nicolae silade: eon [un fel de antologie]
(Timișoara, Ed. Brumar, 2023)
Prin tematica aleasă, prin dicția întru totul personală și practicând o prozodie internalizată în decenii de șlefuire a înțelesurilor de(s)prinse din texte (stră)vechi, lugojeanul poet și editor (director de periodic local și de revistă literară) pare că vrea (și) prin apariția recentului său volum de poesie să (își) dovedească aptitudinea de a re-scrie Biblia ori, cel puțin, versetele cel mai afine structurii sale lirice, naturii psihospirituale ce îi este specifică.
Constatăm tonul ludic și grav totodată în originalitatea lui constitutivă, de rostire poetică impregnată cu simboluri și formule lingvistice «inițiatice», uneori sibilinice, de un esoterism decriptabil – așezându-l pe talentatul inspirat Nicolae Silade într-un onorant, chiar dacă virtual grup, al «masoreților» moderni și contemporani, de după ce poeții lumii au purces a scrie, la rându-le, psalmi.
Un ton împodobit cu «neume» culturale, cu intertextualitate; ton tranzitiv al unei intime reflexivități ce ne invadează și cucerește de la primul text al culegerii e o n, intitulat În loc de cuvânt înainte, un înainte de cuvânt: am rătăcit și eu, până pe la vreo 30 de ani, și, precum Dante/ prin pădurea lui întunecată, încă trei ani și jumătate mai apoi./ După care, a început să se facă ziuă în viața mea, a răsărit/ soarele și mi-am regăsit calea (p. 6).
Tocmai în această «anluminare» a textului sacru cu inserții masive de secvențe poetice oglindind realități, trăiri, reflecții, meditații personale și genuine contemplații rezidă o profundă personalitate artistică matur structurată arhitectonic: personalitatea poetică purtând marca Nicolae Silade.
Textul canonic, Cuvântul este acela care primește inserția harpistului Silade și nu invers, cum ar putea crede doar neofiții. Poetul acceptă cu bucuroasă conștiință lucid-devotă situația, această privilegiată situare în(tru) Cuvânt, amintind, în termeni tehnologici contemporani nouă, de fascinația misterioasă a poetului-autor și al Eonului dogmatic de la 1943:
când închid ochii te văd pe tine dumnezeule când îi deschid văd lumea/ pe care ai biruit-o tu ce poate fi mai frumos decât această vedere această/ înălțare a sinelui în sine doamne cât de aproape e omul de tine și cât de/ departe ești tu cât de înalt în această măreție albastră m-am chemat pe/ mine însumi la mine și am răspuns chemării mele și iată-mă (ziua a șaptea. o hologramă vie, p. 321).
«Esoterismul» volumului, cum al întregului operei poetice a lui Nicolae Silade constă în exploatarea unor miezuri de literatură a revelațiilor necanonice din Evanghelii apocrife sau în remodelarea aluatului textelor apocaliptice, cum Cărțile lui Enoh, dezvăluind virtuozitatea de giuvaergiu a unui poeta artifex veritabil, în descendența lui Adrian Maniu și a unora din poeții religioși ce i-au succedat: apoi am trecut de cealaltă parte/ a cerului și am prins de îndată/ rădăcini de sfințenie (eon IV, p. 12).
Ameliorarea morală ca ideal autotelic își găsește firesc locul în antologia e o n: să intre înțeleptul și cel fără prihană/ mai marele cântăreților și dreptul să intre (eon III, p. 11).
Eon este, așadar, un titlu „neoplatonician și gnostic”, potrivit dicționarelor, întrucât reprezintă, de asemenea, într-o culegere de autor „emanații ale divinității supreme unice”, filtrate prin glasul solistului auctorial.
Explicații privind alcătuirea masivului op de poesie ne sunt oferite la pp. 322-323 (Un cuvânt de încheiere), de unde aflăm rostul economic, de marketing al întregului textual intitulat e o n, și anume că: versurile au fost selectate pe de o parte din teancurile de manuscrise rămase prin sertare, pe de alta din texte publicate prin revistele literare ale vremii, iar o altă parte, din volumele mergere înainte (1997), eternelia (2006) și miniepistole (2 ed., 2017 și 2019), dar și câteva texte scrise din memorie după ce, ca într-o purificatoare ardere-de-tot, poetul le-a incendiat cândva pe marginea drumului dintre Lugoj și Buziaș; că autorul antologator recuză (in)voluntar o seamă de plachete de cenaclu și caiete cu exerciții poetice, pentru că le-a ars, cum și volumul de debut visul în lucru (1979), dar eludează strategic volumele iubirea nu bate la ușă (vol. 1-2013, vol. 2-2016) ca mai potrivite într-o antologie a dragostei, decât în acest volum, precum de asemenea nu alege nimic din calea victoriei (2019), din La guérison d’illusions et autres guérisons (ed. franceză, 2020) și nici din everest (2020), întrucât sunt volume mai recente, care încă pot fi comandate pe site-urile editurilor respective.
Cartea cuprinde nu mai puțin de douăsprezece – număr apostolic de cicluri lirice grupând mulțimea celor 336 de pagini format 19 x 20,5 cm., după cum urmează: eon, vindecările, poema silvană, mergere înainte, omul cu două umbre, ziua fără ore, mașina de înrămat neliniști, eternelia, împărăția cuvintelor, binecuvântările, a șaptea frumusețe, a doua venire.
Simpla înșiruire a acestor titluri secvențiale întărește constatările afirmate până
aici: vorbim despre versurile pe alocuri suprarealist întocmite (cum altfel?) ale unui gnostic aflat în plină lumină a revelației Logosului divin întruchipat.
Se cuvine amintit aici și Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației obținut de poetul timișan la anul 2018, cu cartea miniepistole.
Poesia lui Nicolae Silade alcătuiește așadar o «avangardă» a rigorii expresiei curate, directe, pure, întru credința în bine, frumos și îndumnezeire posibilă a omului profan.
