aleea litoral

aleea litoral
printr-o spărtură în zid
priveam picioarele lumii
mersul ei spre și dinspre mare

I

despre ce mai scriu poeții m-am întrebat în anno domini 2017 august 26 când românii au dat buzna pe litoral cu mic cu mare lăsând țara (care țară?) în mâinile politicienilor (care politicieni?) și m-am mai întrebat cum poți conduce o țară pustie (cum e țara lui t. s. eliot) când poporul (care popor?) e în altă parte și nu face parte din țara despre care faci vorbire

de unde vin gândurile care îmi vin am mai întrebat-o pe muza mea descreierata persona non grata dezintegrata și reinventata pentru mine reînfrumusețată acum când dresuri albe peste trupuri negre dresuri negre peste trupuri albe se transformă în dresúri ale privirii da am privit și eu această lume atât de mult am privit-o și atât de mult am iubit-o până când până când

plaja s-a umplut de babe de babi de fete tinere devenind babe (cum spune geo dumitrescu) cu trupurile atârnând de un suflet rătăcit într-o lume fără suflet cu varice cu vergeturi cu țâțe lăsate la vatră da le-am admirat îndelung goliciunea trupului sufletul gol și deșertăciunea spiritului de fapt nici nu le dorim altfel decât frumoase și proaste și bune da pentru reproducere

pentru că lumea (asta și cealaltă) trebuie să continue (în timp și în afara timpului) asta le-am spus și au aruncat după mine cu pietre și au aruncat după mine cu atât de multe pietre atât de mult că pietrele s-au transformat în nisip în nisipul pe care stau ele acum dar din pietrele lor eu mi-am zidit o cetate mi-am zidit o singurătate din care sigur voi ieși învingător


II

sunt orb mi-am zis sunt orb mi-am zis dacă nu văd ce trebuie văzut mi-am pus ochelari fază lungă fază scurtă dar n-am reușit să văd ce trebuie văzut într-o viață de om într-o viață de zeu (vedeți, terminația zeului este eu) apoi am renunțat la ochelari fază lungă fază scurtă mi-am pus ochelari de soare ochelari de lună am băut și o bere tuborg și am început să văd

am început să văd când am început să gândesc frumusețea lumii acesteia da frumusețea lumii acesteia e în schimbarea ei cu altă lume lumea care se va naște din cuvântul meu de azi eu de pildă mă regăsesc în poemul meu de ieri dar mă întreb despre ce mai scriu poeții azi când tot ce s-a scris a fost împlinit trăit veșnicit iată-l pe bărbatul cu barbă cu alură de filosof

își comandă o bere timișoreana și o bea și nu se gândește la nimic este cel mai filosof după părerea mea (silade, n. a.) pentru că a gândi se împarte în a gândi bine și a gândi rău a face bine sau a face rău faptele fiind urmarea gândurilor iar iertarea da iertarea doamnelor și domnilor a gândurilor a faptelor a cuvintelor rămâne în sarcina conștiinței în sarcina lui dumnezeu

la care nu ne prea gândim nu ne gândim deloc pentru că el se gândește totdeauna la noi ne gândește și ne face după chipul și asemănarea sa (chiar și acum) dar nu v-am spus nimic despre valuri despre țărm despre vreme nimic despre această vilă albastră imensă unde suntem cazați unde vin întruna cele mai frumoase femei și pleacă cele mai frumoase dintre ele


III

i-am zis unei femei la plecare mai rămâi o rămâi (vezi eminescu) pentru că aici e poporul aici și acum țara e în altă parte ea mi-a zis că rămâne chiar dacă pleacă trebuie să vină alții și alții și alții mi-a zis pentru ca lumea (asta și cealaltă) să continue (în timp și în afara timpului) e o geneză permanentă aici nu vezi? un exod continuu o apocalipsă fără sfârșit

dacă nu înțelegi privește marea mi-a spus privește valurile ele vin și pleacă și rămân aceleași valuri dacă nu înțelegi privește soarele nu vezi? cum arde el și nu se mistuie (vezi exodul 2) dar în lumea așa-zis reală după ce cobori din metafizic îți sar în ochi avioanele care fac reclamă în zbor de la stânga la dreapta maya nirvana amiral și de la dreapta la stânga

larima anavrin ayam la fel e și viața o privești dintr-o parte e superultramegafascinantă o privești din cealaltă e de tot rahatul nimic nu se compară însă cu zborul unui pescăruș deasupra mării dacă tot vorbim de avioane dar să revenim din metafizic unde gândul ne duce fără voia noastră și iată-i pe salvamari înșirați din zece în zece metri de-a lungul țărmului

te fluieră când mergi prea departe când intri în mare când ieși te avertizează dar nu te salvează pentru că adevăratul salvamar (am învățat la școala vieții) te învață mersul pe ape te învață înălțarea la cer și apoi există un singur salvamar pentru toate popoarele mării și ce suntem noi altceva decât un popor abia ieșit din țara de sub ape?


IV

dar ce mai scriu poeții în atelierele lor de creative writing mă întreb în timp ce aștept pe terasă să vină ospătărița cu berea să vină dj-ul să pună muzică să ne facă mai frumoasă viața și moartea mai plăcută pentru că acestea două viața și moartea vin la pachet (vezi mazilescu vezi ungaretti) odată cu plânsul copilului acoperind această hărmălaie generală această nebunie

fără sfârșit plânsul copilului amintindu-ne că cineva vine pe lume cineva pleacă cineva rămâne totuși lumea însă e la fel de frumoasă după trei patru beri la fel de urâtă în mahmureala de după lumea așa-zis reală în care totul se plătește chiar și necesitățile noastre fiziologice doi lei bărbații doi lei femeile (câtă egalitate!) în toaletele alea ecologice te gândești ce mizerii

lasă omul în urma lui ce mizerii îl așteaptă în cealaltă lume creme și uleiuri pentru trup strigă țiganca pe plajă dar tu alte uleiuri și creme ai vrea pentru suflet bineînțeles bine că nu plouă bine că nu bate vântul bine că e cald și senin zice blonda de pe șezlongul de alături pentru unii totul se rezumă la vreme îți spui (vezi dan sociu) astfel trece vremea vieții lor dar tu cauți

și tot cauți frumusețea frumusețea aceea care nu se urâțește niciodată și femeile pe care le rugai să se dezbrace se dezbracă acum fără să le rogi ce buci ce țâțe ce valuri acoperindu-le goliciunea spre a o duce în adâncuri spre a o duce în uitare și din nou în amintire unde totul se plătește totul se răscumpără spre a fi spălat reparat și repus (ca nou-nouț) în circulație


V

de ce-am venit mamă la mare se întreabă burtosul urmat de grăsana ce-o fi în capul lor mă întreb eu încercând să înțeleg mersul lumii de la mare la munte și de la munte iarăși în mare (marea din care s-a născut afrodita) dacă îmi permiteți un scurt eseu despre poezia generaționistă a anului 2017 care a abolit valorile și se reconfigurează de la o lună la alta de la o zi la alta

aș spune că ea seamănă doamnelor și domnilor cu fata aceea superbă care adună gunoaiele de pe plajă dar nu despre frumusețea ei scriu poeții anului 2017 ci despre gunoaiele pe care ea le adună sărmanii poeți (vorba lui adrian suciu) unii au distrus poezia alții au reinventat-o dar să închei întrebându-vă unde găsești o femeie frumoasă pe plajă la costinești sau în

cimitirul bunavestire iată-l pe ismail cu haremul după el și iată baldachinul sub care își ascunde cadânele cum ne mai privesc ele de după perdelele albe cum ne mai chiorâm noi la ele oare nu e mai interesant de văzut ceea ce nu se lasă vederii? have a nice day köszönöm szépen uneori inspirația seacă muza fuge cu altul și ești ca după orgasm stors supt terminat

și scrierea creativă nu te mai ajută dacă vrei să creezi ceva prin cuvinte dacă vrei să creezi prin cuvânt o lume numai a ta o nouă lume mai bine ieși la plimbare mai bine duci gunoiul la urma urmei cui îi place să fie înconjurat de gunoaie când e atâta frumusețe în jur atâta diversitate în atât de excitantele forme ale cărnii care îmbracă un suflet mereu pregătit de plecare


VI

istanbul kebap peroni terase manele gogoașa înfuriată rock decibeli romanțe tineret bețivi bătrânet megadiscoteca tineretului supermarket farmacie tarabe cu suveniruri retro foto art distracție nonstop printre nonstopuri viață nonstop (ce frumos sună!) în fuga ta de simboluri tu însă te întrebi ce vrea să însemne zborul porumbelului alb peste vilele de la malul mării

ți-ai dorit să prinzi vreme frumoasă la mare și vine o zi ca asta urâtă urâtă urâtă în care nu ai ce face nu ai ce vedea (dacă mai e ceva de văzut după ce ai văzut totul și ai înțeles totul) stai pe balcon și privești marea învolburată valurile învălurite de valuri cerul acoperit femeile acoperite și bărbații sub acoperire urâtă urâtă e vremea acum dar femeile tot frumoase

parcă mai frumoase decât dezgolite (aici sunt avantajate babele) mai frumoase în rochii retro în blugi rupți în fuste mini urâtă e doar vremea plouă e frig și ai vrea să te încălzești la sânul unei fecioare dar mâine poimâine e sfântă mărie și gândul te duce la fecioara cu pruncul și iarăși aluneci în metafizic dar frigul te readuce la realitate (care realitate?) ieri la nudiști

astăzi la eschimoși ciudată e vremea (a nu se confunda cu timpul) parcă am fi la munte la san marino pe un munte înconjurat de mare mai bine mergem la balcic la caliacra la nisipurile de aur e tot mai urât aici tot mai frig mai pun o haină pe mine mă îmbrac tot mai gros ce-aș mai îmbrăca acum haina copilăriei dacă aș mai găsi-o printre gunoaiele aruncate la țărm


VII

să scrii doar în limba patriei tale iar patria ta să fie limba maternă eternă (se înțelege desigur că fac o distincție clară între țară și patrie între popor și națiune) să scrii așadar să rescrii divina comedie umană în limba generației tale s-o scrii să o traduci în limbajul timpului tău în toate limbile pământului și nu te mai întreba ce scriu poeții în anno domini 2017 pentru că

timpul tău e chiar timpul lumii începutul și sfârșitul tău sunt chiar începutul și sfârșitul lumii o geneză permanentă un exod continuu o apocalipsă fără sfârșit da e greu să fii înțelept dar și mai greu să fii pur printre atâtea gunoaie (știu că știi la ce mă refer) îți faci igiena corporală și o faci tot mai des dar igiena sufletească? igiena spirituală? cât mai curge apă la chiuvetă

e bine cât mai curge apă la wc e bine cât mai poți face un duș e încă bine apa spală totul și-n cele din urmă vei fi fresh vei fi out of the hell și de aici încolo liber liber liber într-o lume libertină poți urmări liniștit zborul lampioanelor pe cerul nopții zborul porumbelului alb peste vilele de la malul mării zborul unui pescăruș la răsăritul soarelui (fac o paranteză aici)

dacă mergi să vezi răsăritul încearcă să vezi și frumusețea apusului fă poze postează pe facebook să vadă și alții ce-ai văzut numai tu (închid paranteza) și gata e final de sezon final de sejur trebuie să vină alții și alții și alții pentru ca lumea (asta și cealaltă) să continue (în timp și în afara timpului) trebuie să îți faci bagajele și te întrebi ce iei cu tine în urmă ce lași