naşterea zilei
ce frumos se aud dimineaţa cântând printre blocuri cocoşii
cu mult înainte ca soarele să răsară apoi corul de păsări din
platani rândunici vrăbii guguştiuci şi undeva în depărtare în
pădurice singuraticul cuc o simfonie despre facerea zilei o
simfonie despre facerea lumii dar asta se-ntâmplă doar în
cartierul meu rezidenţial cu blocuri şi case de pe vremea lui
muschong unde se face ziuă cu mult înainte ca soarele să
răsară cu mult înainte ca soarele să răsară de după dealul
viilor lumina creşte încet se luminează lent lumea se face
se reface în fiecare dimineaţă îmi spune vecinul din blocul
cinci care tocmai a ieşit să ude florile gladiole roşii ca focul
roşii ca sângele ca steagurile comuniste moment în care
dinspre oraş apar ciorile vin cârduri-cârduri vin croncănind
vin şi se aşează pe crengile platanului meu şi cerul pe loc
se întunecă şi platanul verde se face negru şi toate păsările
fug speriate care-ncotro dar toată cioroiada asta ca un cânt
funebru nu durează decât trei minute până când răsare
soarele până când răsare soarele peste dealul viilor peste
valea morţii atunci toate ciorile fug speriate fug spre apus
alungate de razele lui razele soarelui şi ziua după ele
