chilia sfântului ioan de la prislop

chilia sfântului ioan de la prislop

I

se pare că a fost spus totul despre tot. dar nimeni nu a spus totul despre tot cum voi spune eu. de aceea scriu. de aceea poeții. de aceea eu. și spunerea aceasta se poate face în câteva cuvinte și se poate face într-o infinitate de cuvinte. dar pentru a elogia miracolul acest miracol care este viața nu sunt niciodată destule cuvinte. pentru că miracolul nu poate fi descris. miracolul nu poate fi înțeles. miracolul se cuvine a fi trăit la maximum și elogiat până peste poate.

eu eram acasă și când nu eram. și mă simt acasă și acum când sunt. și voi fi acasă mai ales când nu voi mai fi. când nu voi mai fi printre voi. dar unde veți fi voi când eu voi fi acasă? când eu sunt acasă dintotdeauna pentru totdeauna. nu e un miracol oare că pot pune asemenea întrebări acum când sunt acasă printre voi iar nu când sunt acasă doar cu mine însumi? eu nu vă întreb. eu vă rog să vă întrebați. și mai ales vă rog să vă răspundeți. cât mai aveți timp. cât vă îngăduie timpul. timpul care vă are pe voi. pentru că voi nu aveți destul timp să-l aveți.

și pentru că există viață după viață și viață deasupra vieții de după viață cel mai bine ar fi să nu vă puneți întrebări. cel mai bine ar fi să trăiți. să trăiți din plin miracolul. să-l elogiați din plin. la nesfârșit. pentru ca el să dureze la nesfârșit pentru voi. și iubiți-vă! iubiți-vă unii pe alții! nu pe voi înșivă! căci pe voi vă iubește îndestul viața.

când dumnezeu m-a întrebat: cine ești tu? cine vrei să fii? n-am știut să-i răspund. mă gândeam să fiu apa. pământul. sau despărțirea apelor de pământ. mă gândeam să fiu focul. să fiu cerul. sau toate laolaltă. lumina care luminează în lume și întunericul n-a biruit-o. mai târziu i-am zis: doamne vreau să fiu eu însumi. și dumnezeu mi-a zis: să fii! iată-mă așadar printre voi. bucurându-mă de miracolul fiirii. de puterea cuvântului care zice: să fii! și dintr-odată totul este. bucurându-mă că sunt aici și acum printre voi și că sunteți și voi odată cu mine. cerul înstelat deasupra fie! și un cer de stele dedesubt!

m-am născut ca să mă văd pe mine. cel care este. m-am născut ca să scriu despre mine. cel care voi fi. să nu credeți că nu există ceea ce nu se vede. pentru că tocmai ce nu se vede face să fie ceea ce există. ceea ce se vede. dar cum se fac nevăzute cele ce se văd și cum se fac văzute nevăzutele să nu vă întrebați. pentru că e un miracol. iar miracolul nu poate fi înțeles. miracolul se cuvine a fi trăit la maximum și elogiat până peste poate. cu dragoste. cu foarte multă dragoste.


II

cât de uman e dumnezeu când ne vorbește de iubire. și cât de divin e omul când iubește.


III

l-am căutat pe ioan de la prislop în chilia sfântului ioan de la prislop. în casa sfântului. cum se spune. l-am căutat în silvașu de sus. dar el plecase mai sus. lăsând în urmă o biserică. biserica satului părăsit. vezi google/maps /silvașudesus. zoom 7x.

era un secol XV pe sfârșite. un început de secol XVI. și un tânăr cu numele ioan. închinoviat la mănăstire. care a ales să ducă o viață aleasă. care a trăit printre monahi. o vreme. până când vremea i-a arătat că până și pașii călugărilor tulbură liniștea de la prislop. acea liniște dumnezeiască. și a pornit mai sus.

s-a lepădat de patimi. s-a lepădat de amintiri. s-a lepădat de lume. și s-a retras. în sine însuși s-a retras. acolo unde nu e loc de-ntors. nici timp de amăgire. e mai degrabă o suire în ființa lumii. în dumnezeire.

și urcă sihastrul prin pădurea de fagi. și rădăcinile lor îi deveniră trepte. și între un țărm prăpăstios și altul zări izvorul. izvorul silvaș. cel care curge la fel ca atunci. curge pe sub mănăstire spre silvașu de sus. curge pe sub mănăstire spre silvașu de jos. ca să urce apoi pe căi nevăzute la chilia sihastrului. să-i potolească setea. setea de adevăr. acolo.

acolo și-a săpat ioan chilia în stâncă. cum și-a săpat-o numai dumnezeu știe. acolo a devenit de neclintit precum muntele. acolo s-a nevoit până la moarte. până dincolo de ea. cu neștiut de grele osteneli. cu rugăciuni și ajunări. cum spune doxologia.

și pe când săpa o fereastră în munte [probabil o fereastră spre dumnezeu] doi vânători îl împușcară. din greșeală spune legenda. dar nu a fost nicidecum o greșeală. a fost o mai repede înălțare la ceruri. o mult mai grăbită înălțare la dumnezeu. 

și a rămas chilia goală. o privesc și văd. îl văd pe ioan. îl văd pe sfânt. zâmbind făpturii noastre de pământ.

jos lumea se-nghesuie înspre mormânt. spre mormântul lui arsenie boca. sfântul ardealului. cum se spune. și în tăcerea de mormânt le-auzi și rugăciunile din gând.