„s-au dus rând pe rând prietenii meis-a dus și raul boactărul de la kuhntop supermarketul de la marginea orașului
prietenii mei care au vânat cu mine lei”
dar eu încă îl văd lac de sudoare vara la bustul gol în ghereta lui magică ridicând paleta roșie verde
încă îl văd tremurând înghețat în ghereta lui magică iarna în palton de soldat din al doilea război mondial
cu cizme nemțești și căciulă rusească de pe vremea comuniștilor ce bucuros era el să ridice paleta
roșie verde ce important se simțea el să ne-arate acces liber acces interzis sens și nonsens
îl salutam de fiecare dată și de fiecare dată ne saluta zâmbind
acum în locul lui a fost așezat un semafor cu baterie
dar zâmbetul său încă mai stăruie în ghereta abandonată
s-a dus și măciuceanu proful de istorie
s-a dus în istoria pe care ne-a predat-o nouă celor de la capătul ei
s-a dus și olga profa de română frumoasa profesoară cu un tic dumnezeiesc
s-au dus s-au dus și radu cârneci și brumaru și chirvasiu și mihalcea
și doclin poetul care iubea poeții și poezia poetul din orașul cu poeți
s-a dus din subterana lui în subterana lumii
ieri s-a dus și arcadie profesorul de sport din primară prietenul meu care a vânat cu mine idei
jumătate neamț jumătate rus când germania a invadat uniunea sovietică i-au dat numele adolf și l-au botezat catolic
jumătate rus jumătate neamț când uniunea sovietică a invadat germania l-au numit arcadie și l-au botezat ortodox
dar adevăratul său nume este cel adunat pe o carte de fabule poezii epigrame arcadie in arcadia cum se zice
astăzi vineri 13 mănânc polonezi cu muștar beau bere ursus și mă gândesc la el că a uitat să mănânce a uitat
să mai bea a uitat să mai fie și cât îi mai plăcea să cânte să ne-ncânte cu acordeonul său weltmeister
după un pahar de răchie și un recital de fabule cum apăsa cadențat pe câte o morală nepieritoare
cu aerul că schimbă lumea această lume mereu în schimbare în care vii hotărât să rămâi
dar ești totdeauna pe picior de plecare
