iarna valahă

 o, divine anotimpuri din timpul vieţii noastre!

iarna valahă

I

ţin foarte bine minte prima ninsoare prima zăpadă. ţin foarte
bine minte cum veneam cu sania printre nămeţi şi clinchete
de zurgălăi. pe o pârtie parcă făcută special pentru mine. şi
câinele prietenul omului mă-nsoţea. câinele negru săltând

în jur printre nămeţi. scuturându-se de promoroacă. ţin bine
minte ţin foarte bine minte parcă veneam din stelare câmpii
nesfârşite spre un sat plin de lumină. parcă veneam din
împărăţia ninsorii dimpreună cu fulgii jucăuşi de zăpadă.

eu însumi ninsoare eu însumi un fulg. era o dimineaţă albă
albă cum n-au mai fost de atunci. asemeni nopţii albe care
se sfârşise. iar ziua prima zi pe lume începu. ca o pagină albă
peste care gândul meu aşterne întruna cuvinte.

II

cei slabi stăteau înăuntru. la căldură. noi afară înfruntam
gerul nămeţii ninsoarea. ne făceam drum ne făceam pârtie
spre casele noastre de gheaţă. şi viscolea mereu din altă
direcţie. mereu împotriva noastră. dar niciodată nu ne-am

troienit. eram copii pe atunci. eram puternici. nu ne păsa
că puterea era la cei slabi. ne făcusem derdeluş pe singurul
deal liber din zonă. şi urcam şi coboram ca nişte sisifi fericiţi.
trăgând după noi săniile grele de fier. ne-am făcut patinoar

în valea îngheţată. ne-am făcut patine din lemn. şi printre
sălciile încremenite făceam slalom toată ziua. făceam
piruete. mergeam cu spatele. cu gândul înainte. prin iarna
valahă. şi gheaţa era tare. nimeni nu putea să o spargă.

III

colindam toată ziua prin împărăţia zăpezii. colinde vechi
de când lumea. o, lume a purităţii. cântam toată ziua şi sunam
din zurgălăi. colindam cu steaua, cu pluguşorul, cu fulgul de nea.
cei puri ne primeau. ceilalţi asmuţeau asupra noastră

câinii şi stingeau lumina. nişte câini. spuneam. şi mergeam
mai departe. prin troiene înalte înalte şi viscolul aprig. umiliţi
precum pruncul din iesle. pe care îl binevesteam. pe care îl
purtam în sufletele noastre îngheţate. noi înşine călăuziţi

de steaua răsărită-n noapte îi călăuzeam pe cei care credeau.
cei puri ne urmau. ceilalţi rătăceau în bezna necredinţei lor.
dar de anul nou îi sorcoveam pe toţi cu să trăiţi să înfloriţi ca
merii ca perii că toţi suntem oameni la urma urmei şi români

IV

au băgat portocale la alimentară mergi şi tu la rând spunea
vecina pornind grăbită să se aşeze la coadă dar eu sunt deja
la coadă îi spuneam eu stau la coadă la îngeri acum eu am
ieşit din rând o să le vină şi ăstora rândul fii fără grijă

ningea întruna cu fulgi mari ca nişte fluturi cu fulgi mari ca
nişte îngeri oamenii din cartier ieşiseră la curăţat zăpada
cum să cureţi ceva pur mă întrebam dar aşa erau indicaţiile
preţioase şi aşa e întotdeauna când sunt răsturnate valorile

mai era puţin până la crăciun ai mei tăiaseră porcul să vezi
sîngele înroşind zăpada nu e tocmai plăcut aveam însă
nevoie de carne aveam multe nevoi de parcă asta ar putea
să justifice crima în timp ce continuă să ningă cu îngeri

versetele de la marea neagră

versetele de la marea neagră

când am ajuns era întuneric. plaja pustie şi marea

învolburată. ne-am cazat la hotelul cometa şi am cărat

bagajele sus. ore în şir am privit din balcon plaja pustie

şi marea învolburată. o, valurile! cum seamănă ele

cu vieţile noastre! cum sfârşesc ele pe ţărmul pustiu!

recepţionera era o femeie de treabă. ne-a primit cu multă

căldură şi fără să ne întrebe ceva. deşi eram nişte străini. iar

camerele erau mici dar încăpătoare. puteam privi de sus de la

fereastră plaja pustie şi marea învolburată. o, valurile! cum

seamănă ele cu vieţile noastre! cum sfârşesc ele pe ţărmul pustiu!

pe deasupra valurilor pluteau cuvintele noastre. cuvintele noastre

nerostite încă. simţeam o lumină în ele. o iluminare. o muzică

de mai presus de sfere. şi a fost prima noapte prima tăcere înainte

ca soarele din cuvânt să se nască. soarele luminând plaja pustie

şi marea învolburată. o, marea! o, nesfârşire albastră!

am fumat trei ţigări şi am băut o cafea. singur în faţa răsăritului.

singur în faţa mării. de parcă în faţa propriului început. de parcă

în faţă cu începutul lumii. şi oamenii se năşteau rând pe rând.

fiecare singur. fiecare din propriul cuvânt. şi plaja nu mai era

pustie. şi marea nu mai era învolburată.

când s-au trezit ai mei era deja ziuă. se poate spune prima zi.

cei care spun prima zi vor spune şi ultima. aşa începe numărătoarea.

aşa începe timpul. cu o numărătoare. dar aici nu vii să numeri. nu

vii să cercetezi. aici pur şi simplu vii printre vii. şi dacă laşi o urmă

pe nisip e bine. nu-ţi cere nimeni socoteală la plecare.

din camera noastră cu vedere la mare am privit îndelung

nesfârşirea albastră. cu ce ochi o priveam! şi ce gânduri din

senin îmi veneau! şi zburau ca pescăruşii pe deasupra valurilor.

şi plecau ca bărcile de pescari în larg. până dincolo de linia

orizontului. până dincolo. o, linia orizontului uman!

era prima zi. erau primele impresii. despre timp şi locaţie. şi

dacă totul e fără sfârşire – îmi spuneam – dacă totul e fără sfârşire

de ce tocmai noi să începem? de ce tocmai să sfârşim? să sfârşim

adică într-o fărăsfârşire? şi nu prima zi mă preocupa într-atât.

ce a fost înainte mă rodea mai tare. mă rodea!

şapte zile la mare nu sunt multe. dar mai multe nu sunt. în şapte

zile se învârte lumea. în şapte zile se vălureşte marea. se izbeşte

de ţărm. se linişteşte. iar noi ne prăjim la soare şapte zile. cu ochii

pironiţi în larg. unde un vapor dispare dincolo de linia orizontului.

o, linia orizontului uman! o, nesfârşire albastră!

când stai pe balcon cu marea în faţă e imposibil să nu

te gândeşti la ulise. la aventurile mării. la aventurile vieţii.

la homer. la mai marele cântăreţilor. la cei care au fost înainte

de tine. aici. aici unde începe totul. aici unde totul sfârşeşte.

şi îţi pare că viaţa ta seamănă cu vieţile lor. cu valurile.

dacă gândeşti prea mult nu ajungi la nicio concluzie. sau

concluzia pe care o tragi e greşită. mai bine priveşti. priveliştea e

aceeaşi oriunde ai fi. oricând. dar dacă priveşti e important ce vezi.

iar ceea ce vezi poate fi raiul. un infern poate fi. depinde. de dante

depinde. dar şi el era dependent. de beatrice. o, beatrice!

din balcon am zărit o femeie goală pe plajă. şi mi-am

amintit de eva. şi mi-am zis că lumea începe cu ea. lumea

dragostei. celelalte lumi sunt doar închipuire. maya. nirvana

e dragostea. fără ea nu începe nimic. fără ea totul sfârşeşte.

îndrăgosteşte-mă, doamne, îndrăgosteşte-mă!

când a făcut dumnezeu cerurile şi pământul. când a zis să fie

lumină şi s-a făcut lumină. atunci te-am zărit prima oară. în lumina

lui dumnezeu te-am simţit. o, dragoste! cum să te mărturisesc dacă

cuvintele nu pot spuse decât în timp. iar timpul începe şi sfârşeşte

în dragoste. într-o dragoste mare. o, dragoste! o, mare!

şi dacă am ajuns aici dacă am ajuns să vorbesc despre mine

despre viaţa mea dăruită mării despre viaţa mea dăruită dragostei

o, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frere, înseamnă că marea

şi dragostea sunt fără sfârşire. şi fără sfârşire sunt cuvintele mele.

cuvintele mele care poartă în ele şi marea şi dragostea.

seara ne plimbam pe faleză. pintre palmieri şi magazine cu

suveniruri. vânzătoare zâmbind ne îmbiau cu amintiri de la mare.

pentru cinci euro un picasso îţi făcea portretul. tot spre amintire.

să ne amintim noi de noi înşine sau alţii să-şi amintească de noi?

de parcă urma să trecem stixul. de parcă urma să ne înălţăm la cer.

între ora sosirii şi ora plecării sunt fix şapte zile. şi-n şapte zile

sunt patru anotimpuri. şi chiar şapte vieţi pot să fie. cel care prinde

ziua a opta se poate considera fericit. un favorit al zeilor. el poate

vedea acest turn babel nevăzut. el poate vedea până dincolo

de linia orizontului. o, linia orizontului uman!

într-o noapte mi-am dat întâlnire cu marea. nu vedeam în întuneric

unde se sfârşeşte pământul. unde începe marea. înaintam cu prudenţă.

ca înţeleptul care se aventurează în necunoscut. până când am simţit

la picioare un val. şi încă unul. şi încă unul. până când am simţit

la picioare o mulţime de valuri. şi mergeam înainte. pe mare.

mi-amintesc foarte bine ţipetele pescăruşilor şi vuietul valurilor.

o, valurile! cum seamănă ele cu vieţile noastre! cum sfârşesc ele

pe ţărmul pustiu! marea e calmă acum. albastră şi calmă. o oglindă

în care cerul se răsfrânge şi se nesfârşeşte. iar plaja e plină de

trupuri bronzate. ca nişte ulcioare de lut aruncate la mal.

o zi de plajă e o zi ca oricare alta. numai că plină de umbre

umbrele şezlonguri şi trupuri. iubiri trecătoare şi vuiet. vuietul

mulţimii care vine şi pleacă. şi peste toate soarele arzător. al

verii. şi peste toate o mare iubire de mare. care ne pătrunde

şi ne înalţă spre o de neînchipuit frumuseţe.

în primul rând

În primul rând

vor veni criticii şi vor spune ăsta
care ne dă peste cap toate istoriile literare ăsta care
nu se încadrează în nicio generaţie şi nicio generaţie nu-l poate ignora
ce facem cu ăsta care scrie numai sonete şi eternelii şi se filosofează în scris
păi domnule ăsta are filosofia în degetul mic ce facem cu ăsta
care iată că scrie chiar aici despre noi de unde ştia ăsta în ce dilemă ne pune
el şi cărţile lui care au schimbat lumea şi lumea de ce îl adoră
de ce îl ridică în slăvi tocmai pe ăsta care scrie sonete şi eternelii
şi nu-i pasă ce credem noi despre el ăsta domnule ăsta din vechea
literatură a intrat glorios în noua literatură în manuale în sufletele oamenilor
ce ne facem cu el cu ăsta pe care l-a născut poezia ăsta din care
poezia se naşte şi filosofia şi arta iubirii ăsta a fost
înainte de homer şi va fi cu siguranţă după ultimul mare poet
ăsta ne-a gândit deja demult ce să mai zicem noi despre ăsta
nu vezi că-i tradus în toate limbile pământului nu vezi că ne-a tradus şi pe noi
în limba lui neînţeleasă care o fi patria lui când ţările toate
se zbat să-l moştenească cine a fost cine e cine va fi
iubita lui când toate femeile vor să-i fie mireasă
cine e ăsta care le vrăjeşte pe toate cu sonetele lui

iubire de la a la z

iubire de la a la z

sonete

a

eşti frumoasă ca un măr de import
dar n-ai gustul merelor coapte în livezile noastre de munte
nici aroma lor însoţind până în vale izvoarele
poate că ai şi un vierme pe dinăuntru tot de import

te îmbujorează ceea ce spun sau eşti doar puţin speriată
nu-ţi fie teamă frumoaso vorbele mele ascund
o nemaiîntâlnită plăcere de a spune mărului măr
durerii durere şi frumuseţii frumoaso

niciodată eu n-o să import înţelesuri neînţelese
de dragul metaforei de dragul tău nici atât
n-o să-mi iert niciodată sentimentul nici gândul
îţi voi spune pe şleau că vreau să te am

trupul în braţe gol să ţi-l port
să văd fericirea dacă pot s-o import



b

azi e duminică şi m-am trezit că îţi scriu
încă o scrisoare de dragoste poate îţi voi potoli
pofta de dragoste foamea şi setea de dragoste sau poate
vei afla ce e dragostea şi îmi vei spune şi mie să ştiu

pentru că azi e duminică şi ar trebui să ne odihnim
după şase zile de dragoste după şase nopţi de dragoste
pare atât de mult dar e atât de puţin
la noi minunea ţine trei zile ştii bine

îţi scriu în această duminică foarte lungă
despre zilele pe care ni le-a dat Dumnezeu puţine
ştiu bine că ştii doar şapte şi nu poţi trăi
în afara lor şi hai să facem dragoste

în fiecare zi dragoste dragoste şi iar dragoste pentru că
ştii şi tu nu-i aşa dacă dragoste nu e nu suntem



c

nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată
dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum
nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum
dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti
cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel
faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el
sau pe mine mă va lua de lângă tine

când se face întuneric când se face uitare
când nu voi putea să-ţi mai văd frumuseţea
când nu vei putea să-ţi mai aduci aminte de mine
ei bine toate acestea le ştii şi le ştii atât de bine încât

mergi pe stradă alături de mine ca şi cum
acesta ar fi primul şi ultimul drum



d

nu ştiu ce voi face în noaptea asta cu atâta singurătate
o să stea pe capul meu până în zori când ar trebui de fapt să vină
dar nu vine şi dacă nici zorii nu vin şi dacă mă gândesc la tine
voi fi şi mai singur atât de singur cum numai în moarte poţi fi

o, singurătatea asta care vine singură când nu ai nevoie de ea
şi tu care nu vii nici măcar când am nevoie de tine de lumină
când mă gândesc la tine că poate ai şi tu o singurătate a ta
şi poate ar vrea cu singurătatea mea să se combine

dar singurătatea mea e atât de urâtă
iar tu eşti atât de frumoasă în singurătatea ta
că mă înfrumuseţez numai gândindu-mă la tine
gândindu-mă că tu eşti viaţa mea

şi nu ştiu ce voi face fără tine
şi noaptea nu se mai termină



e

ea te iubeşte şi te iubeşte tot atât de mult
cât iubeşti tu aerul proaspăt de munte soarele verii
tot atât de mult cât iubeşti tu valurile mării pământul din care
cresc trandafirii şi trupul ei şi frumuseţea sa

ea te iubeşte ca pe sine însăşi ea te iubeşte ca în prima zi
şi te va iubi la fel până în ultima până la ultima suflare a ta
chiar dacă ai făcut peri albi din pricina ei chiar dacă şi riduri
chiar dacă abia te mai mişti între tine şi tine între tine şi ea

numai tu n-o iubeşti la fel ca înainte numai tu nu mai ştii să iubeşti
te-ai plictisit tare de tot te-ai săturat de tot de ea ai vrea să o alungi
ai vrea să fugi să treci dincolo dar şi acolo
e tot ea pentru că ea este totul

şi viaţa şi moartea spuneai
ea pentru tine e totul



f

tresar de fiecare dată când aud numele tău
şi îl aud tot mai des chiar şi atunci când nu e rostit
numele tău purtat de nouăsutenouăzecişinouă de milioane
de fete de magazine de lux de limuzine

în fiecare clipă se naşte o fată care poartă numele tău
dar niciuna nu-l poartă ca tine cu atâta eleganţă cu atâta frumuseţe
în fiecare clipă moare în mine o fată care poartă numele tău
pe care nu îl mai porţi care nu te mai poartă

numele tău vine singur la mine
de parcă ar fi de numele meu îndrăgostit
de parcă ar fi îndrăgostit de el viaţa mea
trăită numai şi numai în numele tău

în numele tău în numele dragostei
în numele frumuseţii amin



g

toamnele mele sunt mai multe decât primăverile tale
dar vara trecută nu vrea să mai treacă
ea vine revine mereu cu cea mai frumoasă dintre zilele ei
mereu mi-o aşează în faţă şi spune iată

ce poate fi mai frumos decât începutul în dragoste
lumea devine dintr-odată a ta se schimbă la faţă
după chipul şi asemănarea ta sunt toate chipurile
şi toate închipuirile au chipul tău neschimbat

da eşti frumoasă ca un început de septembrie iubito
stăpână peste această lume a mea cu toate primăverile ei
cu toate toamnele cu toate iernile ei şi cea mai frumoasă vară
vara începută cu tine care nu trece nu poate sfârşi fără tine

da începutul iubirii e cel mai frumos început
nici viaţa nu poate mai frumos să înceapă



h

de dragul tău am învăţat toate limbile pământului
şi ţi-am spus în toate limbile pământului te iubesc
dar numai în limba inimii ţi-am vorbit totdeauna
şi numai în limba inimii ne-am înţeles

ţi-am cutreierat continentele oceanele mările
am învăţat pe de rost harta trupului tău
mereu gata pentru o nouă călătorie
în adâncurile sufletului am rătăcit mereu

de dragul tău am ajuns să cunosc şi infernul
şi paradisul din care am fost alungat
doar eu şi iată infernul e în inima mea
paradisul întreg tot acolo neexplorat

şi totuşi de dragul tău draga mea
o viaţă la fel parcă tot aş mai vrea




i

târziu după miezul nopţii după ce mi-am făcut datoria de bărbat
când în jurul meu şerpuieşti ca regina din saba în jurul lui solomon
sau precum cleopatra în jurul lui caius iulius cezar
într-un târziu după târziul acesta mă gândesc la tine cealaltă

femeie ca toate femeile ca toate femeile la un loc
ce faci tu în târziul acesta când toate fac dragoste limuzine şi vile
ce faci tu când toţi te visează şi visele tale sunt ocupate
în jurul cui şerpuieşti cu ce gânduri neînţelese de nimeni

da eşti încă acolo în toate femeile când toate te părăsesc
şi da eşti aici când nu e nici o femeie ca tine în tine
dar ce faci când nu mai e nimic de făcut nici în dragoste
şi începe să plouă şi ochii tăi se înrouă

da e târziu dar după atâtea târziuri
se face devreme devremenim



j

pentru că vii după multele mele înfrângeri după marile mele tristeţi
şi vii când celelalte se pregătesc de plecare sau au plecat deja
pentru că vii mai goală decât te-aş fi visat vreodată
vii şi mă umpli cu speranţe vii şi mă umpli cu dorinţe

pentru că vii în sfârşit cu un nou început
şi vii când timpul pleacă din ore din secunde
pentru că vii de peste tot şi-n toate vei pătrunde
şi vii lumină şi mai vii mulţime

pentru că vii cum vine dimineaţa după o noapte de coşmar
şi vii când nu mai crede-n tine nimeni
pentru că vii şi pentru
că rămâi cu mine

te voi numi victoria şi vom reface lumea
vom scrie noi istoria



k

m-am lepădat de lucrurile care nu folosesc la nimic
mi-a mai rămas tristeţea această grea moştenire
lăsată mie de dragostea mea într-o noapte de toamnă târzie
nu vreau s-o păstrez nu pot s-o alung

să fac din ea mănăstire turn de fildeş sau cântec de drum
un cântec cum n-a mai fost niciodată cântat cum nu a mai fost
de carnea mea tristă de sufletul meu întristat
de toate întristările gândului

să o întorc pe dos ca pe o haină purtată prea mult
să o ascund într-un scrin să nu o mai găsească nimeni
niciodată să nu
să nu

te du tristeţe te du
şi nu mai veni niciodată şi nu



l

nu credeam că o să te văd vreodată atât de vie atât de aproape atât de frumoasă
minune lângă bradul de crăciun şi stea care doar mie mi se-arată
tu mi-ai zâmbit în dimineaţa de ajun şi de atunci mi-e viaţa zâmbet toată
mi-ai spus câteva cuvinte într-o limbă numai de inimă-nţeleasă

trupul tău e o sinteză a celor mai perfecte trupuri
chipul tău anume ales din chipurile cele mai frumoase
zâmbetul tău nu poate fi asemuit cu nici un zâmbet
când în zâmbire te apropii şi zâmbind îmi intri în suflet

şi-mi freamătă inima şi trupul îmi freamătă
gândirea mea toată devine un gând
în el locuieşti numai tu preafrumoaso
cea mai sfântă ivire din cer din pământ

eşti aici eşti acum în zilele mele umple-le tu cu zâmbetul tău
când îmi vorbeşti parcă-mi vorbeşte universul parcă-mi vorbeşte dumnezeu



m

la orele cinci dimineaţa la orele cinci cinzeci şi cinci de minute
şi cinzeci şi cinci de secunde când te trezeşti dintr-un vis şi intri în altul
când ai putea să ai cinzeci şi cinci de ani de viaţă sau la fel de bine
cincizeci şi cinci de ore minute secunde

cât de relativ e timpul la orele cinci dimineaţa la orele cinci
simt cum începe să mă iubească viaţa tocmai acum tocmai acum
când mi-am luat gândul de la ea tocmai acum când mă gândesc la tine
octombrie noiembrie decembrie şi tu

tocmai acum când au îmbătrânit speranţele tocmai acum
când gândurile rând pe rând îngheaţă în preajma ta
în preajma ta sunt omul de zăpadă care iubeşte soarele
şi eşti femeia de zăpadă care se topeşte brusc

la vederea mea la vederea mea
decembrie noiembrie octombrie şi tu



n

îi spuneam angela şi am iubit-o într-a şaptea
am iubit-o cât şapte şi ea doar îmi zâmbea
mă-nsoţea după ore o-nsoţeam după timp
pe străzile din al cincilea anotimp

o meditam la franceză mereu cu je t’aime
îi scriam bileţele în ora de matematică
era atât de simpatică cea mai frumoasă din bătrânul liceu
şi ce mini avea şi ce decolteu

apoi a plecat cu părinţii la cluj
mi-a mai scris o scrisoare dar fără adresă
şi-am pierdut legătura am pierdut o prinţesă
nu şi zâmbetul ei fără ruj

am iubit-o cât şapte şapte ani după aceea
şi acum parcă iar se reaprinde scânteia



o

de ce luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică
şi nu angela maria eliza mirela ana irina cristina
nu vezi tu că nu e zi să nu iubesc o femeie
nu vezi tu că nu e femeie să n-o iubesc o zi

mi-am numărat zilele şi au ieşit puţine
şi le-am dus la mănăstire şi le-am rebotezat
astăzi mâine sau ieri pentru mine
înseamnă iubire amintire plăceri

şi trăiesc de pe o zi pe alta
cu o femeie sau alta
şi sunt viu câtă vreme iubesc
femeile ca pe zile zilele ca pe femei

femei de zi femei de noapte
iubirea-i un harem de şapte



p

sunt atât de puţin când nu eşti cu mine sunt doar mâna care îţi scrie
cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste după cuvinte de dragoste
aşteptând întruparea lor întruparea ta întruparea unei iubiri de o viaţă
sunt cuvintele acestea care vin în cascadă şi curg peste tine

să ştii totdeauna când vorbeam despre tine apăreai dintr-odată
când voiam să te văd veneai tu să mă vezi când voiam să te sun mă sunai
un ziar dacă luam apăreai pe prima pagină a tuturor ziarelor
dacă priveam la tv pe toate posturile erai tu numai tu

atotprezentă atotiubitoare strălucitoare înrobitoare de femei şi bărbaţi
dădeai lecţii de iubire celor care te iubeau
le storceai inimile le înălţai sufletele le suceai minţile
până când toţi sfârşeau într-un zâmbet

unde eşti acum când vorbesc despre tine
unde eşti acum când fără tine nu sunt



q

urme fără urme paşii tăi pe zăpadă nu se-aud scârţâind
dacă vii dacă pleci prin ninsoarea imensă parcă umbli prin cer
şi ninge cu fulgi mari ca sufletul tău şi ninge cu suflete
în nesfârşirea albă doar tu doar zâmbetul tău

rămâi peste noapte în hotelul de gheaţă
pe paturi de gheaţă între pereţi de gheaţă
să vezi ce fierbinte e dragostea să vezi ce fierbinte
inima ta topind totul în jur

îţi voi aduce în zori flori de gheaţă la geam
îţi voi aduce iubirea să o topeşti în săruturi
apoi vom pleca prin ninsoarea inversă vom ninge spre cer
ca doi fulgi care urcă spre noi începuturi

şi iarăşi vom ninge cum ninge acum
cu albe începuturi pe un sfârşit de drum



r

iarna e satul din copilărie îngropat în zăpadă şi clinchet de zurgălăi
e ceata de colindători cu steaua şi neaua scârţâind sub bocanci
e sania trasă de cai aburind şi pârtia de pe dealul begheiului
copiii care-l urcă îl coboară şi rămân copii

iarna e iubita mea din copilărie copilăria mea îngheţată
pe valea begheiului unde mi-am pus prima oară patinele
cu nasul roşu şi cu moş gerilă cu urechi turtite sub căciuli ruseşti
e lumea coborâtă din poveşti în lumea copilăriei mele

iarna e micul om de zăpadă visând să devină om mare
e timpul fără timp dintre crăciun şi bobotează e bradul împodobit pe ascuns
cu figurine din turtă dulce colorate cu saloane de zahăr cu vată
cu artificii de fosfor care aprind orice imaginaţie

iarna e anotimpul de graţie e al nouălea cer
din care vin să te colind lerui ler şi lerui ler



s

cu ochii închişi în sărut te închipui cea mai frumoasă femeie din lume
îmi închipui cu tine aventuri de tot felul în gări în metrou în tramvaie
în tren troleibuze autobuze în iarbă pe vapor pe un yacht pe o insulă
în avion în autocare pe motor pe zăpadă acasă la tine la mine

îmi închipui că ne iubim pe cea mai înaltă clădire din lume
într-un şanţ într-o peşteră într-un beci pe un val într-o vilă în barcă
într-o casă de vacanţă sub cerul liber într-o vilă sub lună
în hoteluri de două de trei de patru cinci stele sub stele

îmi închipui femei de tot felul blonde roşcate şi brune
dar niciuna să ştii niciuna nu e ca tine
îmi închipui că-mi voi aminti de toate acestea de toate
aventurile noastre atât de felurite atât de aceleaşi

îmi închipui iubirea în nenumărate feluri
dar într-un singur fel ne iubim



t

mi-au interzis să mai vorbesc despre tine mi-au interzis
să mai vorbesc cu tine să te văd să mă vezi mi-au interzis
m-au pus să ard toate scrisorile tale de dragoste
mi-au interzis să-ţi mai scriu scrisori de dragoste

m-au pus să şterg numărul tău de mobil mesajele tale
toate adresele de pe net toate pozele de pe comp
chipul tău din gând să mi-l şterg să nu mă mai apropii de tine
nici măcar în gând nici măcar în gând

şi mi-au spus să te uit de parcă uitarea
ar veni la comandă cum vine amintirea
şi mi-au spus să îmi caut o altă iubire
de parcă iubirea ar fi piesă de schimb

te-au scos te-au scos din viaţa mea
nu şi din suflet nu şi din gând



u

atât de mult te-am iubit încât ştiu: voi lua nobelul pentru iubire
şi atât de mult te iubesc că o să ţi-l dărui ţie
drept mulţumire că exişti drept mulţumire
că datorită ţie iubirea mea e vie încă

o medalie o diplomă un milion cinci sute de mii de dolari
mai puţin decât un sărut mai puţin chiar decât
lumina din privirile tale şi mai puţin
decât zâmbetul tău orbitor

dar poate mai mult pentru tine pentru confortul tău
căci dragostea e dragoste până la bani şi dincolo de bani sunt anii
şi mai e şi această neputinţă a vârstelor
invers proporţională cu dragostea

dar cât de mult ar valora un cent
dacă ar fi preţul unui sentiment



v

trebuia să vii în data de şapte-spre-zece în casa cu numărul 17
la ora şapte-spre-zece 17 minute şi 17 secunde
dar n-ai venit tu n-ai venit
şi timpul nu s-a mai oprit

şi-aseară la ora şapte-spre-zece 17 minute şi 17 secunde
te-am zărit în casa cu numărul şaptesprezece
dar nu mai era data de şapte-spre-zece şi nici casa nu mai era
casa în care te-am aşteptat în data de şapte-spre-zece

de şaptesprezece ori te-am privit
cum făceai dragoste în casa cu numărul şaptesprezece
aveai şapte-spre-zece ani dar dragostea nu avea
nici un motiv în afară de bani

azi casa cu numărul şaptesprezece e casa vecinului meu
tu ai greşit adresa eu am greşit un zeu



w

gata nu mă mai iubesc nu mă mai doresc nu mă mai ador
nu mă mai înalţ peste gard să văd cum se-mbăiază-n piscină femeia
vecinului goală ca o inimă de politician din mileniul al treilea
nu mai vreau să mă satur cu bucuriile altora

nu mai vreau fericiri pentru mine nu mai vreau pentru mine nimic
îţi las toată iubirea ţie toată averea şi puterea toată şi cerul şi pământul
şi copilăria mea şi tinereţea mea şi toate iubirile mele
pentru că gata eu nu mă mai iubesc

îmi voi rida chipul de la un capăt la altul îmi voi albi părul fir cu fir
mă voi părăsi pe mine însumi şi mă voi regăsi mă voi duce
la cimitir şi voi ieşi de acolo cu moartea pre moarte câlcând voi ieşi
curat ca lacrima pe care o varsă virginele părăsite de virgini imberbi

de ce-aş lăsa timpul să facă toate astea
tu ai viaţa înainte eu am moartea înapoi



x

pe cine să caut pe cine să chem acum când mă caută acum când mă cheamă
femeia în negru femeia neagră femeia nebună către cine să strig
când ea se dezbracă de soare de lună şi mă cuprinde
cu braţele pline de iarbă de frig

mai degrabă chem ploaia furtuna zăpada
decât frumuseţea ta să o chem tinereţea ta
mai degrabă întunericul singurătatea tristeţea
decât tu să mai vii să revii între vii

nu moartea este aceea care te ţine departe de mine de viaţă
câtă vreme uitarea sporeşte mereu întoarce morţii în moarte
nu timpul te face urâtă bătrână nu timpul
câtă vreme iubirea şi ura în tine fac schimbul

ai să devii femeia neagră femeia în negru femeia nebună
uitată de cei pe care îi uiţi uitată la margini de lume



y

nici azi nu înţeleg cum m-ai putut iubi
cum ai putut cu frumuseţea ta să-mi faci frumoasă viaţa
ce suflet mare ai avut şi ce cuvânt ai întrupat să-mi dărui
atâta fericire cât dăruie numai cel sfânt

şi cum cea mai dorită dintre toate
m-ai îndrăgit pe mine cel mai nedorit
când dragostea din câte ştiu uneşte
chipuri doar şi gânduri şi simţiri la fel

iubirea are taina ei mi-am zis
şi îngerii ei păzitori poate lucrează
să ţină viaţa cât mai mult în vis
şi visul cât mai mult în lumea trează

dar dacă m-ai putut iubi
îţi dau putere să mai poţi



z

în ziua aceea am îmbătrânit. chipul meu nu mai era al meu.
inima mea nu mai avea inimă. drum fără drum. paşi fără întoarcere.
şi plete albe albe albe pe ţeasta gândurilor negre. şi-un suflet
singur singur singur care spunea: e timpul. spunea.

în ziua aceea dragostea m-a urât. chipul meu frumos altădată
nu mai avea chip. riduri riduri riduri şi-un trup care în lut
se întorcea. e timpul – spunea. e timpul. priviri nemaiprivite. priviri
neîntâlnite. şi golul golul golul plin de disperarea mea.

în ziua aceea – ce zi – viaţa mea parcă pleca dintre vii.
şi moartea nu mai venea. ce zi. dar ce noapte pe urmă veni.
neguri neguri neguri pe albele tăcute iceberguri din inima mea.
şi-un gând care spunea: e timpul. da. e timpul.


în ziua aceea timpul
nu mai avu de mine timp

preaiubirea şi alte scrisori de dragoste

preaiubirea şi alte scrisori de dragoste

sonete

1

în ziua aceea cea mai frumoasă zi
cea mai frumoasă zi din cea mai frumoasă viaţă
cea mai frumoasă viaţă din cea mai frumoasă moarte

în ziua aceea cea mai frumoasă zi
erai cea mai frumoasă fată din cel mai frumos oraş
cea mai frumoasă fată din cea mai frumoasă lume

în ziua aceea cea mai frumoasă dintre zile
mă umplusem de iubire erai plină de iubire
dar ziua aceea cea mai frumoasă dintre zile
s-a dus cu frumuseţea ei cu tot cu tine

şi lumea aceea cea mai frumoasă dintre lumi
s-a dus în lumea celor duşi din lume
iar frumuseţea unei mari iubiri
în cele mai frumoase amintiri



2

nu-i de ajuns că mi-ai ocupat viaţa cu armatele tale
de atracţii irezistibile nu-i de ajuns că ai instaurat dictatura
în sufletul meu centrul de comandă în gândirea mea
care nu mă mai gândeşte în inima mea care doar pentru tine bate

zi după zi noapte de noapte nu-i de ajuns că am ajuns
cel mai umil cel mai servil client al tău al frumuseţii tale
sporind mereu în frumuseţe nu-i de ajuns că am ajuns
să nu mă mai cunosc să nu mă recunosc

mai trebuia să-mi iei şi liniştea şi somnul mai trebuia
şi minţile să-mi iei mai trebuia să vii mai trebuia să pleci
când eşti aici şi peste tot când aşteptarea-i cea mai lungă
şi cea mai neagră dintre nopţi

mai trebuia să pleci?
mai trebuie să vii!



3

mai lasă-mă să te privesc o clipă mai lasă-mă un ceas
să te privesc mai lasă-mă o zi să văd cum faci risipă
de frumuseţe mai lasă-mă o săptămână să ghicesc de ce
doar ochii tăi culoarea-şi schimbă de ce doar ochii tăi nu-mbătrânesc

şi dacă tot mă laşi o săptămână mai lasă-mă o lună
mai un an mai un deceniu mai un veac mai un mileniu
cum bine ştii privitul nu costă nici un ban şi-o să te am
o veşnicie în privire şi-n suflet veşnicul balsam

mai lasă-mă să te gândesc şi în gândire
să-mi stai cu frunza verde-n faţă cum stăteai
odinioară printre frunze prin grădini prin rai
când toamna ţi se aşeza pe buze

mai lasă-mă un timp un anotimp când vrei
ca să mă laşi mai stai



4

mergeam pe un drum de ţară prin ţară mă gândeam
la tine la mine şi mă întrebam dacă mă iubeşti dacă mă
iubesc dacă te iubesc mai mult decât pe mine însumi
nici un răspuns iubirea nu e deci răspunzătoare

şi totuşi dacă te iubesc şi dacă şi iubirea se consumă
eu ce mai pun în loc iubirea ta iar dacă mă iubesc pe mine
păi dacă mă iubesc pe mine draga mea iubirea ta mai are
loc mai are loc iubirea ta de mine

dar te iubesc sută la sută
şi dacă te iubesc sută la sută
pe mine nu mă mai iubesc deloc

păi dacă nici eu măcar nu mă iubesc
cine atunci
m-ar mai putea iubi



5

eu trebuie să uit pentru a fi eu însumi pentru a
începe de undeva pentru a mă începe trebuie să-l uit
pe cel care am fost fără să fiu trebuie să fiu fiind trebuie să uit
ceea ce ştiu trebuie să ştiu că nu voi şti nimic niciodată

şi de la ceea ce se vede şi nu există până la ceea ce
nu se vede dar există eu trebuie să uit totul şi nu e uşor
e un fel de lethe în care trebuie să mă îmbăiez zilnic
un fel de alzheimer controlat un fel de du-te vino prin neant

numai cuvintele nu pot să le uit
numai dragostea nu o pot uita
şi încep să fiu

prin cuvintele pe care ţi le spun de-acum
şi încep să fiu prin dragostea
care cu noi începe



6

dimineaţa la etajul zece într-o zi de rusalii simt
dorul tău cum vine de jos de sus din toate părţile vine şi mă cuprinde
vine şi acoperă ca un nor ca un fum blocurile ceauşiste din jur
numerotate cu litere numerotate cu cifre romane arabe

pe balcoane ies dame cu lenjeria de pat cu rămăşiţele nopţii
de dragoste le scutură peste parcările cu dacii ruginite
cu bmw-uri negre cu jeep-uri şi dragostea urcă tot mai sus
în aerul cel mai pur e aerul de care avem nevoie

mă gândesc la tine în această zi de rusalii
ce dai ce primeşti în sufletul tău
pe care sufletul meu îl tot caută
ce gânduri ce of-uri te-ncearcă

acum când dorul meu te-nvăluie din toate părţile
acum când dorul meu mi te-apropie definitiv



7

după furtuna de ieri astăzi a ieşit soarele
credeam că şi zâmbetul tău va ieşi la iveală dar nu
nu totdeauna imităm natura iar natura nu ne imită deloc
degeaba ne-nvăţau la şcoală că între poet şi natură bla bla bla

poate că e tocmai pe dos: între starea poetului
şi starea naturii între starea poetului şi starea naţiunii
nu e nici o legătură. cel mult o diferenţă
cum de la cer la pământ. de pildă eu

eu pot să fiu fericit când poporul meu suferă
dacă tu mă iubeşti şi sunt trist când se bucură toţi
dacă zâmbetul tău nu răsare cu soarele
dacă tăcerea ta nu se risipeşte ca norii

acum norii se-adună din nou şi plouă şi tună
o fulgerare măcar să fi fost împreună



8

când ţi se face dor de mine să ştii că sunt
un prea însingurat că dorul meu de-atâta aşteptare
e azi bolnav şi stă la pat i-am dat femei i-am dat
virgine dar inimii nu-i fac pe plac ea nu şi nu

te vrea numai pe tine cu nici o bucurie n-o împac
o ţin în întuneric în tăcere în gânduri ca în frâu o ţin
ea însă doar pe tine mi te cere şi nu mai am asupra ei
putere de când puterii tale mă închin

e oare dragostea un chin superputere
e gustul dulce din pelin o vindecare de durere
o îndulcire cu venin

când ţi se face dor de mine
să ştii
că dintre doruri vin



9

o zi fără tine e mai lungă şi mai plictisitoare decât veşnicia
e ca un drum care nu se mai sfârşeşte ca un deşert cu nisipuri
mişcătoare e ca un oraş fără locuitori ca o bere fără alcool ca o mâncare
fără sare e ca un tomberon răsturnat o zi fără tine e o zi de rahat

o zi fără tine e ca ultima zi cum să fiu când nu eşti cum poţi fi
când nu sunt ascultă-mă bine nu vreau să ştiu cum e o zi
fără tine pentru că nu vreau să ştiu nu vreau să mai am
o zi fără tine darmite o săptămână o lună un an

viaţa mi-ar fi de neînchipuit fără tine ar fi
ca o furtună devastatoare ca un taifun ca un uragan
ca un cutremur de pământ ca o întunecare de lumină
ca un sfârşit de lume ca o tăcere de cuvânt

ascultă-mă bine
şi nu fi fără mine



10

ţie ţi-ar trebui nişte operaţii estetice care să facă din
frumuseţea ta ucigătoare o frumuseţe cât de cât normală
ţi-ar trebui un creator de modă al tău care să te facă asemeni
tuturor care să te demodeze puţin ţi-ar trebui

din cinci în cinci minute o lămâie pentru ca surâsul să ţi se
strepezească ţi-ar trebui şi noaptea ochelari de soare
pentru ca privirile tale să nu mă mai străpungă
ca nişte raze laser ţi-ar trebui un orb

să te privească el în locul meu să-ţi vadă el
defectele ţi-ar trebui un călugăr care să
ţi se spovedească doar ţie o mănăstire
în care să te închizi din când în când

altfel când te îmbraci devii criminală
altfel când te dezbraci mă ucizi



11

ador deşertăciunea asta goana asta după vânt
după tine după iubirea ta după urmele paşilor tăi
după mireasma părului tău risipită pe străzi dimineaţa
după aburul cafelei tale împletit cu fumul ţigărilor mele

ador privirile tale parfumul tău original ador surâsul tău
care şterge lacrimă după lacrimă singurătatea nopţii
ador cuvintele tale îndrăgostite de cuvintele mele
ador tăcerea ta îngemănată cu tăcerea mea

cu geamătul nostru ador prezenţa ta în acest oraş
în această clipă care se prelungeşte cu dragostea
noastră care se veşniceşte ador
deşertăciunea asta numai asta

şi goana după vântul
oprit în al tău păr



12

tu încă nu vrei să zici nu tu încă nu vrei să zici da
să dai voie trupului să se lăfăie sub să se lăfăie peste
trupul meu învoit de instinctul primar tu încă nu vrei
însă dragostea vrea şi voinţa ei e peste voinţe

şi ieşi din îmbrăţişare ca şi cum ai ieşi dintr-o încăpere
în care ai uitat ceva important şi revii şi uiţi să mai pleci
şi intri în îmbrăţişare din nou ca şi cum ai intra
într-un palat în care tu eşti regina şi tot tu curtezanele

acum aproape ai vrea să fii mai aproape
să spulberi un vis să împlineşti o dorinţă
acum aproape vrei şi eşti foarte aproape
şi dragostea intră şi voia ei se face

şi-n dragoste intri şi tu ca şi cum ai intra
într-un palat din care nu vrei să mai pleci



13

dă-mi doamne o dragoste mai uşoară o dragoste pe care
să o pot duce o dragoste fără cruce şi fără speranţă
cum e dragostea de viaţă cum e viaţa fără dragoste
dă-mi doamne o dragoste de care să nu mă îndrăgostesc

ce-am iubit cel mai mult am ajuns să urăsc
ce-am urât cel mai mult voi iubi de acum
nu-mi da doamne dragoste fără dragoste nu-mi da
gânduri speranţe nu mă lăsa să visez

mai bine dă-mi singurătatea ta mai bine vindecătoarea
înălţătoarea imperiala însingurare a celui care
iubeşte deopotrivă totul urăşte deopotrivă toate
păcatele lumii

ia-mi lumea aceasta doamne
şi dă-mi altă lume



14

du-te şi fă-te albie pentru sperma bărbaţilor
du-te şi fă-te canal colector de păcate
du-te şi fă-te sugativă de penis
du-te şi fă-te anală penală banală

du-te şi fă-te curvă a curvelor
du-te şi fă-te ceea ce eşti
du-te şi fă-te ce n-ai fost niciodată
du-te şi fă-te ce n-am vrut să te fac

du-te şi fă-te că nu mă cunoşti
du-te şi fă-te că mă vrei ca străin
du-te şi fă-te că vrei să mai vin
du-te şi fă-te pe o cană cu vin

du-te şi fă-te orice-ai vrea să te faci
dar nu te mai face că mă vrei că mă placi



15

ca un trandafir uscat într-o vază de lut din ţara oaşului
ca un cerc de iarbă arsă de focul grătarelor după picnic
ca un tomberon răsturnat de câinii înfometaţi ai străzii
ca o clădire dărâmată de cutremur – aşa şi dragostea noastră

de acum lumea nu se mai învârteşte în jurul nostru
de acum nu ne mai claxonează şoferii tupeişti de pe tiruri
bătrânii nu îşi mai fac cruce când ne văd ieşind goi din piscină
de acum zilele ploioase nu mai sunt zile pline de bucurii şi lumină

şi frumuseţea ta şi-a întors faţa spre celălalt tărâm
şi-s de prisos cuvintele când cel mai frumos cântec sfârşeşte
şi tăcerea se face de piatră şi întunericul se face zid şi plouă
şi tot mai mult singurătatea ca un sfârşit de lume încotro

să-mi îndrept paşii acum când nici un drum nu mai duce spre tine
ce minuni să mai aştept acum când de niciunde nu mai soseşte nimeni



16

înnebuneşte-mă sună-mă cicăleşte-mă
trimite-mi la miezul nopţii mesaje trezeşte-mă
din somn din visare vorbeşte-mi întruna şi ceartă-mă
aruncă în mine cu orice apuci loveşte-mă unde mă doare mai tare

nu ştiu bucurie mai mare decât atunci când mă suni
nici veste mai bună ca un mesaj de la tine
stresează-mă umileşte-mă înrobeşte-mă chiar
scoate limba la mine înjură-mă-n faţă

ia-mi volanul din mână treci tu la volan
ia-mi cheile maşinii şi vilei ia-mi maul averea ia-mi tot
şi viaţa şi sună-mă ceartă-mă înşeală-mă iar
chiar cu prietenii mei de pahar

omoară-mă cu zile
dar nu mă ignora



17

fă-mă doamne liber ca păsările cerului ca îngerii tăi
care acum îmi veghează nesomnul neliniştea neuitarea
dezleagă-mă din înlănţuirea acestei înnebunitoare iubiri
şi din infernul acestei aşteptări fără margini izgoneşte-mă

am iubit femeia pe care mi-ai dat-o tu şi viaţa
pe care tu mi-ai dat-o am închinat-o iubirii am cules toate
bucuriile dragostei toate binefacerile şi am făcut bine
de unde să ştiu că şi vremea lacrimei vine

că şi tristeţea are un cuvânt de spus şi că spune
mult mai multe decât am spus eu vreodată şi le spune
pe o melodie care îmi sfâşie sufletul şi îmi pune
mereu întrebări întrebări întrebări o doamne

cu ce să înlocuiesc femeia pe care tu mi-ai dat-o
cu ce să înlocuiesc iubirea fără de care nu sunt



18

dacă nu iubeşti mi-a spus printre zâmbete aruncate
spre masa mea de lucru dacă nu iubeşti degeaba scrii mi-a zis
aşezată în faţa mea ca o icoană adusă de la mânăstire
ca o elevă cuminte ca o virgină care nu se mai vrea

dacă nu iubeşti mi-a zis desfăcându-şi rochia albă şi scurtă
şi lăsând-o să cadă ca un nor la picioarele ei dacă nu iubeşti
nu înţelegi viaţa mi-a zis dezvelindu-şi sânii şi coapsele şi
învârtindu-se ameţitor în mijlocul camerei mele de lucru

până mi-am înfăşurat toate privirile în jurul trupului ei
până au căzut şi bikini ca un şiret ca o fisă ca o invitaţie
dacă nu iubeşti a vrut să mai spună dar i-am acoperit buzele
cu buzele mele într-un sărut de cartea recordurilor şi am iubit-o

şi i-am făcut copii şi casă şi pomi i-am sădit
în faţa ferestrei şi aceste versuri



19

poate ar fi trebuit să aştept să mă suni să chemi
nu să intru ca boul în viaţa ta nici să bat ca prostul
la poarta inimii tale poate ar fi trebuit să ştiu că inima ta
la alte porţi bate poate / poate ar fi trebuit să ştiu

că între sărutul de ieri şi sărutul de mâine poate fi
sărutul de azi poate fi o partidă de sex o logodnă o nuntă
un divorţ poate ar fi trebuit să ştiu că răbdarea
e încă virtute că aşteptarea face toţi banii toţi anii

poate ar fi trebuit să îţi spun te iubesc în direct
în prima clipă la prima vedere şi de trei ori pe zi
poate ar fi trebuit să ştiu că tu ştii să mă faci
fericit la distanţă şi-n ultimă instanţă

poate ar fi trebuit să recunosc că te vreau
femeie la pat nu icoană de închinat



20

seara te înfăşor în gânduri în tandreţuri
ca pe o femeie gonflabilă volatilă afabilă care
adoarme odată cu mine visează odată cu mine şi-n vis
devine femeie/ adevărată femeie cea mai frumoasă

şi-n vis ea vine din vise în cămaşa ei de noapte înstelată
şi foşnetul ei mătăsos excitant sinuos se încheie cu un
strip-tease ad-hoc se încheie cu o partidă de sex sălbatic
cea dintâi cea mai lungă cea mai tare cea mai

şi hai să ţi-o spun mă trezesc dimineaţa cu tine alături
înfăşurată în gânduri în tandreţuri ca o femeie gonflabilă
dezumflată amabilă zâmbind ca o adevărată femeie
printre aburii cafelei şi fumul primelor ţigări sudate

şi ziua începe cu tine şi noaptea cu tine
sfârşeşte cum spune şi cântecul



21

nu ştiu dacă am intrat în viaţa ta dar tu sigur eşti prezentă
în toate vieţile mele nu ştiu cum nici de când nici de ce
şi nu cred în vrăjeli făcături de blesteme de farmece
dar mă farmeci când taci când vorbeşti când te-mbraci

şi mereu te dezbrac cu privirea să văd ce minuni ce taine ascunde
iubirea de ce eşti atât de frumoasă când râzi şi de ce
cu un zâmbet pe loc mă ucizi de ce ochii tăi negri şi mari
se fac roşii când plângi când învingi în tristeţe strămoşii

nu mai ştiu ce păcate am făcut sau voi face dar tu sigur
mă duci în păcat şi nu-s împăcat până când nu mă faci
şi nu-s împăcat câtă vreme lipseşti cum lipseşte firul
unei poveşti cum lipseşte personajul central din poveste

nu mai ştiu cine sunt nu mai ştiu nici ce fac
dar sunt sigur că eşti un înger de drac



22

te iubesc mai mult ca-n prima zi şi-n fiecare zi adaug
un plus de iubire iubirii aşa cum soarele adaugă spre vară
de la o zi la alta mai multă căldură şi-ţi face trupul de bronz
şi frumuseţea neagră şi ochii tăi ca două stele mă privesc

te iubesc mă auzi te iubesc mai mult şi mai mult tot mai mult
şi aerul prin care vin spre tine devine iubire şi pământul
cu urmele paşilor tăi devine iubire şi apa pe care o beau
însetat de tine devine iubire şi focul iubirii mă arde

te iubesc şi iubirea mea creşte cum cresc apele care rup
şi poduri şi diguri şi baraje şi iubirea mea creşte cum cresc
flăcările într-un incendiu cum creşte poluarea în aer cum creşte
tensiunea pământului şi mă cutremur în iubire da te iubesc

şi iubirea mea creşte ca o calamitate naturală
care pustieşte totul şi rămâi numai tu



23

şi ce e mai trist: să te trezeşti singur ca boschetarul
după o doză nocturnă de aurolac să te trezeşti singur lângă
mormintele ostaşilor sovietici lins pe la gură de câinii comunitari
să vezi elevii mergând la şcoală unde nu se învaţă fericirea

singur la răsăritul soarelui singur la amiază şi seara
şi noaptea şi toate zilele singur să te trezeşti singur
printre duhori şi gunoaie şi amintiri ale unei iubiri
care n-a fost iubire ale unei vieţi care n-a fost viaţă şi să vezi

că trandafirii au acelaşi miros ca pe vremea când erai fericit
şi să vezi că iarba e la fel de verde ca în copilărie şi nu-i pasă
nu-i pasă dacă dormi pe ea sau dedesubt şi nu-i pasă
nimănui dacă te trezeşti singur

şi nu-i pasă nimănui dacă
te mai trezeşti



24

nimeni nu poate să-mi învingă tristeţea mai puternică
decât toate bucuriile lumii toate bucuriile lumii sfârşesc
în ea prin ea se plimbă fericiţi miliardarii lumii acesteia
şi armate contra armate se adună în ea

în valurile ei se aruncă zâmbind
adolescenţii îndrăgostiţii săracii cu duhul
spre vârful ei urcă şi urcă şi urcă
bătrânii ologii nevăzătorii

nimeni nu poate să-mi învingă tristeţea
mai mare ca marea pământul şi cerul
şi pământul şi cerul în tristeţe sfârşesc
ca într-o gură de canal în care se scurg

necurăţiile oraşului ca într-o gaură neagră
în care dispar şi spaţiu şi timp



25

se va ruina şi dragostea noastră un morman de amintiri
peste care va creşte iarba uitării peste care va trece beată
speranţa zilei de mâine şi ziua de mâine va veni fără tine
şi fără tine zi nu va mai fi şi toate se-ntunecă

buzele tale nu vor mai avea culoare pielea ta nu va mai fi
un continent neexplorat dinţii tăi vor părăsi grota limbii
ochii tăi plini de cearcăne nu mă vor mai privi în ochi
când ochii ierbii ne privesc sânii tăi se vor lăsa la vatră

vom rări îmbrăţişările le vom înlocui cu îmbrăţişarea
pământului vom evita sărutul îl vom înlocui cu sărutul
pământului vom da pământului ce-i al pământului
şi vom ieşi din toate şi vom intra în tot

ce-am iubit se ruină
ce vom fi e lumină



26

am alergat ca un nebun după tine te-am urmărit
pas cu pas clipă de clipă aşa cum destinul ne urmăreşte
pe amândoi am umblat în limbă după tine cu limba scoasă
am umblat ca un câine pe urmele stăpânului său

şi m-am văzut deasupra ta şi m-am văzut la picioarele
tale într-o mare dragoste mare şi am avut fantezii sexuale
cum nimeni niciodată n-a avut şi ţi-am văzut sânii goi
şi fesele tari şi pulpele goale şi dăruită total te-am văzut

mă opream la cafea când mergeai la cafea luam
tramvaiul când urcai în tramvai te vegheam când dormeai
mă trezeam când te trezeai şi o luam mereu de la capăt
până când ai pus capăt până când ai început şi tu

să umbli în limbă
după limba mea



27

cu tine aş putea să cutreier continentele cu tine aş putea
să escaladez everestul cu tine aş putea să explorez adâncurile
pacificului cu tine aş putea să stau închis într-o încăpere o mie şi una
de zile o mie şi una de nopţi şi nu m-aş plictisi şi nu m-aş plictisi

cu tine aş putea da lovitura secolului cu tine aş putea fugi
în lume cu tine aş putea fugi din lume cu tine numai cu tine aş putea
să fac o altă lume cu tine aş putea să mă înec în lacrimi cu tine aş
putea să mor de râs dar nu m-aş plictisi cu tine nu m-aş plictisi

cu tine aş putea întineri şi aş putea îmbătrâni cu tine
cu tine aş putea să ţin prelegeri despre timp iubire şi lumină
cu tine aş putea ieşi din timp şi aş putea în timp să mă întorc cu tine
şi nu m-aş plictisi o veşnicie şi nu m-aş plictisi

de ce atunci
te-ai plictisi de mine



28

în primul şi în primul rând vreau să-i mulţumesc mamei mele
că m-a făcut frumos deştept şi sănătos că m-a aşezat în primele
rânduri la şcoală în armată în iubire în viaţă îi mulţumesc
că m-a făcut din iubire cu iubire şi pentru iubire

în al doilea rând vreau să-i mulţumesc tatălui meu
că mi-a fost exemplu de verticalitate morală că m-a făcut să iubesc
ordinea curăţenia disciplina că m-a făcut să urăsc statul şi legile lui
că mi-a dat imbold spre litere spre literele numelui tău

în al treilea rând vreau să le mulţumesc copiilor mei care
au înţeles că iubirea e mai presus de toate că au înţeles că sunt
aşa cum sunt o fărâmitură de iubire pe pământ le mulţumesc
că m-au iubit că m-au suportat din când în când

vă mulţumesc tuturor dar refuz orice premiu
pentru că iubesc şi iubirea nu se premiază



29

ai intrat în viaţa mea ca un fluture dând din aripi în jurul unei lămpi
cu neon ai intrat ca un înger ca o lumină ca un drog în timp ce ascultam
johnny cash pe balcon femeia îndrăgostită a lui johnny cash
şi ca şi johnny cash m-am îndrăgostit la prima ta vedere

şi nopţile mele deveniseră albe şi zilele mele luminoase şi viaţa mea
de la un capăt la altul se lumina cu tine şi existenţa ta devenise un drog
şi prezenţa ta un înger şi dragostea noastră un fluture
dând din aripi în jurul unei lămpi cu neon

până când ai început să te droghezi chiar tu
până când ai început să bei şi tu să-ţi faci de cap
să-ţi faci bagajul până când ai început să dai din aripi
să dai din cur să dai la toţi până când până când până când

până când am înţeles
că iubirea nu poate fi înţeleasă



30

uneori sunt cel mai fericit de pe pământ alteori
sunt cea mai nefericită fiinţă din lume uneori sunt cel mai iubit
dintre pământeni alteori cel mai urât niciodată nu sunt
cum aş vrea pentru că fericirea mea depinde de tine pentru că

iubirea mea e dependentă de tine şi două jumătăţi
sunt o singură fiinţă numai prin iubire şi două jumătăţi
de iubire nu fac o iubire întreagă dar cine să înţeleagă
mecanismul iubirii când cel ce iubeşte suferă şi se bucură

şi suferă şi se bucură ca un bolnav sănătos şi vede
cum viaţa i se-ntoarce pe dos şi iarăşi pe faţă şi iarăşi pe dos
şi tu nici nu ştii tu nu îţi baţi capul cu chestii din astea tu nu
îţi baţi inima pentru mine cum bate inima mea

cum bate inima mea pentru tine
nu-i inimă să mai bată



31

prima bucurie pe ziua de azi eşti tu şi prima bucurie
în fiecare zi eşti tu bucurie a zilelor şi nopţilor mele sub soare
sub stele se bucură ziua şi se bucură noaptea şi roua de pe
trandafiri se bucură şi pământul pe care calci se bucură

când vii spre mine când zâmbeşti când râzi
când te deschizi cum se deschide trandafirul
sub razele de soare când te închizi în mine în inima mea
cu tot cu stele cu cerul tot cu lumea toată cine

cine se bucură mai mult ca mine cine suferă mai mult
în această clipă plină de bucurie din plin trăită care în curând
va trece hei cine nu se bucură şi nu suferă cu mine
acela nu iubeşte nu va iubi vreodată

prima bucurie pe ziua de azi eşti tu
şi ultima



32

imaginează-ţi a venit din senin într-o zi şi mi-a zis
că ar vrea să se culce cu mine s-a urcat pe birou a cântat
a dansat credeam că e beată drogată plecată de-acasă
când însă s-a dezbrăcat am simţit că sunt eu şi beat şi drogat

şi n-am aşteptat să mai zică o dată devenise frumoasă
eu prea înfocat am luat-o îndată am luat-o pe sus mai în jos
mai în sus şi ne-am dus ne-am tot dus în păcat ea era
nebună nebună eu eram un bărbat de bărbat

şi-ntr-un târziu am dus-o acasă la mine la ea
am întins-o pe pat şi-am tot repetat
şi-am tot repetat şi-am tot repetat
până când ne-am ştiut pe de rost fiecare

prin urmare totul
exact cum ţi-ai imaginat



33

ce mult te-am iubit paraschivo fredonam împreună cu dan
la chitară într-un sat din austria unde ploaia de vară bătea
parcă cu lacrimi în geam ce mult te-am iubit paraschivo
repetam şi tot repetam departe de tine departe de ţară

şi credeam că ne-auzi şi seară de seară repetam
şi tot repetam lăsam geamul deschis şi teiul de-afară
ne-nvăluia în miresme ca-ntr-un balsam lăsam geamul
deschis dar de la tine nici un beep nici mesaj nu primeam

ce mult te-am iubit paraschivo şi ce mult mai aveam
de iubit într-o ţară unde-s lăsate să moară şi libertate şi vis
şi alean şi ce mult te-am iubit paraschivo fredonam împreună
cu dan la chitară într-un sat din austria însă beţi cum eram

am uitat că nu tu te numeşti paraschiva
că de fapt amândoi te iubeam



34

vei veni vei pleca de zeci de mii de ori dar nu vei mai
rămâne în inima mea vei naşte sentimente controversate
şi resentimente dar nu vei mai fi sentimentul dintâi vei veni
vei pleca dar nu îţi voi mai spune vreodată rămâi

voi fi singur când plouă şi voi rememora toate zilele
însorite de tine voi fi ploaia împărţită în două pentru cei
care dansează în ea pentru cei ce se-nrouă voi fi
amintirea ta ştearsă şi uitarea ucisă-n cuvinte

vei dori să mai vii cum veneai înainte dar nu vei mai fi
înzorire de zi întunecare de minte nu vei mai fi
nici măcar în aduceri aminte şi nu vei mai fi
nici izvor nici cimitir de cuvinte

vei veni vei dori vei pleca
din viaţa mea din viaţa ta



35

ţi-am auzit plânsul de la mii de kilometri depărtare
ca şi cum ai fi fost aproape ca şi cum ai fi fost aici
ca şi cum ai fi fost în inima mea care ştie depărtarea
şi apropierea şi le inversează adesea cu bună ştiinţă

ţi-am văzut de atâtea ori chipul sub lumina rece a lunii
aceeaşi lună care vine să mă indispună să îmi spună
că nu eşti aici când singurătatea se întunecă şi se
răceşte şi se adânceşte încât mă înec în ea

ţi-am simţit inima şi bătăile ei sub sânul gol într-o noapte
de vară chiar dacă eşti departe de mine acum departe
de ţară de ţara pe care am întemeiat-o noi doi
ţara iubirii din vechea mea ţară

ţi-am auzit plânsul
de ce nu m-auzi



36

m-am tot gândit la dragostea noastră m-am tot gândit
la chipul tău de tânără absolventă m-am tot gândit la ridurile
mele la părul meu grizonat la durerile mele de spate
m-am tot gândit m-am tot întrebat

şi m-am răspuns cu o tăcere albastră ca marea
în care trupul tău răsfăţat unduia bucuros ca în braţele
mele şi m-am răspuns cu o tăcere prin care trecea imperială
şi goală întrebarea goală ca trupul tău prin nisipuri cândva

m-am tot gândit la dragostea noastră m-am tot gândit
la ridurile tale la părul tău grizonat la durerile tale de spate
şi la absenţa mea întunecată neobservată strălucitoare
m-am tot gândit m-am tot întrebat

şi supărat sunt doamne supărat
pe orice gând pe orişice răspuns



37

nu există zi să nu mă gândesc la tine nu există noapte
să nu adorm cu tine în gând frumuseţea ta s-a imprimat
în toate gândurile mele şi toate gândurile mele iau forma ta
iau urmele tale o iau în goană după tine până când

toată mintea mea e acolo unde eşti tu toata inima mea
e acolo cu tine numai trupul meu stă pironit aici ancorat
ca o navă abandonată la ţărmul singurătăţii numai sufletul
meu plin de doruri se înalţă mereu spre sufletul tău

şi uit de mine însumi în fiecare zi şi noaptea numai de tine
îmi amintesc toate visele mele sunt pline de tine şi în sinele meu
eşti doar tu viaţa mea toată ţi-am dedicat-o ţie şi nu pot muri
şi nu pot muri decât pentru tine pentru că

între noi e numai iubirea şi între noi
e numai iubirea care mişcă sori şi stele



38

fă-mi plăcerea şi nu mai pleca azi acasă fă-mi plăcerea
şi rămâi lângă mine toată ziua toată noaptea toată viaţa
toată moartea fă-mi plăcerea şi învie cu mine când domnul
netezeşte cărarea pentru dragostea noastră când iubirea învie

fă-mi plăcerea şi nu mai privi înapoi fă-mi plăcerea
şi mergi înainte cu mine în suflet cu mine în minte fă-mi plăcerea
şi lasă-te în cele mai frumoase cuvinte şi lasă-te pe umărul meu
când ţi-e greu când ţi-e dor când mai uită de noi dumnezeu

fă-mi plăcerea şi lasă-mă în inima ta fă-mi plăcerea
şi ascunde-mă bine acolo să nu mă găsească decât
dragostea ta să nu pot pleca să devin pentru tine
o stea când muzica sferelor ne poartă încolo

fă-mi plăcerea
şi lasă-mi plăcerile



39

mi-am programat ceasul să sune la şapte şi şapte minute
dar mă trezesc înainte de cântecul cocoşului electronic
expresorul de cafea porneşte şi el la ora fixată dar nu mai aştept
şi îmi fac singur cafeaua şi o beau singur şi mă gândesc la tine

şi camera se umple de gânduri apartamentul se umple
şi el tot blocul se umple de gânduri lumea toată se umple
de gândurile mele şi tu dormi tu încă dormi în timp ce
viaţa mea programată începe

viaţa mea programată de la un capăt la altul al zilei
de la un capăt la altul al nopţii până când moartea
ne va despărţi totul e în program totul e programat
până în cele mai mici detalii până când

până când vine o iubire ca asta
şi dă totul peste cap



40

nu totdeauna liniştea din jur coincide cu liniştea mea
interioară nu totdeauna cântecul păsărilor din platani
şi cântecul de dragoste al inimii mele au acelaşi refren
şi nu întotdeauna eşti atât de dorită ca acum

când soarele încă răsare pentru mine
ca să te pot vedea şi nu te văd şi nu te văd
când clopotele mănăstirii pentru mine bat
să îmi aducă aminte de tine şi nu-mi amintesc

nu-mi amintesc decât surâsul tău încremenit
ca într-un timp pierdut ca într-o fotografie ştearsă
nu-mi amintesc decât ultima ta privire aruncată spre mine
ca o ancoră spre un ţărm care mereu se depărtează

nu totdeauna te-am dorit ca acum
când eşti cea mai dorită dintre toate



41

de ce ai făcut doamne atât de frumoasă femeia
atât de puternică în frumuseţea ei şi atât de slab bărbatul
şi cele zece porunci numai lui i le-ai dat numai lui ispitirile
numai lui păcatul şi poverile toate doar lui

de ce ai făcut-o atât de frumoasă pe femeia aproapelui
meu şi de ce ai lăsat-o atât de aproape de mine de ce ai lăsat-o
să se apropie de mine atât de mult şi de ce-mi porunceşti
să nu râvnesc la femeia aproapelui meu

dacă ai făcut-o mai frumoasă decât toate lucrările tale
mai puternică decât împăraţii şi regii şi preşedinţii şi mai
comoară decât toate comorile lumii dacă ştiai că tocmai asta
râvnesc dacă ştiai că nici înţeleptul nu se poate abţine

poate că tocmai asta ai vrut să intru-n păcat
iar tu să fii iarăşi mai mare ca mine



43

îngerul meu păzitor n-a mai vrut să-mi păzească iubirea
îngerul meu păzitor n-a mai vrut să ţină legate
două suflete care aleargă unul după altul şi nu se
ajung niciodată îngerul meu păzitor n-a mai vrut

să-mi tot şteargă mie lacrimi să-i tot potolească ei
setea de viaţă o să-ţi redau singurătatea mi-a spus
o să-i redau libertatea mi-a spus şi s-a dus şi de sus
a trimis o ninsoare peste neliniştea noastră

şi iubirea s-a dus şi ea cum se duce zăpada în martie
şi singurătatea a năvălit peste mine din nou
cum năvăleşte peste diguri un potop de ape

şi ca şi dumnezeu după sfârşitul lumii
mai pun câte-o speranţă
în braţele minunii



44

nu ştiu dacă o zi de singurătate e o zi pierdută sau o zi
câştigată dar când număr zilele singurătăţii mele nu lipseşte
niciuna şi singur ca luna când norii o despart de lume
învăţ singurătatea cum să mă scadă cum să mă adune

nu ştiu dacă îţi mai aduci aminte de mine eu sunt
cel pe care îl sunai din oră în oră din zi în zi din lună
în lună şi tot mai rar mai apoi din an în an
şi tot mai rar până când ai uitat să mai suni

nu ştiu dacă uitarea durează mai mult decât
iubirea dacă una o exclude pe cealaltă sau dacă
aducerea aminte aduce vreo speranţă dar în
înţelepciunea singurătăţii mele ştiu ştiu bine că

în marile iubiri
nu-i loc nici de uitare nici de amintiri



45

eşti atât de frumoasă când plângi când mă cerţi şi când râzi
eşti atât de frumoasă când mă ceri când accepţi când refuzi
eşti atât de frumoasă când somnoroasă te trezeşti dimineaţa
eşti atât de frumoasă când întreci în splendoare chiar viaţa

eşti atât de frumoasă generoasă indulgentă atentă
eşti atât de frumoasă curajoasă periculoasă modernă
eşti atât de frumoasă inteligentă puternică fermă
eşti atât de frumoasă indiferentă pierdută latentă

eşti atât de frumoasă de bună de rea de nebună
eşti atât de frumoasă nervoasă sub claruri de lună
eşti atât de frumoasă de fără cusur de plină de vicii
eşti atât de frumoasă înfocată ca focurile de artificii

eşti atât de frumoasă când doruri m-apasă
eşti atât de frumoasă şi atât de acasă



46

sub un cer atât de senin cu o mulţime de nori în suflet
mă întorc de pe câmpul de luptă al dragostei toate bătăliile
pierdute toate sentimentele ucise şi singurătatea asta în care
intru ca într-o cetate pe care nu o mai asediază nimeni

şi singurătatea asta în care intru ca într-o cetate
pe care nu o mai asediază nimeni şi tristeţea înflorind
la ferestre întunecându-le întunecându-mă şi tristeţea
şi singurătatea doar ale mele de-acum

şi iubirea dansând goală pe mesele împăraţilor
ca o curtezană beată de fericire beată de glorie
mereu însetată de victime noi şi bucuria învingătorilor
care îşi serbează victoria şi gloria lor va trece

şi singurătatea şi tristeţea vor trece
numai iubirea dansând goală pe mesele împăraţilor nu



47

în noaptea asta nici prima nici ultima fără tine mă gândesc
la tine dragostea mea oriunde ai fi oricine mă gândesc
la cel care încă te vrea la cel care încă te are la cel care nu
te mai poate avea mă gândesc la mine

şi greierii cântă un cântec întunecat şi păsările dorm
în platanul din faţa ferestrei şi lumea doarme ca şi cum
nimic nu s-a întâmplat şi-n depărtare se-aude un fel de lătrat
dar lumea nu se trezeşte nici tu dragostea mea

oriunde ai fi oricine în noaptea asta mă simt luminat
şi luminez ca un înger în visul virginei şi aş vrea să te luminez
şi pe tine oriunde ai fi oricine dragostea mea în noaptea asta
care s-a întins peste lume nicio distanţă între tine şi mine

luminează-te dragostea mea şi luminează-mă
oriunde aş fi oricine



48

doamne cât se străduieşte femeia să-i placă bărbatului pe care ea
îl iubeşte şi el nepăsător ca un paşă cu berea lui cu gândul lui
la amanta lui care se străduieşte să-i fie pe plac bărbatului
pe care ea îl iubeşte îl înşeală îl părăseşte firesc

atât de firesc încât ai spune că paradisul a fost anume creat
ca femeia să te izgonească din el atât de firesc încât
viziunea ta despre dragoste se schimbă cu o sută
optzeci de grade şi dragostea nici măcar nu observă

şi dragostea nici măcar nu virează nu opreşte nu întoarce privirea
merge înainte ca şi cum înaintarea ar fi singura ei certitudine
merge înainte ca şi cum mergerea ar fi singura-i taină
merge înainte ca şi cum ar avea întâlnire cu timpul dar nu are

şi noi o urmăm în tăcere ca pe noi înşine şi oricât am urma-o
n-o mai ajungem niciodată niciodată n-o mai ajungem



49

atât de mult ţi-am admirat buzele atât de mult ţi-am admirat
ochii atât de mult părul privirea zâmbetul sânii atât de mult
coapsele pulpele fesele atât de mult gleznele tălpile paşii
atât de mult mâinile atât de mult umerii atât de mult

atât de mult sărutul atât de mult îmbrăţişarea
atât de mult înfăţişarea de zi şi de noapte atât de mult
şoaptele strigătul atât de mult lacrimile atât de mult
tăcerea atât de mult bătăile inimii atât de mult

atât de mult ţi-am admirat prezenţa atât de mult sentimentele
atât de mult gândirea sufletul iubirea atât de mult
ţi-am admirat trupul că frumuseţea lui a încremenit
în gândul meu atât de mult ţi-am admirat frumuseţea

că trupul ei a încremenit în cuvintele mele
la adăpost de orice vitregie a timpului



50

ay timpul! amantul fidel al femeilor tinere
donjuanul care intră în patul fecioarelor care intră
în trupul lor în inima lor în mintea lor şi le străbate
pe toate şi pe toate le face fidele doar lui

ay timpul! acest casanova al curtezanelor al virginelor
al prinţeselor al reginelor al femeii moderne şi al femeii
divine acest casanova cu toate aventurile lui în toate
palatele cu toate istoriile lui şi cu toate veneţiile

ay timpul! cel mai fidel amant al femeii şi femeia
cea mai fidelă amantă a timpului şi bărbatul încornorat
care crede că doar lui i se dăruie că doar lui se destăinuie
că doar el e iubitul amantul perfect întruchiparea iubirii

ay timpul! el nu a înşelat nicio femeie
ay timpul! nicio femeie nu l-a înşelat



51

în liniştea de dinaintea zorilor când se sting luminile
oraşului când se aprind luminile universului când se înalţă
în faţa ta muntele când în spatele tău murmură marea când
lacrima devine surâs şi străluceşte ca prima frumuseţe a lumii

cine stă lângă tine cine se gândeşte la tine cine
te iubeşte şi încotro se îndreaptă gândurile tale când un vis
se sfârşeşte şi altul începe cine te îmbrăţişează şi cine
în braţe te ridică până la ultima frumuseţe a lumii

e iubirea care se naşte odată cu tine e viaţa care cu tine
începe e lumina ochilor tăi şi strălucirea primei dimineţi e marea
care se bucură la vederea ta şi face valuri împrejurul tău e muntele
care te apără te străjuieşte şi se înalţă odată cu tine

sunt eu cel care fără de tine nu sunt
e iubirea fără de care nu suntem



52

eşti frumoasă ca o dimineaţă de vară la munte la mare eşti frumoasă
ca un răsărit de soare ca oraşul care se trezeşte la viaţă ca plaja invadată
de trupuri bronzate ca limpezimea apei ca primele valuri dar unde eşti
când te caută iubirea şi-ţi lasă urme de paşi pe nisip s-o găseşti

vino când se deschid umbrelele cafenelele când se avântă pescarii
în larg vino când yahturile se aliniază la start spre lumea cea bună
vino când muzica vieţii începe răsună şi bucuria se întinde se dilată
se înalţă în suflet ca o pereche într-un parasailing spre cer

vino cu al nouălea cer maifrumoaso ca îngerii vino cu trupul tău ars
de soare vino cu sânii tăi goi plini de săruturi vino cu zâmbetul tău
care vindecă cu îmbrăţişarea ta alinătoare când tristeţi nespălate
duhnesc prin subsoluri şi-mi tot dau de la o vreme târcoale

vino tu cu iubirea ta toată
în iubirea mea cea mai mare



53

şi această totală răsturnare a lui a fi în iubire şi viceversa
îmi oferă şansa unica să te cunosc mai bine să pot vorbi despre
tine cu tine cu mine ca şi cum amândoi am fi o singură fiinţă
un singur cuvânt cum eram înainte de a ne crea dumnezeu

şi în acest punct al iubirii în acest punct al înţelegerii care
devine înţelepciune şi nu poate fi înţeleasă decât prin iubire
se răstoarnă toate sensurile toate sentimentele toate cuvintele
devin cuvânt şi tristeţea nu mai are loc nu mai are loc nu mai are

şi brusc te înseninezi te bucuri şi bucuri şi bucuria
învăluie lumea cum cerul înstelat învăluieşte pământul
pământul din care am fost făcuţi şi cuvântul din care am fost
făcuţi devine iubire iubirea care dă viaţă şi viaţa dăruită iubirii

şi chiar în această clipă au venit ciripind în jurul meu păsările
şi din ciripitul lor înţeleg că ele au înţeles ce am vrut să îţi spun



54

nu ştiu dacă iubirea poate fi recuperată aşa cum
recuperezi orele în care ai lipsit de la serviciu dar dacă
eşti în serviciul iubirii nicio absenţă nu poate fi motivată asta
mi-a spus ea înainte să plece şi plecarea ei spori iubirea

sau cel puţin o trezi din amorţeală că şi dragostea e
supusă timpului şi uneori lâncezeşte îngheaţă încremeneşte
şi e nevoie de ochi de răbdare de lacrimi ca să poţi trece
peste şi e nevoie uneori de un şoc s-o trezeşti

dar nu la realitate pentru că ea este realitatea şi tocmai
pentru că este reală adoră imaginaţia o adoră atât de mult
încât face totul spre a se confunda cu ea aşa cum se
confundă între ele două lucruri total contrare

să ai o imaginaţie cât mai bogată în dragoste mi-a spus
înainte să plece în imaginaţia ei despre dragoste



55

plouă e frig şi mă gândesc la tine dragostea mea
beau cafea şi fumez şi mă-ntreb dacă şi tu te gândeşti
la mine dacă măcar un gând de-al tău o ia prin ploaie gol
dansând aiurea şi ud leoarcă întâlneşte gândurile mele

dar e foarte puţin probabil să fie aşa când plouă mai ales
când plouă când în dragoste cel care iubeşte vrea să fie el
cel mai iubit şi caută dovezi şi aşteaptă şi un singur strop de
iubire pe buze ca o picătură de ploaie pe frunze i-ar fi de ajuns

e secetă mare în dragoste şi dacă plouă şi dacă e frig
nimic nu răcoreşte sufletul arşiţa lui se întinde pustiitoare
până la gânduri până la îndoieli şi împreună cu ele arde
totul în cale şi arde ca o torţă vie fiinţa ca un foc mistuitor

mă gândesc la tine dragostea mea
dacă şi tu te gândeşti la mine cu dragoste



56

când te îndrăgosteşti celelalte femei frumoase devin
invidioase geloase când te îndrăgosteşti femeile frumoase
devin femei oarecare se urâţesc îmbătrânesc dispar din viaţa ta
şi lumea devine din ce în ce mai mică se reduce la tine şi ea

când te îndrăgosteşti pierzi din vedere lucruri până ieri importante
şi lucrurile fără importanţă devin dintr-odată esenţiale vitale când
te îndrăgosteşti fericirea celuilalt devine principala ta preocupare
surâsul bucuria dragostea celuilalt devin hrana ta zilnică

când te îndrăgosteşti devii posesiv gelos activ te crezi stăpânul
dragostei tale stăpânul unei lumi din care nu mai faci parte
când te îndrăgosteşti joci totul pe o singură carte şi nu ştii
ce pierzi ce câştigi sedus de bucuria clipei trecătoare

când te îndrăgosteşti te câştigi pe tine însuţi
spre a te dărui în întregime celuilalt



57

să te urăsc de-acum ar fi prea mult căci până şi ura
mă leagă de tine mă ţine legat de amintirea ta
şi nu e decât cealaltă faţă a iubirii o iubire
schimbată la faţă o iubire care nu e de faţă

şi nu pot să cred că o iubire sfârşeşte aşa pur şi simplu
fără ca alta să-nceapă şi dacă nu se preschimbă în ură
durează desigur până la moarte până când moartea
ne va despărţi sau ne vom despărţi de moarte

uneori sentimentele depăşesc înţelegerea şi nu
le poţi domina nu le poţi ţine în frâu cum ţin eu acum
singurătatea asta care a devenit conştientă de sine
singurătatea asta mai singură ca toate singurătăţile

să te urăsc de-acum ar fi prea mult
să te ignor – mult prea puţin



58

nu ceaţa care s-a aşezat peste lume în această
dimineaţă de toamnă mă împiedică să te văd nu depărtarea
ci îndepărtarea ta de mine desprinderea ruptura şi uitarea
în care mă-nvălui aşa cum ceaţa de azi învăluieşte oraşul

şi totuşi te ghicesc încă acolo în cafeneaua ta preferată
singură gânditoare visătoare sorbind dintr-o cafea de doi lei
fumând ţigară după ţigară şi aşteptând să apară cel mai
nou cel mai fidel şi cel mai inocent admirator al tău

şi aproape te înţeleg de prea multă admiraţie şi oamenii
împietresc devin statui peste care se lasă uitarea aşa cum
ceaţa de astăzi se lasă peste vii peste morţi şi e bine
că memoria lumii nu prea reţine lucruri fără importanţă

oricum în memoria mea nu rămân decât degetele
degetele tale subţiri mângâindu-mi fruntea îngândurată



59

şi nu eşti fericit când eşti iubit dacă nu ai certitudinea
că te iubeşte cel pe care îl iubeşti dar cu puţin noroc vei înţelege
că în iubire cel ales e liber să facă alegerea asta mi-a spus la prima
întâlnire fără să ştiu prea bine despre cine anume vorbeşte

adevărul e că iubirea începe cu discuţii despre iubire
la o cafea la un suc la un whisky şi continuă cu discuţii
despre lume despre putere avere într-o încăpere în care
mai apoi ajungi la discuţii despre fidelitate trădare durere

nici ea nu ştia că vorbim despre noi dar intuiţia ei
feminină o făcea atât de vulgară atât de divină încât pentru
o clipă chiar am crezut că stau de vorbă cu îngerul mut
dacă nu cu un demon limbut şi era prima noastră întâlnire

acum când văd totul în amintire îmi dau seama că nu
iubirea nu e în vorbiri de iubire



60

nu pot să împrumut din tinereţea ta nimic nu ştiu ce
să iau de la tine ce pot să îţi dau pentru că şi în iubire există
cerere şi ofertă şi nu poţi oferi decât ce se cere şi nu poţi
cere ceea ce nu ţi se va oferi niciodată asta am înţeles

dar cum rămâne cu zâmbetul tău care mă-ntâmpină zilnic cum
rămâne cu trupul tău care se dezgoleşte noapte de noapte cum
rămâne cu sufletul tău în care sufletul meu se desfată oare nu
e gândul la gând tras la indigo de un sfânt cu bucurie

poate că tocmai sentimentele determină gândirea noastră
şi nu invers iar noi credem că ele ne sunt date doar spre a fi
împărtăşite când eu ştiu că iubirea e iubire doar atunci
când exclude gândirea dar o gândire fără iubire nu e gândire nu

nu pot să iau din tinereţea ta nimic
ce ai putea să iei din disperarea mea



61

poate că trebuia să îţi scriu o scrisoare obişnuită pe o hârtie
obişnuită să o trimit cu un poştaş obişnuit ori să îţi scriu caligrafic
pe un papirus medieval să îi pun o pecete regală şi panglică roz
de mătase să ţi-o trimit printr-un sol de încredere călare

nu să te sun de mii de ori pe mobil nu să îţi scriu mii de mesaje
pe mess nici sute de buzzuri să-ţi dau erai poate prea ocupată
cu alte nimicuri sau poate indiferentă imună la dragoste o dragoste
pe care n-o puteai măsura dar care năvălea peste tine vulcanic

nu-i dragoste la prima vedere aceasta câtă vreme te văd
totdeauna oriunde câtă vreme îţi doreşti să mă vezi dar dacă
şi în iubire se întoarce o roată şi se întoarce mai des ca în viaţă
iar acum şi pentru mine s-a-ntors atunci e mai bine să taci să aştepţi

pentru că dragostea oricum răspunde oricui
şi n-are importanţă când şi n-are importanţă unde



62

mai degrabă te-aş asemui cu zmeura din copilărie pe care o
culegeam în zori după ce mireasma ei pătrundea prin fereastra
întredeschisă şi îmi umplea încăperea cu arome pe care tu
nu le-ai putea descrie nu le-ai putea uita nu le-ai putea înţelege

numai că tu eşti femeia vorbitoare femeia tăcută femeia totală
şi dacă îmi scot ochelarii pari mai tânără decât eşti mai frumoasă
când alergi printre maci prin lanul de grâu când dansezi printre mesteceni
în rochia ta albă de in transparentă că lasă să ţi se vadă misterul

cine ţi-a dat trup a avut desigur în vedere originea lumii nu sfârşiturile
ei nesfârşite şi cine suflet ţi-a dat a vrut să mă însufleţească pe mine
până la adoraţie dar de unde ai mintea care suceşte minţi şi glasul şi
privirea de unde le ai ca să nu mai vorbesc de surâsul tău enigmatic

o dar cu cine aş putea să te-asemăn
când eşti atât de fără asemănare



63

dacă în această seară mă gândesc la tine e pentru că inima
vrea să mă gândesc la tine să mă întreb ce faci cu cine o faci
şi unde şi dacă te caut în această seară e pentru că ea inima vrea
să te caut să te găsesc să te aduc în încăperea mea goală

goală e viaţa mea fără tine şi amintirile o dezgolesc şi mai tare
gol e sufletul meu fără tine şi nu e nimeni să-l umple parcă şi gândul
mi-e gol şi gândirea ar vrea să se golească de mine şi ura
în stăpânire mă ia şi cu iubirea luptă să te dobândească

o răutate mică dacă în această seară vreau să fii lângă mine
să mă simt bine cu tine e pentru că bine nu poate fi fără tine şi dacă
îţi trec cu vederea trădarea e pentru că vederea mi-e orbită de tine
şi mult mai puternică e iertarea şi răul din tine mi-e singurul bun

nu e nimeni s-audă să-mi ia apărarea
dar eu ştiu ce gândesc şi ce simt şi ce spun



64

frumuseţea femeii e repede trecătoare mi-a spus într-o zi
cu soare bunicul e mai dorită ca soarele-n zori te arde mai tare
ca soarele arzător şi ca şi soarele în apus într-o clipă s-a dus ia seama
fiule mi-a mai spus femeia se trece mai timpuriu ca bărbatul mi-a spus

dar şi bărbăţia bărbatului moare parcă mult prea devreme
uneori când femeia e încă în floare şi triumfătoare tot ea
te priveşte de sus cu gândul probabil la orgasme solare
dar fii tare băiete asta e viaţa nu uita ce ţi-am spus

l-am privit oarecum supărat pentru că adevărul supără
totdeauna şi neluat în seamă tot adevăr rămâne dar să ştii
nu m-am gândit nicio clipă la tine pentru că frumuseţea ta a şi trecut
în cuvinte şi ca şi adevărul dăinuie prin veacuri înainte

în această privinţă ce pot să mai zic
l-am înţeles pe bunicul când am devenit bunic



65

nenumărate bucuriile copilăriei vara când fugeam la scăldat
în valea neagră sau la furat de cireşe în satul vecin iarna în deal
la unguri unde adunam la săniuş tot satul ori pe balta din kistelep
unde patinam până seara târziu iarna era iarnă atunci şi vara vară

nenumărate bucuriile copilăriei primăvara când din sălcii înmugurite
meşteream fluierici sau ne-mbătam cu miresme de trandafiri sălbatici
toamna când frunzele căzute pe stradă le adunam între cărţi de citire
sau umpleam ghiozdane întregi cu castane ce bine era doamne ce bine

mai târziu în vacanţe pictam îngeri şi sfinţi şi pe domnul isus
cu şevaletu-n spinare porneam pe coclauri să pictez satul din depărtare
micul sat în toată măreţia lui iar din gips şi din lut făceam chipuri statui
nu voi uita niciodată copilăria bogată nici prima iubire nici primul sărut

nici zâna aceea de fată o doamne
care parcă învie întregul trecut


66

pesemne mă urăşti şi tu dar ura ta e prea întunecată se face
zid în jurul tău şi te ascunde ca pe o cetate şi nu mai pot
e ca şi cum mi-ai cere brusc să renunţ la ochi şi la vedere
să nu mai simt să nu gândesc şi cu uitarea ta să mă alint

dar nu se poate un început e-n toate şi-un sfârşit şi nu
le poţi decide tu e ca iubirea într-un miez de noapte vine
un hoţ şi-ţi fură şi gândul şi simţirea fie că vrei fie că nu şi te
trezeşti iubind la fel e şi cu ura nu poţi urî când n-a murit iubirea

nu-i ură deci e doar o supărare trece şi ea cum trec atâtea
ca norii-ntunecaţi şi-i iarăşi soare şi patima din nou din nou
ispita un dor învie iar în fiecare şi-i iarăşi cum a fost odată
sau chiar mai bine mult mai bine dacă iubirea e împrospătată

cât mă înconjur zilnic cu fecioare
iubirea mea e o împrospătare



67

voi scrieţi despre ceea ce se vede eu vă fac să vedeţi
ceea ce scriu le-a spus el celor adunaţi să îl vadă în
livada cu cireşii în floare şi a început să recite un poem
la întâmplare care începe ca toate poemele lui cu ea

ea vine printre cireşii în floare vine spre mine cu toate
florile de cireş vine zâmbind şi zâmbetul ei e ca floarea
de cireş vine zâmbind şi nu ştiu dacă primăvara aduce
zâmbetul ei dar zâmbetul ei ştiu sigur mă împrimăvărează

şi vine zâmbind ca un dar pe măsură din partea lui dumnezeu
printre cireşii în floare ea vine goală cum mi-a lăsat-o dumnezeu
şi cu goliciunea ei îmi acoperă goliciunea asta e dragostea asta e
înţelepciunea ea poartă un nume ea poartă de grijă numelui meu

mă îmbrăţişează şi pomul cunoaşterii nu ne mai interesează
ne sărutăm şi zicerea şarpelui n-o mai ascultăm



68

mă iert stimată doamnă că nu-ţi râvnesc scheletul nici carnea
tremurândă bolnăvicios pe os nici sufletul ce pleacă încetul
cu încetul nici vechea frumuseţe întoarsă azi pe dos mă iert
stimată doamnă deşi nu am vreo vină nu ţi-am albit eu părul

şi nici nu ţi-am brăzdat cu şănţuleţe pielea altădată fină nici
sânii plini de farmec nu eu ţi i-am lăsat mă iert stimată doamnă
dacă îmi ies din fire când văd cum timpul lacom îţi ia tot ce ţi-a
dat dar când te minţi pe tine când încă vrei iubire săruturi pătimaşe

şi zbenguiri în pat mă tem stimată doamnă mă tem că eşti nebună
ca-n vremurile bune când ne înnebuneai dansând aproape goală
cântându-ne în strună când ne duceai cu vorba cu mângâieri în rai
nu vreau stimată doamnă nu vreau altă minciună nici carnea

păcătoasă nici osul ei inert plăcerea-i azi de gheaţă în
greaţă şi postumă şi dacă aş gusta-o în veci n-o să mi-o iert



69

nu trebuia să mă îndrăgostesc de tine nu trebuia să te zăresc
venind zâmbitoare spre mine ca un răsărit de soare după o noapte
furtunoasă de vară nu trebuia să îţi răspund zâmbind pentru că
dragostealaprimavedere atâta aşteaptă un surâs ivit din senin

o privire pătrunzătoare pe care o simţi venind parcă din alte spaţii
şi parcă din alt timp şi ceea ce pare o simplă întâmplare devine destin
nu trebuia să te întreb ce faci nu trebuia să fac nimic pentru că
dragostealaprimavedere deja făcuse totul şi nu trebuia decât

să îi urmez imboldul să te invit la o cafea să îmi ghicesc viitorul
în dragostea ta dar şi viitorul fusese decis şi nu trebuia să las timpul
să treacă pentru că treceam cu tine prin timp şi începusem să simt
că dragostealaprimavedere ne va spune cândva la revedere

nu trebuia să mă îndrăgostesc de tine o spun ca şi cum
aş spune nu trebuia să mă îndrăgostesc de viaţă



70

nu despre tine vorbesc cu tine în această dimineaţă ploioasă de
toamnă când mi-ar plăcea să ies la cafea cu cineva drag cu tine cu o
tânără doamnă să ascult muzică house şi să tac şi tăcerea mea să se
spargă în stropii de ploaie căzând pe asfalt şi sunetul lor să se vadă

nu despre tine e vorba când spun că îmi place să ies la plimbare
prin frunzarele toamnei care se-ntind arămiu ca un covor la picioare
poate fi o escortă cu picioarele lungi fustă mini şi sânii zvâcnind în afară
poate fi o virgină o mulatră mai plină sau poţi fi chiar şi tu domnişoară

însă eu nu pe tine te vreau lângă mine la cină deseară chiar dacă
îmi place să fiu înconjurat de femei tu ştii că mai mult îmi place să fiu
ţi-am mai spus-o şi cu alte ocazii îmi place să fiu îmi place să ştiu şi tot
ce e viu să mă însoţească întru fiinţare deci nu despre tine e vorba

şi nu despre tine vorbesc eu cu tine în această dimineaţă de toamnă
când dragostea trăieşte din amintirile ei şi-n sufletul meu se răstoarnă



71

îmi căzuse cu tronc căci avea un fel de a privi care pur şi simplu
excita avea privirea aceea însoţită de zâmbete care pătrunde
de-a dreptul în suflete şi nu poţi rezista mai mai că-mi venea
să merg s-o întreb domnişoară voulez vous coucher avec moi

stăteam pe terasă când tocmai începuse o ploaie de vară şi lumea
se-nghesuise sub streaşină ea s-a nimerit sub streaşina mea şi mă privea
îndelung şi-mi zâmbea şi deodată ţâşni să danseze în ploaie şi dansa şi cânta
că-mi venea să mă duc s-o întreb domnişoară voulez vous coucher avec moi

şi-ntr-o seară m-am dus ţintă la ea aflasem şi numele ei şi unde stătea
era singură singură şi cred că mă aştepta căci era în cămaşă de noapte
cu nimic pe sub ea iar zâmbetul prelung o trăda i-am întins buchetul de
flori şi am vrut s-o întreb domnişoară voulez vous coucher avec moi

însă ea m-a tras înăuntru ca pe o pradă care i se preda
m-a tras înăuntru tot mai înăuntru tot mai în ea



72

cu un buchet mare de flori şi o sticlă de vin sauvignon m-am dus aţă
la ea să văd ce mai face aveam planuri mari ceva gânduri ascunse
şi toată noaptea la dispoziţie aşa că am stat la taclale până foarte târziu
eu spuneam baliverne ea îmi vorbea despre fleacuri aceleaşi fleacuri

despre care toată lumea vorbeşte însă nimeni nu le ia în seamă numai eu
adoram fleacurile despre care ea îmi vorbea pentru că erau spuse de ea
pentru că ieşeau dintre buzele ei umezite de vin şi sărutările mele pentru
că bănuiam ce avea să urmeze sau poate tocmai din această cauză

nu am luat nicio pauză vorbeam tot mai mult mai fără perdea o vrăjeam
mă vrăjea până când ne-am dat seama că prea multă vorbărie strică şi
e mai bine să trecem la fapte pentru că rămăsese foarte puţin din noapte
şi parcă privighetoarea începuse să cânte parcă ciocârlia nu prea ştiam

intrasem chiar într-o dispută pe această temă dar nu mai conta
de vreme ce dragostea noastră era mai puternică decât moartea



73

înfăşurată-n prosopul de baie şi aburi fierbinţi ea iese precum
afrodita din spumele mării ca o icoană din mâinile unui pictor medieval
ca o fată de la spovedanie convinsă că dumnezeu i-a iertat păcatele
şi curată uşoară uşurată poate fi de acum din nou uşuratică doamne

ea iese din baie ca din propriul trecut şi prezentul e gol ca şi ea
când şi-aruncă prosopul în faţa oglinzii când se admiră şi prezentul
e gol dar se umple cu goliciunea ei cu zâmbetul ei cu noile ei ispitiri
când se plimbă prin camere şi vorbeşte la telefon cu viitorul apropiat

dumnezeu vede totul pe monitoarele lui cum îşi usucă părul cu foenul
cum îşi pune sutienul cum îşi aranjează bikinii cum se îmbracă cum se
machiază cum gândurile îi zboară departe departe departe de bărbatul
ce stă lângă ea ca un stâlp de nădejde de care nu se mai sprijină

o vede cum iese cum intră în nebunia metropolei în metrou în birou
într-un bar într-o cameră de hotel într-o nouă poveste de dragoste



74

când îmi zâmbeşti frumoaso cum nu zâmbeşte nimeni când prin
zâmbiri sporeşte chiar frumuseţea ta când zâmbetele tale îmi vin ca
nişte rime în versuri fără seamăn te voi eterniza cu acest catren am
dat-o gata pe la 25 de ani şi după încă 25 am cerut-o în căsătorie

ea a spus da şi a fost da nunta de argint o nuntă ca toate celelalte
care ar fi trebuit să fie o nuntă cu dar cu subvenţii cu popă cu prieteni
cu invitaţi de sus de jos şi din clasa mijlocie cu mâncare şi băutură şi
chelneri şi chelneriţe într-un restaurant de 5 stele cu muzică şi poezie

şi promisiuni de iubire până la moarte dar cine mai crede în iubire
cine mai crede în moarte când începi să numeri anii viaţa s-a dus
când începi să numeri anii nu mai poate fi vorba de eternitate oricum
eternitatea e un cuvânt interzis pe aici şi e la fel ca libertatea de a fi

dar cine este când etern e doar gândul la eternitatea în care
zâmbetul ei de demult a încremenit ca în această amintire



75

să zici mersi că nu te-am uitat dar e prea târziu să te gândeşti acum
la mine după ce toată vara lunga vară fierbinte te-ai lungit pe nisipuri
şi valuri străine ai tot lungit-o de azi pe mâine până a venit toamna şi
nu se mai leagă nimic şi toate se desprind de toate şi totul de tot

să zici mersi că nu te-am uitat dar acum mă gândesc la iarna
ce vine la cum să-mi încălzesc singurătatea cum să topesc sloiurile
indiferenţei din jur gheaţa din sufletul omului că vine iarna şi acum
a şi venit un bun prilej de meditaţie la cele ce nu mai urmează

să zici mersi că nu te-am uitat dar va veni şi ea uitarea
şi va fi tot mai greu pentru aduceri aminte tot mai greu
pentru întoarceri şi va fi o nesfârşire albă peste gândurile
negre un somn adânc în adâncuri dar mai bine aşa

să zici mersi că nu te-am uitat
viaţa mea care ai uitat de mine



76

ai atâtea calităţi şi defecte că o mie şi una de nopţi nu ajung să le
înşir aici şi sincer să fiu nici nu ştiu care trag mai tare în balanţă dar
trebuie totuşi să existe un echilibru între ele între tine şi tine cum ar
veni între tine şi mine căci altfel s-ar duce de râpă şandramaua iubirii

şi dacă pun preţ pe calităţile tale dacă îţi ignor defectele cum ar trebui
să faci şi tu în ce mă priveşte tot există o parte din mine care te cheamă
şi alta care te dă la o parte de parcă te-aş iubi şi te-aş urî în acelaşi timp
de parcă ai fi un rău necesar cum se spune un rău care îmi face bine

oricum frumuseţea ta sufletească e invers proporţională cu frumuseţea
trupului tău şi nu ştiu de care am nevoie mai mult poate de amândouă
la fel poate frumuseţea spirituală contează şi dacă iau în calcul miracolul
prin care dai naştere lumii poate nici n-ar trebui să vorbim despre asta

pentru că unele lucruri depăşesc uneori înţelegerea noastră şi ţipătul
nou-născutului pe o masă de biliard într-un bar e cel mai bun exemplu



77

vezi ăsta e cusurul tău te învârţi te învârţi doar în cercuri selecte
cu cei mai bogaţi pământeni cei mai buni actori cei mai mari cântăreţi
ai tuturor timpurilor numai şi numai să mă complexezi să mă faci mic
un nimic peste care să treci zâmbitoare mai departe mai sus tot mai sus

fumezi doar marlboro sobranie marijuana bei numai şampanie scumpă
ai uitat gustul berii timişoreana ai uitat mersul pe jos în doi mână în mână
te învârţi te învârţi toată ziua în decapotabile roşii bmw mercedes ferrari
toată noaptea în hoteluri de lux cu cei mai tari stripperi numai şi numai

să mă faci gelos numai şi numai să-mi iau câmpii să-mi iau viaţa dar nu
n-o să-ţi mai fac jocul baby n-o să-ţi mai ţin rezervat a place in my heart
o să te-ngrop în uitare o să scriu pe ziduri i hate you i hate you i hate you
până când viaţa ne va despărţi până când iubirea dar mă tem că nu înţelegi

şi blondă cum eşti te învârţi te învârţi până când oboseşti până când
ameţită de-nvârteli socoteli tot în braţele mele vei cădea implorându-mă



78

de când ai plecat te tot caut cu speranţa că a rămas ceva din tine
din dragostea noastră ceva de care să mă leg să atârn cum atârnă
de funia spânzuratului amintirea vieţii lui de când ai plecat
parcă a plecat din mine viaţa şi lumina şi liniştea şi somnul

şi oraşul a încremenit şi pare un muzeu al statuilor de ceară
şi locuitorii au încremenit şi ei în mişcare şi frunzele toamnei
au încremenit şi ele în cădere numai durerea mai curge pe străzi
numai tristeţea şi singurătatea singurătatea mea absolută

de când ai plecat mă tot bate gândul să plec şi eu să studiez şi eu
despre dragoste ca şi cum dragostea ar trebui studiată nu trăită nu
dar cum să trăieşti când dragostea e departe departe departe şi
mă tot bate gândul şi inima mă tot bate şi la poarta cui să mai bat

te tot caut pe yahoo pe facebook pe google
dar numai tăcerea ta îmi răspunde



79

am văzut şi femei mai frumoase ca tine mai bogate ca tine mai
deştepte ca tine da am văzut şi mai blonde mai roşcate mai brune
ca tine mai generoase ca tine mai suple ca tine mai pure ca tine şi
mai tinere da şi mai tinere dar de ce mi-e gândul numai la tine nu ştiu

am văzut şi femei mai sublime ca tine mai înalte mai înălţătoare ca tine
da am văzut şi mai albe mai negre mai negrese ca tine am văzut şi femei
mai şarmante ca tine mai focoase mai sexy ca tine şi chiar mai femei
decât tine da mai femei dar de ce mi-e gândul numai la tine nu ştiu

am văzut şi femei mai artiste ca tine mai bune ca tine mai nebune
da am văzut şi mai simple mai cuminţi mai fidele ca tine am văzut
şi femei ca şi tine mai puţine e drept mai puţine dar şi mai gioconde
ca tine da mai gioconde dar de ce mi-e gândul numai la tine nu ştiu

şi nu ştiu şi nu ştiu şi nu ştiu
de ce gândul e orb când amorul e viu



80

e dureros să ştii ceea ce ştii dacă ceea ce ştii e şi adevărat
pe deasupra dacă ceea ce pare a fi chiar este iarăşi te doare
şi nu e nicio consolare în faptul că nimic nu e nou sub soare şi
pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre

e dureros că mai an te aveam şi credeam că ai inimă sfântă că ai
sânge albastru nu vedeam sub covorul din flori de castan aleea
de astăzi cu frunze uscate dar habar nu aveai şi habar nu mai am şi
pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre

e dureros că nu poţi să mai crezi în întoarceri când se duce amorul
se duc parcă toate şi nu se mai poate face nimic şi nu se mai poate
cele făcute se vor desface şi ele doar castanul mai înfloreşte o dată şi
pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre

şi
pe sub podul traian curge bega cuminte curg iubirile noastre



81

sunt zile atât de plictisitoare cum e aceasta pe care nu o doreşti
nici duşmanilor tăi sunt zile ca asta în care plictisul ia orice înfăţişare
în orişice parte priveşti şi-i ca o durere care nu te mai doare care
nu te mai lasă să simţi să gândeşti şi nici să urăşti şi nici să iubeşti

şi atunci poate crezi că în bere vei afla consolare dar nu o
găseşti nici în bere nici în sex nici în cărţi şi plictisul devine
din mare mai mare devine o mare un diluviu ceresc din care
nu mai ai vreo scăpare pe oricâte pământuri păşeşti

şi atunci te întrebi dacă ai fost dacă eşti dacă zilele celelalte
pline de soare de trăiri nebuneşti nu au fost decât o visare
din care n-ai fi vrut să te trezeşti niciodată dar iată te-ai trezit
te trezeşti într-o mare mai mare ca marea de acum plictiseală

aceea de-a fi
tocmai când nu mai eşti



82

atâtea femei frumoase într-o singură zi pe o singură stradă
n-am văzut niciodată şi tu vrei să pun acoladă dorinţelor mele
nedorite de tine şi tu vrei să fiu orb să fiu surd să fiu mut
să ignor frumuseţea venind în cascadă şi tu vrei să te mint

că nu ştiu că nu simt câte patimi mocnesc într-un trup
de femeie câte patimi aşteaptă doar o scânteie scânteia
aceea de la care se-aprind aventuri care pun stăpânire
pe gând şi tu vrei să te mint că n-aş vrea să le-alint

şi tu vrei să mă ţii sub papuc sub lacăt sub cheie în al tău
aşternut şi tu vrei să-ţi fiu umbră doar ţie să îţi fiu ca un fiu
ca un tată ca un soţ de-mprumut nu cumva să m-arunc
într-o altă iubire cum mă aruncam altădată în necunoscut

dar dragostea cere nu pune condiţii
şi se primeşte fără ambiţii



83

toată viaţa am visat să-mi duc viaţa într-un mare oraş într-o
metropolă dintr-o ţară bogată într-un megalopolis din antichitate
în capitala unui mare imperiu într-o capitală a lumii şi imperiul să fie
al meu şi lumea să fie a mea şi eu să fiu dumnezeu am visat

dar nu toate visele devin realitate şi dacă realitatea e şi ea ireală
nu mai contează nimic nici viaţa visată nici viaţa pe care o duc
în acelaşi orăşel de provincie în aceeaşi ţară din est cu aceiaşi
prieteni de când lumea de când lumea nu este ce pare a fi

pentru că lumea e doar o puştoaică rămasă gravidă nu se ştie
cu cine şi această puştoaică stă cu mine acum e puştoaica mea
îi spun puştoaico tu ai sânge de viperă ea îmi spune că mă iubeşte
eu îi spun c-o iubesc amândoi iubim însă viaţa nimic altceva

iar dragostea dacă mai poate fi vorba de dragoste
o facem fiecare cum poate



84

nu am mai fost în copilărie demult nu am mai bătut demult
la uşa întredeschisă de după care visele au zbughit-o în lume
să o cucerească nu am mai scotocit demult prin sertarul cu fotografii
alb-negru în care viaţa apare totdeauna color plină mereu de miracole

ar trebui să-mi fac timp pentru acele timpuri atemporale ar trebui
să-mi fac timp îmi spun de parcă şi timpul se face aşa cum faci
un ceasornic un orologiu care măsoară mereu alte timpuri ar trebui
să-mi fac timp îmi spun un timp numai al meu o lume numai a mea

să intru în ea ca într-o împărăţie din care a fugit împăratul
să-mi fie slujnice amintirile şi visele să îmi slujească să cer
să mi se aducă toate jucăriile să cer să mi se aducă toate
bucuriile şi să pun toate gândurile să mă copilărească

iar tu sara pe deal să m-aştepţi în extaz
ca pe un prinţ călare pe calul lui alb



85

nicio bucurie nu mă bucură dacă nu vine de la tine cu tine dacă nu
vine firesc ca zăpada-n decembrie ca zăpada căzută brusc peste noapte
nicio bucurie nu e bucurie dacă vin să ţi-o cer cum aş cere restul de bani
la casieria unui mall din provincie nicio bucurie nu e bucurie dacă

nu vine când te-aştepţi mai puţin dacă prea mult întârzie dacă rătăceşte
aşa cum rătăceşte iubirea mea acum iubirea mea care mereu decolează
spre destinaţii necunoscute iubirea mea care mereu se întoarce la adrese
necunoscute vai inima mea vai inima mea fără adresă ce mai aştepţi

nicio bucurie nu vine dacă nu dăruieşti bucurii nicio iubire nu vine
dacă o aştepţi aşa cum aştepţi un tramvai un metrou un troleibuz
nicio iubire nu vine în sala de aşteptare a iubirii nicio bucurie nu vine
în inima devenită brusc peste noapte o sală de aşteptare a bucuriei

nicio bucurie nu mă bucură dacă nu vine de la tine cu tine
dacă nu vine cu tine mai bucuroasă ca mine



86

nu-mi place să te ştiu în trecut nu-mi place să locuieşti acolo
în întunericul amintirii chiar dacă prima îmbrăţişare primul sărut
nu se mai şterg din memoria mea chiar dacă zâmbetul tău
se tot zbate să ajungă aici la marginea acestei prezenţe

nu-mi place nici acest prezent fără tine nu-mi place nici
viitorul din care lipseşti aş vrea un timp numai al meu cu tine
un anotimp al formelor pline de mister angeline un anotimp
al iubirii depline în contratimp cu toate anotimpurile

aş vrea să fiu timpul tău anotimpul frumuseţii tale oglinda
în care te priveşti dimineaţa după o lungă noapte de dragoste
aş vrea să fiu ziua ta de naştere ziua nunţii ziua când naşti
ziua în care toate femeile poartă numele tău

aş vrea să fiu veşnicia în care numele tău
poartă numele meu şi luminează



87

când a văzut că are părul alb a albit de-a dreptul
s-a dus ţintă la frizerie (singura din oraş) acolo o frizeriţă
frumoasă frumoasă l-a tuns zero l-a ras şi pe cap
ca pe un tânăr neonazist ca pe o cântăreaţă cheală

pesemne că frizeriţa aceea frumoasă frumoasă
i-a tăiat şi câteva gânduri (negre) dar el nu şi-a dat seama
(cum să-ţi dai seama că nu gândeşti ceea ce trebuie să
gândeşti) a observat doar că are câteva riduri în plus

aşa că s-a dus la un salon antirid şi-a făcut operaţii
estetice dar pe când se opera estetic femeia lui se opera
metodic cu prietenii lui pe banii lui şi el nu ştia nu mai
putea să ştie de vreme ce gândurile lui deveniseră albe

şi arăta mai tânăr decât el însuşi iar ea
arăta tot mai mult din câte se pot arăta



88

mi-e foarte uşor să reiau legătura cu tine iubito să te sun să-ţi dau beep
să-ţi scriu un mesaj să intru pe mess să te-ntreb ce mai faci ce mai face
viaţa ta mai frumoasă ca tine dacă nu m-ai uitat dacă vrei să mă uiţi sau
dacă nu poţi e foarte uşor să intru în legătură directă cu tine să te-aud

să te văd pe webcam să-ţi dau un pupic pe monitorul tău plat iar tu
să-mi răspunzi printr-un fel de pupic care nu mai înseamnă nimic
pentru mine e totul foarte uşor tehnologic şi bine dar sentimentul
e altul şi din înaltul gândirii care a pus stăpânire pe mine mă-ntreb

cum voi lua legătura cu tine când nu vei mai fi cum vei intra
în legătură directă cu mine când nu voi mai fi aici tehnologia
nu ne mai ajută înţelepciunea nu ne mai foloseşte şi uite aşa
ajungem la dragoste iarăşi la dragoste la dragostea care poate orice

în lumea în care nu se mai poate
în lumea în care nu se mai poate



89

ce întâmplare ce destin ce viaţă albastră am adunat an cu an
şi am mai puţin decât altădată am adunat speranţe duium şi acum
nu mai sper nu mai sper nici măcar o speranţă am iubit am trăit o
singură viaţă şi acum să o las singură singură o nu se poate

nu se poate altfel şi dacă altfel nu se poate mă doare absenţa ta
mă doare indiferenţa ta mă dor cuvintele tale nespuse şi tăcerea ta
înstelată mă doare frumuseţea ta de care nu mă mai bucur mă dor
bucuriile pe care le las la o parte tristeţea de care nu pot să mă scutur

şi pământul se retrage din trupuri cu trupuri cu tot şi tu nici nu ştii
tu treci nepăsătoare prin viaţă prin moarte tu treci mai departe şi treci
prin inima mea prin gânduri îmi treci mereu vii mereu pleci până când
vom fi împreună pe veci şi n-ai să mai pleci n-ai să mai pleci niciodată

ce întâmplare ce destin ce viaţă albastră o fata mea
şi nesfârşirea aceasta atât de sihastră



90

chiar s-ar putea să-mi aduc aminte de tine să ştii tot gândindu-mă
la una la alta tot gândindu-mă la mine însumi s-ar putea să-mi aduc
aminte de tine în această seară de crăciun când iată începe să ningă
şi ninge şi ninge iar la tv începe solomon şi sheba şi trebuie să-l văd

trebuie să înţeleg de ce înţelepciunea e mai rară ca dragostea de ce
dragostea e mai puternică decât înţelepciunea şi de ce nu se pot separa
înţelepciunea suferinţa poate că nu voi afla niciodată poate că da poate
că tu cu frumuseţea ta trecătoare nu mă mai înrobeşti poate voi ieşi

învingător ca solomon gata să-şi împartă regatul în două numai şi numai
să-şi salveze iubirea numai şi numai să-şi dovedească înţelepciunea aşa
cum suferinţa i se dovedea pe chip dar eu nu sunt solomon nici tu regina
din saba nu am un regat de-mpărţit nici nu simt nevoia să dovedesc ceva

iar ceea ce trebuie să înţeleg poate că am înţeles demult
şi am uitat şi acum iată chiar îmi aduc aminte de tine



91

eu nu-s din lumea asta şi nu-s nici din cealaltă de unde vin şi unde
mă duc eu aşadar cu bucurii mărunte tristeţe prea înaltă nu sunt nici
plămădeală de lut nici vis real nu pot păşi alături de tine nicio clipă
nu poţi să-mi fi alături nici măcar un ceas deci am făcut degeaba

de dragoste risipă din toate numai ura ta vie mi-a rămas de aş fi fost
un înger pe care-l rogi în taină să-ţi dăruie iubirea pe care toţi o vor
aş fi venit ca demon în ponosită haină şi ţi-aş fi dat ce nu-ţi dă
nicicând un muritor de aş fi fost un demon ce duce la pierzanii

cu ispitiri de noapte şi până-n zori plăceri ţi-aş fi întors aievea
în frumuseţe anii şi ca un înger straniu te veşniceam de ieri dar eu
nu sunt nici demon nici înger nu-s nici omul pe care doar iubirea
îl face mai uman nu sunt nici plămădeala ce a făcut-o domnul

nici visul nici cuvântul
din care te-ntrupam



92

chiar dacă m-am îndrăgostit online de tine nu pot să te iubesc
online oricâte imagini aş vedea cu tine oricâte mesaje mi-ai scrie
oricât de live ar fi sărutul tău pe sticlă eu nu te pot iubi decât
în încăperea noastră mică unde prezenţa cărnii tale mă furnică

se-ntâmplă uneori să aud vocea ta care cheamă se-ntâmplă
tot mai des să aud sunet de tocuri pe-asfalt şi tresar ca şi când
ai veni şi tresar ca şi cum aş simţi apropierea ta dar nu
tu nu te apropii de mine deşi eşti atât de aproape online

e ca şi cum aş vorbi cu amintirea ta e ca şi cum aş visa
că visul meu visează visele tale e ca şi cum m-aş trezi
la realitate şi o văd ireală şi mă mint că te simt că te-alint şi nu
nu mă pot desprinde de tine nu mai pot să mă desprind

iubirea mea e oare virtuală
sau lumea ta e ireală



93

nu se poate să nu iubeşti ninsoarea iubito vărateco întomnatica mea
iarna mea de demult şi primăvară a sufletului meu nu se poate să nu
îţi doreşti o ninsoare această splendoare de alb vindecătoare această
înălţare în ger în mister şi viscolire de suflete care cad în iertare

nu se poate să treci nepăsătoare prin această ninsoare fără sfârşit
prin această lume a iernii care acoperă lumea noastră lumea noastră
văratecă trebuie să urci să te înalţi pe acest everest de pe care
să vezi cât de mici de-nşelătoare sunt everesturile noastre

şi ar trebui să îţi spun cât de mult mi-am dorit această ninsoare
această sporire de alb viscolindă prin care steaua noastră colindă
şi ar trebui să îţi spun cât de mult te doresc cât de mult au crescut
nămeţii dorinţei prin care cu greu tot mai greu înspre tine păşesc

când zăpada tot creşte şi creşte şi creşte
şi dragostea mă troieneşte



94

tu eşti o crăciuniţă sexy eu sunt un moş crăciun nebun
troienit în prima zăpadă în primul sărut în prima noapte
de dragoste în cel mai neuitat cătun tu eşti floarea de gheaţă
de dimineaţă din fereastră eu răsuflarea-n care te topeşti

tu eşti o crăciuniţă sexy eu sunt un moş crăciun nebun
tu ai steluţe-n frunte pe coapse şi pe sâni eu am doar cerul
în care se apun tu ai un zâmbet straniu de aur şi uraniu
eu am numai un hohot prin care dai în clocot

tu eşti o crăciuniţă sexy eu sunt un moş crăciun nebun
tu eşti mirajul nopţii sfinte eu sunt povestea din ajun
viaţa noastră e un glob de cristal în care ninge neîntrerupt
în care viscoleşte în care rezistă numai cel ce iubeşte

în fine eu atâta am avut să-ţi spun
tu eşti o crăciuniţă sexy eu sunt un moş crăciun nebun



95

n-am să mai trec pe strada ta niciodată niciodată nu voi mai intra
în localurile frecventate de tine nu voi mai mai asculta niciodată
muzica ta nu voi mai dansa niciodată dansurile dansate cu tine
te voi evita şi voi evita orice loc care mi-aduce aminte de tine

nu te mai caut nu te mai sun nu te mai chem nu te mai vreau
nu voi mai vorbi despre tine nicicând te voi scoate din inima mea
te voi scoate să ştii şi din gând din memorie din istorie fără glorie
ca pe o rufă murdară aruncată afară ca pe un sac de gunoi

de mâine îţi voi fi un străin îmi vei fi o străină vom trece
unul pe lângă altul cum trece orbul pe lângă lumină voi trece
pe lângă tine senin ca şi cum n-ai existat niciodată şi nu
nu vei mai fi decât un black hole pe bolta mea înstelată

de mâine îţi voi fi un străin îmi vei fi o străină
vom trece unul pe lângă altul cum trece orbul pe lângă lumină


96

doamnelor şi domnilor dacă în această seară de iarnă cu zăpadă
cât casa eu care ar trebui să plâng nu plâng dacă în această clipă
cu trecut prezent şi viitor în ea eu care ar trebui să râd nu râd atunci
înseamnă că sentimentele nu au nicio valoare în comparaţie cu

ceea ce ne spun înţelepţii dar ei nu ne-au adus niciodată fericirea
cel mult ne-au îndulcit suferinţa dar astea sunt tot gânduri sentimente
şi dacă totul e deşertăciune de ce n-ar fi deşartă şi înţelepciunea ea
care nu ne poate scoate din deşertăciune dar ne hrăneşte cu iluzia că da

şi după ce ai murit în tine însuţi după ce ţi-au murit şi sentimentele
şi gândurile şi speranţele te întrebi încotro te îndrepţi când până şi
moartea e supusă morţii şi dincolo de ea e aceeaşi deşertăciune
ca şi viaţa aceasta pe care o tot gândim în loc să o trăim aşa

cum trăieşte un leu un trandafir ori un zeu
nemuritori precum deşertăciunea noastră



97

în loc să mă gândesc acum la tine la ochii tăi la buzele tale la părul
tău vopsit revopsit şi în fine albindu-se ca un câmp cu narcise în loc
să mă gândesc la tine la sânii tăi coapsele tale la trupul tău gol cum se
umple el cu dorinţe şi cum se goleşte de pământul adunat între timp

în loc să mă gândesc la realitatea acestor imagini ireale care fac
mai reală imaginaţia mea ei bine eu nu mă mai gândesc la nimeni
nu mă mai gândesc nici măcar pe mine nu mă mai gândesc decât
la globul acesta de cristal pe care îl îmbrăţişez cum te îmbrăţişam

altădată pe tine globul acesta care mă îmbrăţişează de când
mă ştiu de când mă joc cu el şi el cu mine mă gândesc la el şi el
se gândeşte la mine cum te gândeai şi tu altădată îl visez şi mă
visează şi ne-ntâlnim în vis cum mă-ntâlneam altădată cu tine

la ce altceva să mă gândesc când nu mă mai gândesc la tine
când nu mă mai gândesc când sunt gândit



98

despre ce despre cine ai vrea să vorbim acum
când peste lume se lasă un fel de fum un fel de ceaţă
acum când spre inimă vine iubirea întoarsă zile pierdute
zile câştigate zile şi nopţi ce rămân în dragostea noastră

ştie cineva ce urmează ştii tu iubito
ce urmează după dragostea noastră
ce cale urmează ea pe ce căi rătăceşte
viaţa pe ce căi dragostea ştie oare cineva

cu toate că eu am murit pentru tine de mult
tu pentru mine rămâi mai mult decât viaţa şi iată
îţi spun ce n-am spus nimănui niciodată
şi iată îţi scriu ce n-am scris nimănui niciodată

tu ai ştiut ce vrei de la viaţă şi viaţa a fost generoasă
cu tine ţi-a dat totul ţi s-a dat şi după moarte



99

îţi mulţumesc dragoste că m-ai salvat de la pieire
îţi mulţumesc iubire că m-ai depărtat de ură nu pleca
de la mine dragoste rămâi în inima mea iubire fără tine
sunt mort mai mort decât morţii ce nu vor să moară

fără tine nici un răsărit nu răsare nici un apus
nu apune fără tine nu am niciun rost niciun nume
fără tine nu poate fi viaţă nu poate fi lume nu mă părăsi
dragoste nu pleca de la mine iubire

nu există intrare nu există ieşire
decât prin iubire nici timp şi nici spaţiu
decât în iubire luminează-mă dragoste
dă-mi lumina ta iubire

înţelege-mă dragoste
şi lasă-mă să te-nţeleg iubire




100

love is money îmi spui fără să rosteşti un cuvânt fără să-ţi întorci
privirea spre mine love is money îmi spui şi cu un zâmbet grăbit
îmi goleşti portofelul îmi goleşti buzunarele cu un rece sărut love
is money îmi spui şi-mi razi cardul cu un strip-tease târziu

şi pe trupul tău gol scriu cu limba cuvinte de dragoste pline şi
pe trupul tău gol şi fierbinte sunt un aisberg în călduri şi în trupul
tău gol mă golesc de dorinţe de gânduri de patimi şi în trupul
tău gol îmi las moştenirea întreagă în trupul tău gol

love is money îmi spui la plecare dar cel care pleacă sunt eu love
is money îmi spui din vila care acum e a ta din bmw-ul care acum
e al tău şi viaţa mea care acum e a ta în mâinile tale la picioarele
tale o arunci ca pe-o cârpă direct la gunoi

love is money îmi spun şi mă gândesc că poate
ţi-e dor de mine de banii mei



101

doamne ceea ce vreau să îţi spun nici nu trebuie
să-ţi mai spun pentru că tu deja ştii ce vreau să îţi spun
tu ştii şi ce nu îţi pot spune şi ce nu vreau să-ţi spun de aceea
mă folosesc de poezie de aceea mă folosesc de metaforă

pentru că ştiu că tu ştii totul despre tot dar ţie nu-ţi place
metafora ţie poezia nu-ţi place dacă nu te cântă pe tine dacă nu
te ridică în slăvi tu-mi dezbraci poezia de toate metaforele
ca pe o fecioară mi-o dezbraci ca pe o fecioară

şi mă pui s-o îmbrac cu sufletul meu şi mă pui s-o îmbrac
cu durerea lumii acesteia cu bucuriile lumii acesteia mereu în
echilibru pentru că tu eşti echilibrul ei echilibrul lumii acesteia
prin care trec prin care trec prin care trec

ca o mireasmă ca o adiere ca un gând ca un cuvânt
şi nu mă pot opri şi nu mă pot opri şi nu mă poţi opri



102

ieşim din libertate sau intrăm în ea
ca-ntr-o cetate fără timp şi fără nume
totuna ţi-e când părăseşti această lume
cu-atâtea libertăţi întemniţate-n ea

întemniţat în libertate sunt iubito
înlănţuit de mângâierea ta
mi-e temniţă sărutul tău şi lacăt
al tău surâs privirea ta

întemniţat în libertate sunt iubito
şi temniţă iubirea ta
întemniţat în dragoste şi-n visul
de-a fi al tău de-a fi a mea

şi liber sunt în temniţa aceasta
să evadez şi nu pot evada



103

e noapte e frig e afară şi din felinare ies aburi fierbinţi
luând forme de îngeri de sfinţi şi de stingeri şi mă lupt
să n-adorm în lăuntru şi mă lupt să fiu treaz şi să văd
să îi văd pe ceilalţi dormind în paturi de lut de argint

vrăjitori mincinoşi şi curvari şi avari şi fricoşi dorm cu toţii
ca morţii în coşciuge de lut păcătoase în prostia lor crasă
e noapte e frig e afară şi mă lupt să nu mor în lăuntru
şi mă lupt să fiu viu în afară să văd moartea murind

într-o noapte ca asta ce bine e doamne să fii
să fii treaz să fii viu şi să vezi că-ntr-o noapte
ca asta dumnezeu a făcut şi pământul şi cerul
şi-ntr-o noapte ca asta a zis fiat lux

ce bine e doamne să vezi
lumina de la început



104

într-o sâmbătă din timpul celei de a doua vârste când toate
păreau a se duce pe apa sâmbetei ai apărut tu să-mi porţi
sâmbetele şi duminicile spre o luni fără de lună în care toate
se adună se consumă ca într-o marţi pe care o împarţi

cu ceilalţi cu celelalte trei din cercurile care încep cu miercuri
să privească înapoi cum curg toate către joi şi-n judecarea de apoi
ne vedem atât de goi fără să avem reţineri dacă nici preasfânta vineri
nu ne face iarăşi tineri vom zâmbi cu scâncete către alte sâmbete

şi din ceea ce la început părea doar un joc
în nici şapte zile devenise un foc înălţător mistuitor
orbitor asemenea marelui dor care arde
ca o ardere de tot ca nişte petarde dar nu

tu nu ai să poţi să cuprinzi necuprinderea
o cititoarea mea răsfăţată asemenea mea soro



105

eşti atât de departe de mine iubito chiar dacă-ntre noi nu încape
nicio frunză căzută chiar dacă nicio secundă nu ne desparte eşti
atât de departe de mine atât de departe de viaţă de moarte atât de
departe iubito că nici nemurirea la doi nu se mai poate împarte

am luat frunza căzută şi n-am mai putut s-o preschimb într-un mugur
fără dragostea ta am luat secunda şi n-am mai putut s-o preschimb
în milenii fără dragostea ta am luat viaţa şi moartea de unul singur
le-am luat şi n-am mai ştiut ce pot face cu ele fără dragostea ta

fără dragostea ta sunt atât de departe
de mine iubito eşti atât de departe de tine
suntem atât de departe unul de altul
încât nu ne mai ating nici atingerile

şi nemurirea e atât de departe
fără dragostea ta



106

doamne ştii ce mă gândeam într-o zi dacă tu cu veşnicia ta
ai intra o clipă în inima mea şi-ai vedea câtă pustietate încape
în ea ce-ai face i-ai opri bătăile sau ai bate-o până când
până când pustia toată s-ar duce pe pustii

şi mai ştii doamne ce mă gândeam într-o zi
dacă eşti dumnezeul tuturor celor vii de ce
de ce laşi să moară sentimentele mele curate
şi dacă mor doamne de ce nu le-nvii

şi mă mai gândeam într-o zi doamne atotvăzător
dacă vezi că mă înşeală iubita că mă trădează
prietenii dacă îmi vezi neputinţa dacă vezi
ceea ce mie nu mi-e dat ca să văd


dacă poţi şi ce nu se poate
de ce nu mă laşi să pot ce se poate



107

urmele paşilor mei pe zăpadă nu mai vor să se vadă
şi tot merg doamne tot merg dinspre alb înspre negru e un
viscol vital e un viscol funebru şi devin mai înalt şi devin
mai integru şi ninsoarea închipuie un castel de zăpadă

şi ninge tot ninge tot mai frig e în sânge tot mai negru
e gândul în noaptea de iarnă tot mai albă tăcerea nesfârşirea
mai albă ce lume se naşte ce lume se stinge ce rămâne din tot
când albul învinge când fulgi de uitare încep să se-aştearnă

nu e nimeni pe stradă sunt doar ochi de zăpadă
nu e drum înapoi nu e drum înainte drumul în sus
e troienit de cuvinte drumul în jos de aduceri aminte
nu-i nimic de văzut nu e nimeni să vadă

doar ninsoarea închipuie
oameni vii de zăpadă



108

te iubesc pentru că îmi faci frumoase dimineţile zilele anii
te iubesc pentru că îmi faci frumoasă deşertăciunea
te iubesc pentru că zâmbetul tău e ca soarele la amiază
te iubesc pentru că sărutul tău e ca alcoolul pur

te iubesc pentru că faci întregul să se întregească cu dragostea ta
te iubesc pentru că dai naştere lumii şi o aşezi la picioarele mele
te iubesc pentru că lumea se face mică la picioarele tale
te iubesc pentru că dai rost vieţii mele fără de rost

te iubesc pentru că eşti plină de viaţă şi viaţa e plină de tine
te iubesc pentru că sporeşti frumuseţea sporeşti înţelepciunea
te iubesc pentru că mă înalţi la ceruri şi mă cobori din ele
te iubesc pentru că ai stele în păr şi în privire stele

te iubesc pentru că trăieşti în mine
te iubesc pentru că în tine trăiesc



109

te iubesc pentru că nu îmi ştirbeşti libertatea
te iubesc pentru că nu mă laşi singur când mă caută singurătatea
te iubesc pentru că nu-mi interzici să beau să fumez
te iubesc pentru că nu-ţi pasă dacă sunt slab sau obez

te iubesc pentru că nu-mi faci morală
te iubesc pentru că nu mă dai pe uşă afară
te iubesc pentru că nu eşti ursuză cu mine
te iubesc pentru că nu-ţi pasă dacă fac rău dacă bine

te iubesc pentru că nu nu mă înşeli
te iubesc pentru că nu îmi naşti îndoieli
te iubesc pentru că nu mă aştepţi până târziu
te iubesc pentru că nu mă laşi să nu fiu

te iubesc pentru că nu mă iubeşti
te iubesc pentru că nu îmi ascunzi cine eşti



110

între brazi înzăpeziţi unde stele ning şi şoapte
sufletul să-mi odihniţi şi de viaţă şi de moarte
să se scuture din brazi alb de nea şi alb de lume
toate zilele în azi şi în mine să se-adune

să îngheţe în izvor curgerea deşertăciunii
să fiu viu după ce mor cum sunt morţi în viaţă unii
sloiuri să atârne-n ger lacrimile îngheţate
din eternul efemer zâmbete să se arate

şi să vină fete mari cu trup gol zâmbind să vină
să mă facă să răsar ca lumina din lumină
şi să ningă ne-ntrerupt doar cu stele noi să ningă
moartea să nu aibă scut viaţa veşnică să-nvingă

şi să ningă ne-ntrerupt doar cu stele noi să ningă
moartea să nu aibă scut viaţa veşnică să-nvingă



111

el avea jeep şi vilă şi conturi grase în bancă eu nici măcar
bicicletă n-aveam el era manager la o firmă cu mulţi angajaţi
eu nici măcar şomer nu eram el avea chiar şi ani mai mulţi
decât mine eu parcă nici vârstă n-aveam iar ea o ea o ea

ea avea stele în păr şi soare-n privire şi un surâs după care
amândoi ne topeam şi avea şi o cameră unde stătea în chirie
în blocul pe care cu gelozie seară de seară amândoi îl priveam
iar blocul avea şi el igrasie dar asta niciunul din noi nu vedeam

şi-ntr-o zi i-am cerut să aleagă iubire nebună nebună sau bani
iar ea o ea o ea o ea s-a gândit toată ziua apoi noaptea întreagă
la viaţa mea simplă la somptuoasa lui vilă şi-n zori s-a mutat
într-o altă idilă de care nici el nici eu nu ştiam şi-n zori ne-a lăsat

un parfum de zambilă prin care împinşi de tristeţi rătăceam
el către vila lui fără sibilă eu către doruri fără liman



112

ce frumos îţi stă ţie acolo pe cer deasupra blocului de vizavi
deasupra platanului de sute de ani deasupra lumii ce frumos
îţi stă ţie acolo pe cer mai ceva ca luna brăzdată de nouri mai
ceva ca steaua dimineţii nedespărţită ce frumos îţi stă ţie iubito

parcă ai fi născută din cântarea cântărilor parcă ai fi ieşit
dintr-un tablou de van gogh parcă din muzica sferelor silueta
ta se înalţă se nalţă în al nouălea cer şi o nouă cântare
a cântărilor naşti muzica nouă a sferelor

voi urca la tine în grădinile tale suspendate să schimbăm
să mai schimbăm câteva vorbe în taină despre tainele tale despre
tainele care ne compun existenţa până când îngerii ne vor spune
pace vouă pace vouă vom spune şi noi lumii şi vom trece

cum trec toate în lumile orei vom trece în lumile horei
ale nevăzutei hore în care dragostea mereu ne prinde



113

în seara asta nu aş vrea să vii o nu o nu veni în seara asta sunt
mult prea viu între cei vii şi strugurii s-au copt în vii şi via e prea
singură săraca deci nu veni o nu veni în seara asta mai lasă-mă
să mor printre cei vii mai lasă-mă un ceas şi basta o să îţi scriu

şi despre asta şi despre tot ce a fost viu şi a murit ca să înviu
precum strugurii în vie precum viaţa-n poezie poezia-n veşnicie
ca o oază în pustiu cum voi fi când n-o să fiu tu nu eşti
în viaţa asta deci nu veni o nu veni în noaptea asta

o să te chem chiar eu spre dimineaţă şi voi dansa cu tine
al uitării joc când mi se face şi de moarte greaţă precum
de început şi de soroc când mi se face şi de viaţă ceaţă
când schimb cu timpul locul iar timpul stă în loc

o să te chem dar nu vii când te chem
tu nechemată vii ca un poem



114

îmi spui că omul e o fiinţă firavă atât de firavă încât
poate muri din orice de glonţ de otravă de boală de dor
de bombă atomică şi chiar de o ştire bombă dar să mori
dar să mori de prea multă viaţă de prea multă viaţă o doamne

mi-am uitat casa femeia şi numele mi-am uitat chipul vârsta
şi numele şi mai ales lumea pe care atât de mult am iubit-o
întunecata vale a plângerii pe care o luminează în zadar soarele
pe care în zadar o luminează cu înţelepciunea lor înţelepţii

lumea lumea va crede că eu am murit şi eu cred la fel
despre lume pentru că aici unde sunt e o altă un altfel
de lume aici unde sunt chiar sunt şi sunt totdeauna aici
fiul omului sunt fi-ul omului fi-ul

când sunt aici
chiar sunt



115

am fost nebun să mă iubesc cu tine când te iubeau atâţia mari
nebuni mai buni mai răi mai fraieri decât mine că-ntr-un ospiciu
nu poţi să-i aduni dar mai nebună ai fost tu pot spune să crezi că
eu voi crede în minciuni când am văzut problema cum ţi-o pune

cel mai frumos nebun dintre nebuni am fost nebun când am crezut
în tine şi chiar şi azi aş fi înnebunit de n-aş vedea nebuni pe lângă
mine de nebunie cum s-au lecuit ştiai să minţi credeai că te voi
crede că însăşi frumuseţea te ajută să mă orbeşti cu ceea ce

se vede să cred în ce aud sută la sută ştiam că minţi dar tu ştiai să
juri să declanşezi o lăcrimare mută să faci cu excedentul tău de nuri
minciuna mai frumoasă mai plăcută azi când îmi văd întreaga nebunie
de a iubi de-a fi îndrăgostit îmi spun că adevăru-i o prostie în dragoste

când nu mai eşti iubit dar inima tot bate ea nu ştie să înţeleagă ce
i-am povestit şi tot mai crede speră să învie o nebunie care s-a sfârşit



116

uneori când mă satur de toţi şi toate de oraşul vuind
când mă satur de infernul lui orbitor de forfota limuzinelor sale
caut refugiu la ţară caut liniştea ţării şi raiul mocirlos de la ţară
şi mă gândesc ce bine e doamne să nu te gândeşti la nimic

îmi leg hamacul între merii din grădină între
mărul cel tânăr şi mărul bătrân şi mă leagăn aşa
de ce nu m-aş legăna când lumea întreagă se leagănă
şi mă gândesc ce bine e doamne să nu te gândeşti la nimic

şi pe deasupra merilor pe deasupra mea zboară păsările
zboară păsările libere şi fericite libere şi fericite ca mine acum
când mă leagăn de ce nu m-aş legăna când lumea întreagă se leagănă
şi mă gândesc ce bine e doamne să nu te gândeşti la nimic

şi pe sub legănarea mea o altă lume se leagănă
dar eu deja nu mă mai gândesc la nimic



117

mă-ntrebi dacă shakespeare a iubit şi pe cine dacă i-a fost frumoasă
iubirea ori numai sonetul nici nu ştiu ce să-ţi spun dar nici
să-ţi vorbesc despre orientarea lui sexuală nu vreau oricum adevărul
e undeva sus prea sus ca să-l putem atinge şi dragă ceea ce ştiu

e că el a iubit viaţa cum a iubit-o şi eminescu al nostru la nebunie
chiar dacă uneori îi spunea veronica sau cum dante a iubit-o pe beatrice
până la moarte şi dincolo de ea dovadă că iubirea e infern purgatoriu
paradis iar ceea ce ştiu draga mea e că frumuseţea ta îi face poeţi

pe toţi privitorii şi iată-mă nevoit să-l contrazic pe arghezi aici
tocmai pe el care din bube mucegaiuri şi noroi iscat-a frumuseţi
şi preţuri noi nu zic ba dar cum nu reuşesc să scriu un sonet
egal în frumuseţe cu tine când cei ce vin după noi se întreabă

dacă silade a iubit şi pe cine sunt sigur că amândoi vom tăcea
şi numai sonetul acesta le poate răspunde



118

tocmai vroiam să te sun să îţi spun cât de mult te iubesc tocmai
vroiam să intru în legătură directă cu tine să-ţi transmit tot ce simt
tot ce fac ce gândesc când pe display mi-apăru strălucind IVM
nume tău scris cu literă mare de fapt codul sub care te-am

introdus în memorie la contacte în suflet în amintiri în istorie
IVM iubirea vieţii mele îţi spun tocmai vroiam să te sun dar dacă
tu m-ai sunat mai întâi iubirea vieţii mele rămâi nu închide
te sun eu dacă vrei am credit nelimitat în reţea am minute-n

neştire pentru iubire nimic altceva nu mă face acum fericit
vocea ta îmi aduce al tău chip în privire şi te văd cum mă suni
şi mă văd mă adun dintr-o prea risipire cum viaţa se-adună
întru nemurire şi iată mă văd mă aud îţi răspund tocmai când

vroiam să te sun să îţi spun cât de mult te iubesc
e şi-n tehnologia asta ceva îngeresc



119

când silade iubea o femeie şi ion mureşan o iubea pe femeia aceea
şi tot clujul o iubea tot pe femeia aceea şi românia întreagă o iubea
lumea de la facere până la apocalipsă tot pe femeia aceea o iubea
dar femeia aceea nu iubea pe nimeni în afară de mureşan şi silade

şi mureşan era mândru pe mureş şi pe târnave când femeia aceea
îi aducea alcool şi silade era mândru şi fericit ca un miel şi striga ave
când femeia aceea intra şi la el dar nici mureşan nici silade nu o vor
pe vecie pe femeia aceea nici femeia nu vrea să rămână cu ei

să nu întrebaţi cum o cheamă pe femeia aceea să nu întrebaţi unde
stă şi cu cine acum citiţi cu atenţie adevărul vă spun ea este atât de
frumoasă încât frumuseţea lumii păleşte la zâmbetul ei ea este atât
de înţeleaptă încât înţelepciunea lumii păleşte în îmbrăţişările ei

de aceea mureşan e mândru în cârciumi
de aceea silade e fericit în eternelia sa



120

în fiecare dimineaţă ea trece prin parcul oraşului la opt fără cinci
ea trece în drum spre serviciu prin faţa bisericii poate se roagă poate
spune o rugăciune în gând eu mă rog să o văd de-a pururi trecând
şi înconjur parcul şi mă opresc în parcare şi ea mi se opreşte în gând

la opt fix încep să bată clopotele la opt fix ea intră în primărie la opt fix
eu intru în reverie tocmai când ea îşi începe serviciul ce beneficiu să am
din asta niciun beneficiu dar e bine că o pot visa pot visa cum lucrează
la relaţii publice cum într-o zi o să facă publice şi relaţiile mele cu ea

aşa trece timpul un timp personal şi un timp social în acelaşi timp
şi aşteptarea are tot timpul de pe lume ce să fac eu cu atâta timp
personal cu atâta spaţiu gol fără ea din cauza timpului ei social
ea lucrează ea vorbeşte cu alţii zâmbeşte eu gândesc şi aştept

e 16 fix ea iese de la serviciu
eu rămân în serviciul iubirii non-stop



121

sunt mai tânăr decât toţi iubito vreau să spun
şi mai bătrân dacă îmi priveşti înfăţişarea ar trebui să vezi
un sfânt ar trebui să vezi un fulg urcând din palma unor zeităţi
uitate să vezi lumina luminând ruinele unei cetăţi prădate

mai tânăr decât toţi iubito vreau să spun şi mai frumos
un trandafir o primăvară o toamnă frunzărind pe dos
eu mă înalţ când toţi coboară şi mă pogor majestuos
în lumea care mă-nconjoară ca un lucru de prisos

mai tânăr decât toţi iubito vreau să spun mai înţelept
un pirat pe orice mare călăuză prin deşert urc mereu
treaptă cu treaptă către chipul tău şi-aştept mă strâmb
când lumea se îndreaptă când se strâmbă rămân drept

mai tânăr decât toţi iubito vreau să spun şi mai bătrân
dar să gust din taina sfântă tot la sânul tău rămân



122

plouă facem dragoste în maşină nu porni ştergătoarele lasă
muzica să acompanieze tunetul va fi o dragoste fulgerătoare
nu vezi cum fulgeră cum se întunecă şi iarăşi fulgeră ascultă
cum răpăie ploaia pe parbriz cum îl abureşte cum te aburesc

eu pe tine acum e momentul acum e momentul să îţi spun
un poem un vers o metaforă din care să înţelegi cât de mult
te iubesc ai un trup de fecioară ai un trup de felină dar pune
şi tu puţin suflet spune şi tu o metaforă mimează şi tu ceva

abureşte-mă înnebuneşte-mă cu farmecul trupului tău
în care vreau să intru din care vreau să ies dă-mi drumul
dă-ţi drumul în dragostea asta fulgerătoare întinde-te
deasupra gândirii destinde-te deasupra firii dar te rog

dă-ţi jos picioarele de pe bord
să nu striveşti icoana la care mă închin



123

se duc pe rând iubirile mărunte se duc pe rând
şi marile iubiri se duc pe rând din suflet către frunte
în hibernare rânduri de simţiri se duc pe rând şi plăsmuiri
de gând se duc pe rând şi gânduri înstelate

se duc pe rând şi cei ce vin la rând şi cei ieşiţi
din rândurile toate e-o rânduială să îţi vină rândul
e-o rânduială şi să ieşi din rând e-o rânduială
să întorci pământul cu tot cu stele în pământ

e-o rânduială chiar în primul rând e-o rânduială
şi-n ultimele rânduri e-o rânduială-n cer şi pe pământ
e-o rânduială fără gând în gânduri e-o rânduială cum
n-a fost nicicând e-o rânduială cum n-o să mai fie

e-o rânduială-n timp şi în cuvânt
e-o rânduială şi în veşnicie



124

tocmai am început numărătoarea inversă numărătoarea zilelor
rămase a zilelor ce vin cu tine fără tine fără mine tocmai am început
să mă gândesc ce voi face în absenţa gândirii sărut mâna doamnă
bună seara domnule nu-i aşa că era frumos pe vremuri ce vremuri

domnule ce frumuseţe doamnă ce bine că ne întâlnim şi-n lumea
umbrelor dar unde e umbra dumneavoastră domnule unde e umbra
dumneavoastră doamnă întreb şi eu ca tot omul doar suntem în lumea
întrebărilor fără răspuns bună seara bună seara ne mai vedem şi mâine

la revedere la revedere sincer să fiu nu-mi face nicio plăcere acest dialog
cu tine fără mine dar sunt convins că tu ai depăşit faza şi fără emfază pot
spune că eşti deja acolo unde dragostea înlocuieşte gândirea şi unde
gândirea din ea însăşi renaşte să dea naştere dragostei

de aceea te iubesc pentru că iubirea cuvântă
şi unde iubirea cuvântă viaţa e fără sfârşit



125

să-ţi spun puţinele cuvinte care merită a fi spuse
înainte ca sufletul să-şi înalţe pânzele cum spunea seferis
dumnezeu să-l ierte sau să-ţi spun da timpul înaintează drept
iar dragostea vertical şi ori se rup în două ori nu s-au întâlnit niciodată

cum spunea elitis dumnezeu să-l ierte şi pe el
dar iată vine seneca şi-mi spune vrei să fii iubit iubeşte
iar eu care te-am iubit toată viaţa toată moartea fără speranţa
de a fi iubit vreodată vin şi te-ntreb unde e iubirea ta unde surâsul tău

şi unde buzele tale unde sunt poeţii care te-au iubit
şi te-au cântat te-au nemurit unde sunt unde eşti în viaţă
e mai bine să iubeşti decât să fii iubit spunea cineva căruia i-am uitat
numele doamne iartă-mă doamne iartă-i pe toţi şi nu uita niciodată

puţinele cuvinte care merită a fi spuse
aceste atât de puţine cuvinte te iubesc


126

de la o vreme te văd din ce în ce mai des tu în fiatul tău quattrocento
eu în opelul meu astra tu faci sensul giratoriu de la primărie eu te urmăresc
în sens fără să ştiu dacă are sens această urmărire dar aşa e şi în iubire
iubirea însăşi e un sens giratoriu nu poţi să ieşi din el nu poţi nu poţi

nu semnalizezi la stânga nu semnalizezi la dreapta te învârţi te învârţi
de o sută de trei de patru sute de ori quattrocento în jurul tău ca pământul
în jurul propriei axe iar eu te urmăresc mă învârt şi eu în jurul tău până când
nu mai ştiu cine urmăreşte pe cine cine e urmăritul cine urmăritorul

până când ajungem la un consens până când începem să vedem
la fel să gândim şi să simţim la fel o şi atunci vedem că mai sunt şi alte
drumuri alte sensuri şi atunci ieşim încercuiţi din cerc ne încercuim fiecare
cu iubirea celuilalt şi pornim împreună înainte cu toată viteza înainte

cu toată încrederea cu toate speranţele
până la primul motel până la prima parcare



127

te-am înşelat iubito în visurile mele apar mereu noi chipuri mai tinere
cereşti şi înstelate gânduri şi-ngândurate stele ispite vechi de care
nu poţi să te fereşti te-am înşelat iubito dar prima încercare a fost
să vin la tine să mă spovedesc să pot să-ţi cer şi ţie şi domnului

iertare că nu gândesc iubirea când o împărtăşesc te-am înşelat
iubito pe drumurile mele pe care-aş fi vrut atâta să mă însoţeşti
apar mereu ispite mai bune sau mai rele că nu poţi nici să judeci
nici să te-mpotriveşti te-am înşelat iubito dar nu e nici un bai

dacă tu mâine mă ierţi şi mă iubeşti şi împreună facem
din infern un rai iar din destine daruri noi dumnezeieşti
te-am înşelat iubito nu am nicio scăpare în faţa ta şi-a
domnului mă rog să am întotdeauna iubiri mântuitoare

aşa cum e iubirea de astăzi ca un drog
te-am înşelat iubito dar poate că mă-nşel



128

ce bine e ce bine că astăzi eşti cu mine ce bine e ce bine atunci când
îmi zâmbeşti ce bine e ce bine să fiu aici cu tine ce bine e ce bine să fii
ca în poveşti ce bine e ce bine să fii la înălţime ce bine e ce bine să nu
te îndoieşti ce bine e ce bine să nu te minţi pe tine ce bine ce bine

să nu păcătuieşti ce bine e ce bine când domnul e cu tine ce bine e
ce bine pe căile cereşti ce bine e ce bine să vezi în profunzime ce bine
e ce bine să fii atunci când eşti ce bine e ce bine iubito lângă tine ce
bine e ce bine când mă ispiteşti ce bine e ce bine şi câtă limpezime

o câtă limpezime iubito lângă tine ce bine e ce bine când te
dăruieşti ce bine e ce bine să te adun în rime ce bine e ce bine
când mi te povesteşti ce bine e ce bine prin lume doar cu tine ce bine
e ce bine să nu te rătăceşti ce bine e ce bine să te aduni cu tine

ce bine e ce bine să te înmulţeşti ce bine e ce bine să scazi
răul din tine ce bine e ce bine la toţi să te-mpărţeşti



129

ieri am fost la moşie cu blaga la casa de la vie în dealul viilor
am mâncat am băut cu ţăranii am cântat am dansat cu ţărăncile
una mi-a căzut cu tronc mi-a căzut la pat am dus-o apoi la conac
şi la fel ca tolstoi am făcut din iubire un spectacol balşoi şi la fel

ca şi goethe ne-am iubit pe bancnote cam asta s-a întâmplat
azi-noapte la sat dar la palat cucoanele erau supărate şi pe bună
dreptate dintre toate nu alesesem niciuna prea mă fascina soarele
prea mă fascina luna din ochii ţărăncii miruna acuma la sat

lumea s-a emancipat blaga degeaba îmi spune că aici s-a născut
veşnicia eu mai degrabă aş fi înclinat să-i contrazic teoria chiar şi pe
mess când vorbesc cu miruna ea-mi spune că în timp şi în spaţiu
nu se naşte decât un dor fără saţiu cum spunea eminescu

dar şi el ţi-am postat pe facebook
e acuma offline deci închid şi te pup



130

afară ninge ca-n poveşti eu te aştept să vii la o cafea lavazza
nu te-am chemat dar poate vii nici nu te sun căci ştiu că vii o spune
posterul de pe perete o spun cei doi îndrăgostiţi din foto el man in
black costum negru din anii treizeci ea lady in red o rochie roşie

roşie contrastând cu zăpada de-afară stau mână în mână acum
şi aşteaptă cum te aştept eu pe tine aici în cafenea e cald şi bine
e lavazza el vrea să o sărute ea simte buzele lor se apropie şi se
apropie tot mai mult zâmbetele lor se topesc într-o simţire fierbinte

în contrast cu gerul de-afară buzele lor se apropie tot mai mult
sentimentele lor mă cuprind şi pe mine şi mă văd dus de gânduri
de dorinţă într-o cafenea italiană desigur lavazza în anii treizeci
în costum negru man in black un italiano vero vero

gata gata să te sărut căci totul devine posibil
vero vero într-o fantezie de iarnă lavazza



131

iarna e o sumă de suedii finlande siberii e polul nord al bucuriei
polul sud al speranţelor sania în care aluneci prin visele mele
prin amintirea mea în prezentul meu alb iarna e o sumă de străzi
înzăpezite toate cu numele tău e o mănăstire de gheaţă în care

sufletul meu ţi se-nchină e lumina divină ce vine înainte de crăciun
ninsoarea de bobotează şi gerul de întâmpinarea domnului e o sumă
de păcate iertate o albire de suflet e cerul deschis din care coboară
unul câte unul îngerii mei păzitori ca fulgii în ochii miraţi ai copiilor

iarna e împărăţia ta şi sala de aşteptare a mântuirii mele şi noul cer
şi noul pământ dăruite nouă celor ce dăruim celor ce credem în iubirea
ta în a doua ta venire vino sunt ca un sloi de gheaţă care se topeşte
de dorul tău sunt ca o groenlandă în derivă pe marea pierzaniei

vino tu cu suediile tale cu finlandele tale şi siberiile în prezentul
meu alb în mănăstirea mea de gheaţă în care mă rog



132

dragă oamenii din jurul nostru nu mai ştiu să iubească
oamenii din jurul nostru nu mai vor iubire lumea lor e dolarul
şi în lumea asta a lor nu e loc pentru noi şi în lumea asta a lor
totul se duce de râpă ai grijă iubito ai grijă de dragostea noastră

nu vezi cum ne arată cu degetul nu vezi cum ne dau la o parte
dau din mâini dau din coate se urăsc se ucid pentru bani şi prosperă
în deşertăciunea lor bogată lasă iubito lasă lumea asta a lor şi hai
hai şi dă frâu liber iubirii şi ai grijă ai grijă de dragostea noastră

ce dacă trăim de astăzi pe mâine ce dacă locuim în chirie
chiriaşi sunt şi ei fără să ştie fără să poată închiria vreodată
un sentiment cum e cel ce ne leagă şi apoi o felie de pâine
şi o cană cu apă ţin dragostea vie iubirea curată

lasă-i iubito lasă-i în sărăcie
şi fă mai bogată dragostea noastră