„Și a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina." (Matei 17, 2)
I
noapte de noapte mersul lunii printre platani ca în tabloul pictat de mine în copilărie după o imagine viu colorată găsită în biblia părinților mei alături de alte șase imagini viu colorate probabil reproduceri după tablouri celebre sau poate doar picturi anonime dintr-o perioadă în care arta era în întregime creștină iar eu am ales-o pe aceea în care isus se roagă în grădina ghetsimani și
într-o vacanță de primăvară mi-aduc bine aminte așa numeau comuniștii vacanța de paște am ieșit cu șevaletul în curte și am început să pictez să reproduc cele șapte imagini pe carton dimensiunea a1 alb și tare în acuarelă și tempera cum învățasem de la directoarea școlii de peste drum pe când visam să devin un pictor celebru ca da vinci michelangelo picasso renoir le-am
pictat așadar le-am reprodus pe toate fascinat de acele culori vii și mesaje aveți aici câteva madona cu pruncul isus potolește furtuna înmulțirea pâinilor turma de oi își urmează păstorul iată eu stau la ușă și bat dacă aude cineva glasul meu și deschide voi intra la el voi cina cu el și el cu mine bunică-mea dumnezeu să o ierte spunea că le înrămează și le duce la biserică să fie
de pomenire de mântuire zicea nu mai știu dacă le-a dus dacă mai sunt în biserică sau doar în memoria mea cum e isus când se roagă în grădina ghetsimani și luna parcă îl luminează de sus și intră și iese din nouri și iar intră și iese din nouri și aura ei estompată de aura mântuitorului abia se mai vede spre ziuă când soarele ni se arată iarăși în toată splendoarea și măreția lui
II
când am scris poemul în proză de dinaintea acestui poem am fost nevoit să elimin pentru autenticitate câteva gânduri cuvinte idei despre pictură și poezie cum ar fi mersul lunii printre platani în tabloul pictat de mine în copilărie sau cele șapte imagini vii din care e compus întregul tablou sunt însă convins că cititorul atent vede mișcarea într-o nemișcare și se vede pe sine chiar
în tabloul pe care-l privește cât despre copilărie ce pot să spun avea zile senine frumoase nopți liniștite vise reale iar lumea pe atunci avea gust și miros și culoare să amintesc numai macii din lanul de grâu sau mireasma bujorilor din grădina de vară n-ar fi destul aroma de zmeură (rubus idaeus) pătrunde și-acum prin fereastra deschisă a casei vechi de la țară și perdelele albe și
acum se dau la o parte să intre zorii cu zorelele lor urcătoare albe roșii albastre cele mai multe albastre ca să nu mai vorbesc de cireșe de cele furate și gustul fără seamăn al fructului oprit apoi lumea mea a devenit angela iar iubirea la vie en rose sunt atât de multe de amintit atât de multe de povestit că îmi vine să spun ca odysseas elytis nostalgia să aibă trup și să o împing
pe fereastră afară să frâng ceea ce nu se poate da pentru că e atât de dureros de frumos să-ți amintești despre o viață care a fost în timp ce trăiești altă viață o viață care se transformă încet încet în tablou în poezie care dau naștere altei vieți în care tu nu mai ești tu ci fratele soare sora lună și fratele vânt sora apă fratele foc sora noastră maica țărână și toate acestea la un loc
