Gânduri despre lumea de azi
Sugestiile se multiplică, întrucât cuvântul de legătură deschide receptorului posibilitatea de a realiza propriile corelații. Principala corelație pe care o propune Nicolae Silade este cea cu realitatea contemporană, văzută ca actualitatea noastră, literară, în primul rând, actualitatea în care editorialistul decelează problemele timpului, semne care amprentează epoca și care ne amprentează/influențează gândirea de copii ai secolului, definindu-ne, până la un punct, atitudinea civică.
În cele Doar câteva cuvinte înainte, Nicolae Silade precizează un fapt de istorie literară, a cărui valoare se semnifică prin necesarul de informație a unui cititor din viitor, referitor la cei zece ani de apariție a revistei Actualitatea literară, și un altul, care-l implică, în dubla ipostază de scriitor și de martor al prezentului. Din actualitatea literară, gândul iese, pentru a accede și a se fixa într-o realitate spirituală, religioasă: Evanghelia după Toma, clasică: Eschil, Sf. Francisc din Assisi, sau modernă: Elytis, Seferis, Montale, Ungaretti, repere propuse pentru meditația asupra prezentului evanescent, asupra eternului omenesc.
Gândurile editorialistului eseist iau forma reflecției asupra unor teme specifice: literatura și condiția scriitorului, problema receptării și a lecturii, a succesului în literatură, dar includ și implică și o opțiune morală, fără ca autorul să fie un moralist. În complexul angrenaj social-politic, a observa evenimentele, exceptându-le din realitatea evanescentă, a le supune unei analize în retortele propriei gândiri echivalează cu asumarea rolului de martor al timpului tău, odată cu asumarea datoriei de a da seamă despre ceea ce-ți trece pe dinainte și care presupune angrenarea conștiinței morale.
Editorialul din martie 2014, Despre clipa cea repede și în afara ei, poate da o idee despre modul în care înțelege Nicolae Silade să se raporteze la actualitatea nu numai literară, ci actualitatea în complexitatea determinărilor social-politice și culturale: „Nu trebuie să-i ceri clipei să se oprească, trebuie doar să încerci să trăiești în afara ei, chiar dacă asta ar însemna să te refugiezi în lumea gândurilor tale, probabil cea mai reală dintre lumile posibile”. Ieșirea din timpul istoric și contemplarea lui duce cu gândul la Glossa lui Mihai Eminescu, în care motivul lumii ca teatru cerea definirea atitudinii din perspectiva eternului - ca observator, martor sau actor, nu și de regizor universal. Nicolae Silade este, deopotrivă, actor în spectacolul realității și martor al ei, semădău, dătător de seamă, încercând a descifra, din secvențe fragmentare, puzzle-ul din care să poată recompune întregul.
Spiritul critic sagace se prelungește, uneori, în melancolia unei meditații transtemporale. „Sentimentul deșertăciunii umane este punctul de plecare pentru o gândire sănătoasă”, meditează Nicolae Silade, pentru el, situarea sub specie aeternitas, însemnând, din punct de vedere moral, decelarea esențialului din apele aparentului, ale iluziei. În rezonanța acestei idei, sunt ideile din Despre puținul necesar pentru a fi fericit, Despre îndumnezeirea omului și luarea în ființă, Despre lucrurile cu adevărat importante, Despre a fi și a avea. Dominanta gândirii morale este spiritualitatea, opțiunea pentru spirit, pe care Nicolae Silade vrea să o împărtășească, prin comunicare/comuniune, cu celălalt, semenul său.
Problemele literaturii fac obiectul unor editoriale: Despre lumea reală și oglindirea ei în lumea virtuală, Despre talentul și inspirația poeților, Despre talent, înzestrare și har, Despre ura literară și unirea scriitorilor, Despre critica de întâmpinare și întâmpinarea criticii, Despre valoarea cuvântului scris, Despre poezia vie și literatura moartă etc., într-un diagnostic exact, pentru care Nicolae Silade propune tratamente consonante atitudinii, gândirii sale asupra literaturii, asupra valorii pe care aceasta o reprezintă. Care este, astăzi, valoarea cuvântului scris?, se întreabă, introspectiv și reflexiv, editorialistul și poetul Nicolae Silade, care se vede, ca și alți scriitori de vocație, în fața avalanșei de apariții, atât de multe, încât duc în derizoriu și minimalizează tot ceea ce ar putea fi valoros și peren, descurajând, prin cantitate, pe cei care vizează calitatea scriiturii.
Pentru a intra într-o altă zodie, una bună pentru literatura română, ar fi nevoie, crede Nicolae Silade, ca altădată Cioran, de o schimbare la față a acestei literaturi, o schimbare nu numai din interior, căci dinlăuntru, constată el pesimist, „nu se vede, deocamdată, nici un fel de dorință de a ne schimba”, ci mai mult din exterior, din punctul de vedere al celuilalt, ceea ce ar presupune o relație maleabilă a literaturii cu puterea, oficialitatea care ține în mână, prin finanțare, destinele culturii: „...Dar ceea ce mi se pare mai important, în privința schimbării la față a literaturii române, nu cred că este complexul nostru de inferioritate, pentru că nu suntem inferiori cu nimic nimănui, ci ceea ce facem noi pentru literatura română să fie văzută altfel decât până acum”.
[despre] este cartea care-l relevă pe Nicolae Silade ca scriitor, ca martor credibil al actualității literare, ca gânditor asupra destinului ei, în contemporaneitate și în viitor. Predominant interogativă, rezonantă cu enunțarea și identificarea tarelor, temele propuse, meditate întâi de Nicolae Silade însuși, ar trebui să rezoneze în conștiința epocii pentru a conduce la un consens care să faciliteze fixarea valorii și să coroboreze importanța pentru progresul societății în general.
1 Nicolae Silade, [despre], Editura Brumar, Timișoara, 2020
Ana DOBRE
