scrisoare închisă

 

scrisoare închisă



doamnelor domnişoarelor şi domnilor vreau să vă spun ceea ce nici mie însumi
nu mi-am spus până acum e adevărat că nu mă pot ţine singur în viaţă dacă dumnezeu
nu mă ţine e adevărat că muncim toată ziua că noaptea ne odihnim dar nu e adevărat
că adormim pentru totdeauna pentru că dumnezeu nu uită să ne trezească în zori
să o luăm de la capăt iarăşi şi iar e adevărat că suntem în trecere pe aici dar nu e adevărat
că vom trece dincolo într-un dincolo care e mereu aici m-am săturat să mi se spună lasă-l
e doar un copil sau e îndrăgostit săracul sau uită-te la el boşorogul cum se mai uită după
femei pentru că eu sunt şi copilul care se roagă înger îngeraşul meu tot eu şi adolescentul
ascuns între sânii iubitei tot eu şi bătrânul rezemat în toiagul propriilor lui amintiri
tot eu şi pământul şi cerul tot eu şi cuvântul care se scrie pe sine tot eu sunt şi
numele meu e adevărat că pot spune ce este adevărat şi ce nu dar nu vă pot spune
care e adevărul e adevărat că ajungi şi la viaţă însă doar după viaţa asta de rahat
e adevărat că numai ceea ce e viu există şi ai vrea să-i spui asta lumii şi ai vrea
să îi spui lucruri pe care nici măcar ţie nu ţi le-ai spus însă când vezi că eşti singur că eşti
numai tu ţi-aduci aminte că tăcerea-i de aur şi laşi deschisă această scrisoare închisă