x

who am I supposed to search for whom do I call now when I am called
by the woman in black the black woman the crazy woman to whom am I crying
when she strips of her sun of her moon and surrounds me
with arms filled with grass with coldness

I would rather call the rain the storm the snow
than calling your beauty your youth
rather the darkness the loneliness the sadness
rather than have you come  come back amongst the living

it is not death that keeps you away from me from life
as long as oblivion keeps on growing returning the dead to death
it is not the time that makes you ugly old not the time
as long as love and hate trade each other inside of you

you will become a woman the black woman in black the crazy woman
forgotten by all those you forget forgotten at the margins of the wolrd


z

în ziua aceea am îmbătrânit. chipul meu nu mai era al meu.
inima mea nu mai avea inimă. drum fără drum. paşi fără întoarcere.
şi plete albe albe albe pe ţeasta gândurilor negre. şi-un suflet
singur singur singur care spunea: e timpul. spunea.

în ziua aceea dragostea m-a urât. chipul meu frumos altădată
nu mai avea chip. riduri riduri riduri şi-un trup care în lut
se întorcea. e timpul – spunea. e timpul. priviri nemaiprivite. priviri
neîntâlnite. şi golul golul golul plin de disperarea mea.

în ziua aceea – ce zi – viaţa mea parcă pleca dintre vii.
şi moartea nu mai venea. ce zi. dar ce noapte pe urmă veni.
neguri neguri neguri pe albele tăcute iceberguri din inima mea.
şi-un gând care spunea: e timpul. da. e timpul.

în ziua aceea timpul
nu mai avu de mine timp


z

that day I have gown old.my face did not belong to me any more.
my heart was heartless. road without road.steps with no return.
and white plaits white white on the skull of black thoughts. and a soul
lonely lonely lonely that was saying: it is time. it said.

that day love hated me.my face beautiful once lost its traits.
wrinkles wrinkles wrinkles and a body that in dust was returning. it is time
–it said. it is time. glances never being glanced before. glances never being encountered before. And the void the void the void filled with my dispair.

that day –what a day- my life seemed to be leaving the living.
and death would not come any more. what a day. and what a night came afterwards.
mists mists mists on the white silent icebergs from my heart.
and one thought kept on saying: it is time. yes. it is time.

on that day time
did not have time for me any more

__________________________________________________
Trei poeme din "eternelia", traduse în franceză de Valy-Christine Océany:



























Les poètes sont mes amis. Vous, vous êtes mes invités.
Moi, en bon hôte, je vais essayer de faire le lien entre vous et mes amis, les poètes, comme un fleuve qui lie la montagne à la mer. Laissez-vous portés par le fleuve pour un instant d’émotion, pour un instant d’évasion, pour un instant de rêve et de transposition.

Nicolas Silade est né le 4 décembre 1956, à Faget, Roumanie.
Il est fondateur et directeur du journal « Actualitatea » ( l’Actualité) de Lugoj.
Sa citation : “je souhaite entraîner la poésie vers le monde, et le monde vers la poésie”.

Extraits du livre de poèmes « Eternelia » édition Marineasa, Timisoara, 2006

« J’ai corrigé un peu le destin. J’ai saupoudré quelques joies sur nos jours et nos nuits. Je vous ai laissé goûter la sagesse d’ici. Ne laissez pas refroidir la volonté en vous. Ne laissez pas l’amour se glacer. Je vous montrerai le chemin. Je vous accompagnerai. Je veillerai sur vous. Venez voir la lumière au bout de la nuit. Montez la montagne. Regardez le roc. Soyez ainsi dans le tumulte de votre temps ». pag 11

« Comme toujours quand on parle de nos envies, on doit, en premier temps exister. Tu ne peux pas avoir sans être. et si tu es, tu es complet. L’être a tout. Le tout est soumis à l’être. Pas l’inverse. Jamais l’inverse. grâce à ton existence tu as tout. Tout est à tes pieds. Parce que tu es en vrai. Tu vois comme c’est simple ? » pag 10

« je sais. Tu ne sais pas qui suis-je. Mais laisse- moi voir qui tu es. Après tant de dissertations philosophiques, je t’entrevois à peine par la fenêtre de mes prières. La chose en soi. De soi en soi pour soi. Sur la montagne des sages le plus haut c’est toi. Le plus fort c’est toi. Le plus vrai. Tu le sais. Je sais que tu le sais. Que tu es. Et pardessus tout, tu es le maître de tout. » pag 57

http://valychristineoceany.unblog.fr/2009/12/19/les-poetes-sont-mes-amis/