james joyce

james joyce

și într-o după-amiază de vară a anului de la domnul două mii plus șaptesprezece
plus șapte luni plus paisprezece zile plus douzăzecișiuna de ore plus 21
de minute de secunde plus

primesc un mesaj pe facebook cling nu îl citesc cling necitit cling
și timpul se sfârși în sine brusc la fel cum apăru

când ești proptit în toate punctele cardinale cu toată ființa
și toată ființa e înlăuntrul tău și în afara ta nu e decât divina comedie
și în afara ta nu e decât țara pustie a lui ts eliot și în afara ta nu e decât
celebrul vers al lui montale dacă sfârșește ce-i viu viu n-a fost niciodată
și în afara ta nu e decât mazilescu viaţă moarte viaţă moarte pentru că ne-am
despărţit până acum de o mie de ori pentru că ne-am despărţit de o mie două sute
patruzeci şi patru de ori noi nu ne mai putem despărţi niciodată niciodată oh salvie
levănţică iasomie trandafir trebuie că dumnezeu e în tine

și trebuie să înțelegi asta să nu se simtă dumnezeu în tine un rob în temniță încătușat
cum zice blaga și trebuie să-i dai dreptate și lui ungaretti când spune moartea
se ispășește
trăind
e sufletul în trupul tău emancipat e sufletul în jurul tău eliberat
și lumea dansând goală în afara lumii pe o scenă imaginară

nu te mai gândi la ulisse nu te mai gândi trăiește mai bine în vise
la limita conștientului cu subconștientul și supraconștientul
unde un simplu te iubesc sparge toate tiparele

sottomarina

sottomarina

I

vara când soarele se ridică la doi metri deasupra pământului
plin de viață în toată măreția lui și-ți îngăduie să distingi între
lucrările domnului și lucrările omului când peste palmierii din
via borghetto 4 adierea matinală se sincronizează cu liniștea
neștirbită a dimineții arunci în aer câteva fire de păr albe și e

ca și cum ți-ai alunga bătrânețea și o lași să plutească uitată
pe deasupra firelor de iarbă tunse deasupra florilor înrourate
e momentul acela al zilei când guguștiucul așezat pe vechea
antenă tv începe să cânte când celelalte păsări îi răspund și
cântecul unui cocoș întârziat îi trezește la viață pe cei ce nu

s-au trezit încă ar mai fi lătratul unui câine deranjat de mersul
omului orgolios mersul omului prin lumea omului umbră ieșind
din lumea umbrelor și arhitectura clădirilor pe care doar florile o
înfrumusețează și cerul atât de senin că poți vedea prin el poți
vedea prin el îngerii cântând și lăudându-l pe bunul dumnezeu

II

toată noaptea au cântat greierii și ac/dc cine să mai doarmă
din legnaro în padova și din padova în legnaro soldați romani
călare și tineri rockeri motocicliști roiau laolaltă pe ponte san
nicolo era festa del cavallo o sărbătoare tradițională cine să
mai doarmă număram stelele constelațiile avioanele spre și

dinspre veneția până când primii stropi de ploaie au întrerupt
petrecerea filipo s-a întors acasă cu roco au cântat pe balcon
melodii din argentina deși fani vinicius moraes giani a venit cu
alina eu credeam că în această zonă fără internet sunt rupt de
lume de lumea care își vede de treabă în infernul ei nesfârșit

dimineața însă am găsit un loc pe terasă și o măsuță la care
să scriu aceste versuri și iată pornim spre sottomarina coloane
de mașini pe zeci de kilometri ca-ntr-un exod fără sfârșit toată
lumea se îndreaptă spre mare de parcă marea ar fi paradisul
pe care îl tot căutăm în aceste zile și nopți care se tot repetă

III

te-am văzut la constanța neptun kusadassi te-am văzut la lido
di jesolo paralia katerini și thassos te-am văzut la budva ulcinj
dubrovnik te-am văzut la costinești jupiter și mamaia niciodată
însă atât de frumoasă ca aici niciodată așa frumoasă ca acum
poate pentru că te privesc altfel și te văd altfel în toate fibrele

ființei mele din cabina salvamarului salut armonia valurilor tale
adâncul tău misterios și zborul pescărușilor și țipătul lor și norii
care obturează răsăritul din cabina salvamarului încerc să mai
salvez o valoare umană încerc să te cunosc cunoscându-mă
te implor să fii calmă să-ți temperezi furia când velierele albe

apar la orizont și fetele bronzate se avântă în valuri nesfârșită
e aici bucuria copilului înălțătoare bucuria mamei privindu-l cum
construiește castele de nisip mereu în premieră e fericirea aici
țară înconjurată de ape ape înconjurate de mări și marea cea
mare care înconjură totul într-o măreție feerică și fără sfârșit