marea cea mare

marea cea mare

I

când nu te mai uimește nimic când toate îți sunt cunoscute: și văzutele
și nevăzutele să mergi la marea cea mare să-ți dai întâlnire cu ea la olimp
la neptun jupiter cap aurora la saturn la 2 mai vama veche să privești peste
gard la bulgari cum și-au luat ei porția de mare din marea noastră și balcicul
sărman dionysopolis oraș de pietre albe cum îl numea ovidiu călătorind spre

tomis s-a dus cu frumusețea lui nemaivăzută cum s-a dus și cetatea albă
la ruși și soroca și tighina nedreaptă istorie plină de războaie: pentru bogății
pentru idei pentru putere și nicio luptă pentru frumusețe nicio bătălie câștigată
în numele adevărului unde să afli pace când fața lumii se schimbă unde să afli
o lume ta când se schimbă toate în tot și veșnică pe lume-i doar schimbarea

să-ți dai întâlnire cu marea cea mare la constanța năvodari eforie să te cazezi
la mamaia sau mai bine la costinești e acolo o casă pe strada tineretului o casă
unde te simți ca acasă are terasă cu viță de vie și greieri care toată noaptea îți
cântă doar ție și megadiscoteca tineretului e foarte aproape și marea e chiar
după colț te așteaptă să-ți dai întâlnire cu ea cu tine însuți să-ți dai întâlnire


II

dimineața devreme când pescărușii încă dorm pe nisipuri și mulțimea
pe țărm așteaptă ca pe-un miracol răsăritul (câte miracole numără viața
noastră nu se întreabă nimeni?) când soarele programat să răsară la 6:26
încă mai stăruie pe sub valuri (parcă voind să ne-arate că știința nu știe tot
că între iluzie și realitate de-o frumusețe fără seamăn e iluzia realității)

dimineața devreme așadar o pornești pe strada mării spre mare cu mister
google street view și descoperi că nu întâmplător strada pescarului se inter-
sectează cu strada pescărușului cu strada albatros cu strada delfinului și nu
întâmplător strada meduzei e paralelă cu strada azurului cum nu întâmplător
evangelia a eșuat în dreptul străzilor henri coandă aurel vlaicu traian vuia

și după turul stațiunii te întorci din virtual ca și cum te-ai întoarce dintr-un vis
dintr-o amintire te întorci la cafeaua ta aburindă la țigara de foi fumată cândva
în muntenegru pe o terasă cu vedere la mare altă mare altă viață mare neagră
mare roșie mare albastră marea noastră cea de toate zilele și soarele nostru
cel de toate zilele binecuvântează ziua ultima zi pe mare întâia zi pe pământ


III

la amiază te retragi în camera ta te așezi lângă ferestra deschisă și-n oglinda
geamului privești strada tineretului strada copilăriei strada trupuri și trupuri cum
trec însuflețite de un gând de un vis de un cuvânt trupuri albe trupuri bronzate
trupuri negre întrupări dumnezeiești și nu poți să nu te întrebi cum doamne a
reușit dumnezeu să facă din coasta unui bărbat o așa frumusețe de femeie

și nu poți să nu te întrebi dacă imaginile pe care le vezi sunt reale și de ce
văzutele devin nevăzute iar nevăzutele doar înțeleptul le vede și nu poți să
nu te întrebi cine ești unde ești când nimic nu este întrebări întrebări întrebări
al căror răspuns e doar zâmbetul da zâmbetul femeii goale pe o plajă pustie
o invitație la dragoste în bătaia vântului sub arșița soarelui în vuietul valurilor

și timpul în care privești împrejur e chiar timpul în care împrejurul te privește
e o încântare să privești o fericire să fii privit dar să vezi e o adevărată minune
lasă-te ademenit așadar într-o îmbrățișare într-un sărut într-o dragoste mare
lasă-te val în marea cea mare fii țărmul de atâția dorit și-ntoarce-te pur la
izvoare ceea ce vezi e doar întâmplare o oglindă-n albastrul fără sfârșit


IV

să nu uiți să-ți încarci telefonul tableta laptopul să faci plinul mașinii să-ți
faci plinul să nu uiți să-ți încarci bateriile dar mai ales să nu uiți că îți trebuie
puține lucruri ca să fii fericit cum bine spunea marc aurelius bunăoară berea
rece de pe faleză și zâmbetul tinerei de la taraba cu suveniruri unduirile de
sirenă ale animatoarelor negre țipătul pescărușilor și vuietul valurilor apoi

băi de soare băi de nămol băi de mulțime când cauți un loc pe nisipul
fierbinte și-ți vin în minte acele ziceri biblice: ca stelele cerului şi ca nisipul
de pe ţărmul mării îţi voi înmulţi sămânţa cum s-au adeverit toate și cum
s-a complicat totul omul simplu cu lucrurile lui simple printre atâtea trupuri
întinse la soare parcă ar fi un câmp de luptă după o bătălie înverșunată

valuri după valuri peste valuri când marea e agitată și salvamarii te fluieră
disperați pe ei cine-i salvează te întrebi de valurile vremii la țărm marinarul
te cheamă pe vaporaș zece lei călătoria zice el până la epavă o călătorie de
nota zece îți spui dar noi care vrem să vedem ce-i dincolo de epave pe noi
cine ne duce-ntr-acolo cod galben de vânt steagurile roșii au fost arborate


V

când facem vorbire despre marea cea mare ne gândim la o mare fără
sfârșit căci nesfârșite sunt toate cele ce sunt și viața este foooaaaaarte
lungă să știi iată-l pe marinarul bătrân cum se plimbă prin amintirile lui și
iat-o pe femeia țintuită la pat amândoi și-au uitat tinerețea și frumusețea
de mult i-a uitat cine și-i mai amintește cine se mai gândește astăzi la ei

când bei o bere pe strada mării în fața mării și prințesa mării se ridică
din valuri cu brațul drept tatuat cu sânii mari dezgoliți toată bronz toată
zâmbet vezi în ea frumusețea lumii întreagă o vezi pe afrodita de n-o fi
chiar ea o vezi pe tânăra de douăzeci de ani pe care-ai întâlnit-o aici
acum douăzeci de ani și i-ai spus prințesă și regină a mării și nirvana

toată ziua în îmbrățișările mării da toată ziua în îmbrățișările soarelui
stai întinsă pe plajă ca un val înspumat la mare nu vii să te bronzezi la
mare vii să te distrezi îți spune maria scrie-ți numele pe nisip scrie love
și desenează o inimă fă castele de nisip cât mai multe castele și lasă
valul să se joace cu ele cum se joacă timpul cu născocirile noastre